Ieri, consulul onorific al El Salvador a fost găsit mort, cu un căluș în gură. Opt pagini de Google înșiră cu majuscule știri din al căror titlu țipă cuvântul ASASINAT dar nu afli mare lucru. Cine era domnu Ricardo Emanuel Salumi Barake? Cum a ajuns el consulul onorific român în El Salvador? Ce treabă avem noi cu El Salvador?
Internetu e zgârcit cu datele. Aflăm că domnul Barake a fost decorat, cu ultimele puteri ale unui Emil Constantinescu secătuit de jocul cu securitatea. A primit în decembrie 2000, înaite cu câteva ore ca Emil să îi predea jilțul lui Ion Iliescu, Ordinul Național Pentru Merit în grad de Comandor pentru merite deosebite aduse României din funcția de Consul Onorific.
Deduci că a fost niște ani în funcția asta. Pe un site scrie că a fost numit în 1994 la recomandarea ambasadorului român în Costa Rica.
Consulul onorific nu este neapărt cetățean al respectivei țări pe care o reprezintă și nici nu e plătit de MAE. E o funcție pe care o îndeplinește voluntar.
Un consul onorific contribuie la promovarea bunelor relații economice, culturale și comerciale între cele două țări. Care să fie aceste relații pe care le are România cu El Salvadorul? Da, există evrei din România salvați de lagăre și trimiși în Salvador.
Dar sunt atât de mulți și cu relații atât de importante comerciale cu țara mamă încât să necesite prezența unui ambasador acreditat la București, unui consul onorific al României în Salvador și a unui consul onorific al El Salvadorului în România?
Ajung și acolo imediat. Dar mai întâi să vedem ce afaceri are România cu El Salvador.
Niciuna de găsit pe net. Ambasadorul Maria Gallardo de Hernández s-a văzut cu un grup de la Camera de Comerț Română în februarie 2015, au vorbit despre oportunități și deschideri, intensificarea relațiilor, all that jazz.
În octombrie 2015, cu mai mult sau mai puțin tam-tam, Lucian Despoiu, antreprenor din domeniul online cu degețele băgate în comunicare politică este uns consul onorific al republicii El Salvador la București.
Dumnezeule, câtă activitate trebuie că avem cu micuța republică central americană dacă avem nevoie de personal diplomatic suplimentar.
Despre Lucian Despoiu a scris digi24 așa:
“Lucian Despoiu este unul dintre cei mai importanţi consultanţi politici implicaţi, în ultimii zece ani, în campaniile online ale unor lideri PNL și PSD. Printre politicienii pentru care a lucrat grupul său de firme se numără foştii lideri de partid Călin Popescu Tăriceanu şi Crin Antonescu, foştii primari Radu Mazăre şi Andrei Chiliman şi mai mulţi parlamentari. Unul dintre ei, senatorul Tudor Chiuariu, este cel a cărui societate de avocatură a găzduit o vreme sediul social al companiei Kondiment Communication.

Firma înfiinţată în 2010 de un offshore din Hong Kong reprezentat de Lucian Despoiu figurează astăzi sub numele Posada Global Invest SRL. Are sediul într-un apartament din centrul Capitalei. Din 2011, un offshore panamez deţine jumătate din acţiunile firmei.

BENROSE INVESTMENTS CORP a fost înființat de firma de avocatură Mossack Fonseca și este condus, oficial, de o femeie din Panama, Leticia Montoya.

După ce a cedat panamezilor 50% din acţiuni, Lucian Despoiu a rămas cu 45%. Al treilea partener din POSADA GLOBAL INVEST este Alina Teodorescu, sora lui Lucian Despoiu şi administratorul companiei româneşti.

În termeni financiari, cifra de afaceri a SRL-ului de la Bucureşti în care activează 6 angajaţi a crescut constant în perioada 2010-2014, concomitent cu pierderile declarate. De la zero, volumul afacerilor derulate a urcat în cei cinci ani până la 1,4 milioane de lei. Pierderile asumate în bilanţurile depuse la Fisc au ajuns, însă, să depăşească cifra de afaceri de mai bine de două ori, până la 3,5 milioane de lei. 

În ciuda situaţiei financiare, firma nu a fost închisă, ci cooptată în alte afaceri: o reţea de ecrane publicitare din staţiile de metrou şi din aeroporul Otopeni, o agenţie de publicitate şi un portal de licitaţii publice.

Înainte de a înfiinţa Posada Global Invest, Lucian Despoiu s-a numărat printre fondatorii portalului eJobs şi a făcut comerţ online în parteneriat cu fotbalistul Adrian Mutu.

În 2015, pe numele său a fost deschis un dosar penal pentru reţinerea la sursă şi neachitarea la timp către buget, în perioada 2010-2013, a unor taxe şi impozite pe care una dintre firmele sale le datora statului. Ca administrator al firmei Kondiment eGov, titulară a mai multor contracte cu statul, Lucian Despoiu a fost trimis în judecată, însă procesul a fost oprit după ce Curtea Cosntituţională a eliminat răspunderea penală în astfel de cazuri.

Din poziţia de director general al unei alte companii specializate în comunicare politică online cu subsidiare în Statele Unite, în Hong Kong şi în Filipine, Lucian Despoiu refuză o discuţie pe tema offshore-urilor care controlează companii româneşti.

Leii grei din Panama

Consultantul apare însă acționar în doar două firme românești, una dintre ele fiind chiar Posada Global Invest. A doua, cu același profil, se declară de asemenea în pierdere în singurul bilanț depus la Fisc. Lucian Despoiu a reprezentat, în schimb, de-a lungul timpului, entități cu asociați ascunși înregistrate în Hong Kong, dar majoritare în SRL-uri din România. Din 2015, este Consul Onorific în București al Republicii El Salvador, o altă jurisdicție offshore.”

Ok, dar asta tot nu ne lămurește ce afaceri avem noi cu El Salvadorul, cine este Ricardo Emanuel Salumi Barake și de ce a fost el asasinat.

El Salvador are un singur lucru în comun cu România, în afară de statutul de țărișoară mică pe care o pierzi la zaruri.
El Salvador are aur, mult aur și aurul ăsta a atras companii de minerit din Australia și Canada. În 2009, pentru că distrugeau sursele de apă ale populației, guvernul salvadorian a pus stop mineritului. Ca atare, compania OceanGold a dat în judecată statul cerând despăgubiri de 301 milioane de dolari în fața unei curți de arbitraj a Băncii Mondiale.
Anul trecut, cu puține zile înainte ca domnul Despoiu să fie uns onorific, Bernardo Belloso, unul dintre cei mai cunoscuți luptători salvadorieni împotriva mineritului a ținut câteva conferințe în România, 2 din ele la Frontline.
Belloso avea o poveste care sună foarte cunoscut cu a noastră. În comunicatul dat atunci, miningwatch.ro scria:

“Oceana Gold claims through the international arbitration with El Salvador an amount equivalent to 5% of the country’s gross domestic product. The company claims to have been prejudiced because it failed to obtain the necessary permits for developing a gold mine, despite the fact that authorities consider that regulatory requirements were not met. Initially the company Pacific Rim opened the arbitration in 2009, after three presidents of the state imposed, successively, a moratorium on the approval of new mining projects, in order to protect water resources. Oceana Gold acquired Pacific Rim Mining in 2013, saving it from bankruptcy, and obstinately continued the case at the International Centre for the Settlement of Investment Disputes (ICSID Washington).

Similarly Gabriel Resources filed a complaint against Romania at the arbitration court in Washington on 21 July this year. The mining company might claim damages up to 4 billion dollars, according to a 2013 statement of Jonathan Henry, CEO of the corporation. Notwithstanding that Gabriel Resources failed to meet the legal requirements for progressing with the project, its management threatens the Romanian state, claiming full damages for their inability to develop the cyanide gold mine at Rosia Montana.

In general, international trade arbitration cases are tried behind closed doors by three arbiters. This type of dispute may last several years until it is settled and the decisions are final, with no possibility to appeal. The international treaties activated by Gabriel Resources are the Bilateral Investment Treaty Romania-Canada and the Bilateral Investment Treaty Romania-United Kingdom (Jersey Island is represented in international relations by the United Kingdom). Our country has been involved in 11 commercial disputes of this kind, of which 5 were still pending at the end of 2014. The best known case is the arbitration Ioan Micula, Viorel Micula and others vs. Romania, when the Romanian state lost more than 80 million dollars.

Companies use the mechanism known as “investor-state dispute settlement” (ISDS) to claim damages. Although the investment treaties concluded by the Romanian state after 1990 expose the national budget permanently to commercial claims, Romania prepares to enter a new economic agreement – the Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP).

Whereas the Romanian government continues to include these investor-state dispute settlement clauses in the trade agreements negotiated, governments in other parts of the world have a totally different approach. El Salvador has reformed its national investment legislation to limit foreign companies’ access to international arbitration courts. Brazil has never signed such treaties and still has significant foreign investments. Bolivia, Ecuador and Venezuela have withdrawn from the convention on the arbitration court in Washington and thus companies may no longer resort to this organism.”