Pentru cei dintre dumneavoastră care au deschis televizoarele mai târziu, am scris o carte în două volume, volumul 6 și volumul 8, așa le-aș fi zis dacă aș fi fost George Lucas. Dar nu sunt, așa că a fost America dezgolită de la brâu în jos 1 și apoi, un an mai târziu, America dezgolită de la brâu în jos 2. Prima parte a apărut la editura Tandem-Media în iunie 2014. Am contract pentru 1400 de exemplare, cu 10% drepturi de autor. Nici acum patronul editurii nu mi-a plătit toți banii datorați, spunând că sunt o ticăloasă, că să zic mersi că nu am dat bani ca să fiu publicată. Și că el e o victimă pentru că, de când m-am dus la Trei și am scos volumul 2 și apoi și volumul 1, refăcut, el nu a mai vândut nicio carte și are acum o tonă în depozit (asta după ce în octombrie 2014 nu a avut să-mi dea, conform contractului, cele 20 de cărți la care aveam dreptul cu titlu gratuit, pentru că băgase tot tirajul în librării). Straniu căci acum nici o lună, câteva doamne superbe au venit să le dau autograf pe cartea scoasă la Tandem pe care și-o cumpăraseră proaspăt de pe site-ul nenicului cu nume de vizitiu.
Concluzia pe care o trage orice om cu un pic de creier este că Tandem a tras tiraj în plus dar nu vrea să plătească nici măcar pentru ăla oficial. Patronul i-a spus obidit-superior avocatei mele: hai să terminăm cu circul ăsta și mi-a aruncat în trocuță 1000 de lei, să-mi închidă gura, după ce în martie, când ar fi trebuit să-mi facă plata pentru restul de cărți vândute, mi-a trimis un mail obraznic spunând că nu îmi datorează nimic.
Să zic mersi, așa i-a zis avocatei, că el e om, nu ca mine, o ticăloasă.
Toată lumea m-a sfătuit să o las baltă cu jumătatea de om numită Titi.
Că nu ai cum să verifici dacă a mai scos alte tiraje.
Păi cum, că mă duc și întreb la librării câte cărți a băgat, cum să nu poți să faci asta?
Păi nu, că librăriile nu o să spună nimic, că și ele plătesc greu editurile, cu 6-8 luni întârziere le plătesc și nu vor să-ți bagi tu nasul în hârțoagele lor. Poate ar trebui să întrebi la tipografie dar nici ăștia nu sunt de încredere, că sunt mână-n mână cu editurile.
Nu merită, așa zic avocații, să te pui cu ăsta. Că e mai mare daraua decât ocaua. Te costă mai mult procesul și apoi, te fac pe tine niște mii de lei?
Așa se pune problema.
Și aici vroiam să ajung.
În țara asta unde lumea se preface că muncește, unde doctoratele, masteratele și facultățile sunt supe instat care se gătesc în trei minute, unde nimic nu este ceea ce pare ci doar un fard gros care acoperă obrazul devastat de vărsat de vânt al realității, munca nu este apreciată.
Te fac pe tine niște mii de lei?
Da. Pentru că miile ălea de lei sunt orele și experiențele mele pe care i le-am dat, cu bună credință, unui om să mi le împacheteze frumos și să le vândă la tarabă.
Sunt merele pe care copacul minții mele le-a creat, mere pe care omul ăsta continuă să le smulgă și să le vândă, invocând mincinos că i se strică marfa în raft și că nu i se cumpără produsul.
Las-o baltă!, Aprinde o lumânare la biserică!, Dă-l mă dracu, o să i se întoarcă întreit!. Toate sfaturile ăstea sună a resemnare și pasarea responsabilității către o instanță superioară care  se va ocupa de nemernic, că vezi bine noi avem altă treabă.
Să facem bani ușor, să îi punem sub saltea, să stăm pe moale și să ne facem că nu simțim bobul de mazăre înțepându-ne-n coaste. Dar sensibilă ești dragă, te fac pe tine câteva mii de lei?

PS. O variantă ar fi ca toți cei care ați cumpărat sau au primit cartea scoasă la Tandem, adică  volumul galben cu ilustrația superbă a lui Noper-care, apropo, nu a primit niciun ban de la vizitiul Titi- să îmi dea de știre, scriindu-mi aici, pe facebook sau la #tefacpetinecatevamiidelei. Mulțumesc