Țara gardului răsare

-Akita, futu-ți capul tău, ai săpat ca o nesimțită și …
Jap, jap, palmele se aud pe crupa blănoasă a câinelui.
-Ce s-a întâmplat dragă?
-Cretina asta de cățea a săpat răsadurile, pusesem și eu niște răsaduri și le-a scormonit de le-a luat dracul.
-Păi trebuia să pui un gard.
Țara gardului răsare.
Oriunde te uiți e un gard, un zid, o sârmă ghimpată, un indicator care să-ți transmită că nu ai voie să treci, că aici e proprietatea lu cutare, a statului, a armatei. Și mormintele au garduri care să nu lase bulgărașii de pământ de la Marian să se rostogolească la Traian. Terasele din piețele publice sunt încojurate cu borne de piatră și copacii sunt prinși în cătușe metalice, ia de mai scapă tu de poți.
Pare primul gest istoric făcut de primii români. Să le zicem Glad și Menumorut. S-au întâlnit într-o poieniță, singurele suflete din spațiul carpato-danubiano-pontic, s-au privit în ochi, au rupt trei vreascuri și au pus repede de un gard între ei.
Și apoi, vreme de 37 de ani, l-au mutat la stânga și la dreapta, l-au lungit și l-au întărit, au pus pietre și oșteni pe gard și după gardul ăsta au mai ridicat unele care să despartă bărbații viteji de cei lași, ceapa de roșii, găinile de vulpi, femeile de portofele.
Gardurile au pătruns în biserici, delimitând altarul de navă.
Gardurile înconjoară absurd Isuși răstigniți la marginea drumului sau cruci de fier care marchează la marginea vreunei șosele câte un accident sinistru.
Gardurile pun piedică mistreților să se întoarcă la familiile lor rămase de cealaltă parte.
Gardurile înalte ascund ciordeli de miliarde și viloace nesimțite în care mahării își ispășesc arestul la domiciliu.
În loc de vulturul valah, zimbrul moldovean sau acvila transilvăneană ar trebui să avem pe drapel o ulucă de lemn. Semnul profundei noastre incapacități de a percepe întregul.
Nu vezi că ăsta e al meu?
Treaba mea se termină în acest punct.
Nu trece mai departe.
Cine ți-a dat voie să te joci cu ăstea?
Ce-mi iese de aici?
Părți, bucățele, dumicați, firmituri. Fiecare cu gărdulețul lui care ne împiedică să ne unim în ceva mai mare care să ne țină la toți de foame. Ne culcăm mereu cu mațele chiorăind, nesătui și răi, oare ăla de peste gard a mâncat mai bine? Oare a sărit gardul la mine și mi-a furat un pepene? Oare dacă mut gardul ăsta 8 centimetri halindu-i din proprietatea lui, o să vadă?
Garduri ca arme de atac, garduri ca strategii de apărare, garduri protectoare și garduri delimitatoare. Fiecare dintre noi ar trebui să care mereu la el o ulucă mobilă pe care să o așeze frumos, pe masă, să-l despartă de vecinu la serviciu sau la restaurant, în autobuz sau  la policlinică. Să stai pitit după el și să nu lași pe nimeni să intre și să-ți răvășească răsadurile tocmai puse, futu-ți mama ta de câine! Să vezi ce gard de beton, de 4 metri, cu sârmă și reflectoare și ninjuți plătiți din alocația lui ăla micu îmi construiesc! Amin!

2 comments
  1. bomb. tiri bomb said:

    La un ospiciu, nebunii evadau în fiecare seară, plecau în oraş şi se distrau, apoi obosiţi se întorceau. Doctorii se apucă şi zidesc un zid inalt, pentru ca nebunii să nu mai plece. Dar nebunii tot evadează şi se întorc a doua zi bine dispuşi. Apoi, doctorii zidesc un zid uriaş, dar nimic. Apoi zidesc un zid de 30 cm. Şi aşteaptă. După o săptămînă de stat în ospiciu, nebunii sînt întrebaţi de doctori:
    – De ce nu mai plecaţi?
    – Nu mai avem pe ce pune scara.

    Feher ai remarcat cu acuratete simbolistica gardului in epistmiologia poporului roman. Caci daca garduri nu ieste, nimic nu ieste. Gardul a reprezentat inca din cele mai vechi timpuri unul din elementele primordiale in jurul caruia s-a inchegat si a gravitat comunitatea rumaneasca. Alaturi de cazanul de tzuica si ceaunul de mamaliga. Daca la greci Styx-ul separa infernul de lumea viilor, in mod similar la noi Gardul reprezinta un hotar între taramul lui zeilor de cel al muritorilor. Iar construirea Gardului reprezinta un ritual de trecere de la statutul de muritor la cel de zeu.

    Pai cum credeti voi ca l-ar mai fi infruntat Moromete cu Balosu, daca nu ar fi niste stanoage peste care sa spuna in soapta: “„Ei… pe mă-ta de chior, după ce că eşti chior, nici n-auzi bine”.

    Eu zic totusi sa privim partea buna a lucrurilor, in Bucuresti cel putin, tot ce mai lipseste sunt niste crematorii, si putem sa declaram oficial infiintarea celui de-al patrulea raich. Nah, sa nu mai zica lumea, ca nu le-o luam inainte germanilor!

  2. Menumorut ala era turc(din aia vechi,cumani,etc>)e un nume ca Popescu la romani la turcii de dinainte de islamizare..si era normal sa-si puna gard..ce vreti sa ajungem ca americanii aia decadenmti care au numai pe4luze in fata casei si garduri doar la misto?!..mititele,nevolnice si strict simbolice..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: