La vânătoare de eroi

Pe Cătălin Gomboș l-am cunoscut prin Marian Voicu acum doi ani, la Frontline Club. E foarte bun pe Orientu Mijlociu, a locuit acolo, a fost corespondent de război. Un jurnalist strălucit. Așa a fost descris Cătălin de către Marian, un alt ziarist cu reputație extraordinară, presat ca o floare de colț în ceaslovul birocratic al structurii TVR.
Cătălin a vorbit de câteva ori la dezbaterile Frontline despre Afganistan, Iran, Irak, refugiați, Siria și Turcia. De fiecare dată pregătit, lucid, coerent, interesant, informat, calculat. Acum vreun an am ieșit la bere.
-Unde mergem?
-Știu eu un loc, a zis el.
Am intrat într-un beci claustrofob, în intestinele unei clădiri de lângă Cișmigiu. De ce aici?
Pentru că aici Cătălin este barman, atunci când nu lucrează la Radio România. Servește bere pentru că salariile din radio sunt mici, pentru că Mira, soția lui, lucrează tot în radio, pentru că au două fetițe și nu se ajung cu banii.
Un jurnalist extraordinar care trebuie să își ia un al doilea job, de barman într-o speluncuță, ca să își întrețină familia.
Iar acum este pe cale să își ia un al treilea job care să îl înlocuiască pe primul pentru că directorul general al postului Radio România a convocat o comisie specială care să îi ancheteze pe el și pe colegul lui Alexandru Rusu pentru că la o dezbatere Frontline, în luna aprilie, au declarat că în instituție se fac giumbușlucuri și sforării și atunci a scris presa și a aflat și CNA-ul ce căcănării face conducerea Radioului și a mustrat conducerea. Dar a venit vara și lumea a uitat, dar conducerea n-a uitat și acum și-a trimis cozile de topor să îi ia iar la rost pe Cătălin și pe Alexandru.
-Eu mă aștept să mă dea afară, a zis Cătălin.
Și uite așa am pe conștiință eu cu rahatul meu de Frontline familia unui jurnalist dar și pe voi, ăștia de ascultați radioul public, care nu o să mai aveți șansa să îi auziți nici pe el și nici pe Alexandru Rusu pentru că ei au avut curajul să spună că Minculescu de la Radio se poartă ca Dragnea în Teleorman. Măcar dacă ar fi zis asta, dar nu au zis, au spus că nu e în regulă să manipulezi opinia publică și să orchestrezi campanii din banii contribuabilului, adică banii mei și ai tăi.
Nu pot să nu mă gândesc: ce bine am făcut că am adus Frontline în România?
Am ajutat pe cineva?
Mai rău am încurcat.
Cătălin o să își piardă probabil jobul de la radio. Dacă nu acum, sigur în viitorul apropiat, când nu o să mai fie lumea cu ochiul pe scandal. Oare o să-l angajeze vreunul din decrețeii care s-au încântat la textul scris de o cunoștință azi pe pagina lui Tolo?
Oare de ce nu a avut același succes materialul de ieri, publicat tot pe tolo.ro, despre audierea absurdă de la radio a celor doi jurnaliști?
De ce nu au curs likeurile și sharerurile?
Am un răspuns dar nu o să vă placă: pentru că oamenii ăștia care fac ceva, care încearcă să schimbe ceva, nu au vână de piariști. Trăiesc vieți modeste, ștergând pahare sau umplând halbe, cu al doilea job luat într-o cârciumă la subsolul unei clădiri cu bulină roșie.
Nu au timp să scrie eseuri despre ce ar fi trebuit să facă dar nu au făcut pentru că nu au avut curaj, le-au plăcut banii și au pus botul la capitalism. Pentru că nu au bani și nu au pus botul la capitalism.
Iar curajul îl au nu doar în texte ci și în viață. Nu într-un mâine ipotetic, când s-or ridica de la masă și o să mute munții, ci într-un azi concret, când vorbesc despre o instituție publică, despotică și anacronică.

Dar se vede treaba că noi suntem un popor liric. Likeurile și sharurile curg doar pentru menestrelii care descriu eroii.
Nu și pentru eroi.

PS. Aici e textul de la tolo despre ce s-a întâmplat ieri la Radio România.