Ce te omoară și te întărește

Cel mai mare truc pe care l-a pus Diavolul la cale a fost să convină lumea că nu există, zice Verbal Kint în Usual suspects.
Ne obișnuim cu forme ale răului, dormim cu ele, lăsăm răul ăsta mic să se ghemuiască în noi și ne convingem că nu e nimic, e doar un rău mic. Nu se pune. În definitiv nu suntem perfecți, trebuie că fiecare dintre noi are un defect ceva. Și persoanele ăstea care vin în fața noastră și spun: eu sunt fără de păcat sunt sigur nebune sau poate au fost antrenate în trupele speciale, știu să ia scheletele din dulapuri și să le piseze până nu mai rămâne nimic din ele. Doar un praf pe care îl trag pe nas.
Aseară, la dezbaterea de la Frontline despre anul trecut de la Colectiv, am cunoscut-o pe doctorița Roiu, cea care a vorbit pentru prima oară de infecțiile nosocomiale din spitalul de arși, cea care a fost acuzată de câțiva colegi și confrați că a plantat viermii pe rănile pacienților pe care echipa de investigații a lui Tolontan le-a arătat întru oroarea națională.
Doamna Roiu a spus că a fost adusă în fața comisiei disciplinare, că este hărțuită, că se teme că nu poate să își facă meseria.
Nu a făcut mare caz. Nu s-a dat cu fundul de pământ, nu a implorat și nu a arătat cu degetul. Nu a stors lacrimi. Singura ei apărare este că este avertizor de integritate.
“Avertizorul de integritate poate fi oricare dintre noi, indiferent că lucrăm în sectorul public sau în sectorul privat. (…) Nu e o profesie să fii avertizor, este un rol pe care ți-l asumi într-un anumit context în măsura în care acesta avertizează, se bucură de garanții pe care legea le oferă. Rămâne însă să vedem cum anume se aplică legea. Aici mai avem de lucru, pentru că instituția asta a avertizorului de integritate nu este încă foarte bine cunoscută. Asta este vestea mai puțin bună. Vestea bună este că nu suntem singuri în această materie. Sunt și alte țări. Nu e simplu să fii avertizor. E un lucru destul de elaborat, care trebuie să vină împreună cu un complex de garanții. Ele există în lege și trebuie să fie aplicate”, a afirmat Prună la Parlament, la Forumul Administrației Publice Locale.
În sală mai erau doi avertizori publici, angajați ai radioului public, la rândul lor hăituiți de conducerea instituției pentru că au vorbit despre abuzurile acesteia.
-Dar să știți că cercetarea disciplinară a doamnei Roiu nu a fost făcută pe cazul nosocomiale și viermi, a spus cineva, nu spui cine, persoană importantă.
-Niciodată nu se face așa. Îți găsesc bube în cap, încearcă să nu pară că de la faptul că ai rupt tăcerea ți se trage, a spus unul din avertizorii publici de la Radio România.
-Și nici comisia disciplinară nu i-a făcut nimic. Asta de ce nu a spus că nu s-a întâmplat nimic după comisia disciplinară?, a continuat persoana importantă, nu spui cine.
-Dar de ce să o hărțuiască, de ce să o cheme într-o comisie disciplinară? a parat avertizorul de la radio.
Cel mai mare truc pe care l-a pus la cale Diavolul a fost să convingă lumea că nu există.
Ce contează că s-a făcut comisie disciplinară și un om a fost judecat pe o temă oarecare, în încercarea de a fi mâzgălit profesional, discreditat, dat la coș. Taman acum, după ce a zis de nosocomiale, taman acum după ce a arătat viermii?
Ce contează că îți dau o palmă? Nu-mi zi acum că ți-am spart capul cu o palmă. Ce ți-am făcut, ha? Acum nu o să plângi de la o palmă.
A trecut un an de la Colectiv. S-au făcut investigații, unii medici, cum e doamna Roiu, au vorbit. Acum știm mai mult decât cu un an în urmă, nu mai suntem atât de proști și de ușor de manipulat. E mai bine decât acum un an, crede jurnalista Mirela Neag.
Nu cred că are dreptate.
Fiecare strat de mega-rău pe care îl absorbim, fiecare manifestare a Diavolului pe care o întâlnim, la început ne revoltă și apoi se depune ca sedimentul pe fundul sticlei. Suntem mai tăbăciți și astfel mai capabili să înghițim micul rău, porții mici de poloniu care ne întăresc dar ne și omoară, dar noi nu știm. E ceva rău că un om e hărțuit pentru curajul de a vorbi?
Suntem zombie, plimbându-ne printre fantomele celor care au avut norocul să moară.
Dosarul Revoluției e blocat, doar Stănculescu și câțiva speriați au făcut niște pârnaie.
Dosarul Colectiv nu a ajuns în instanță. În niciunul dintre ele nu este vorba de corupție.
Curajul doctoriței Roiu este inutil. Și uitat deja.
Noapte bună.

3 comments
  1. ad.rien said:

    …şi vise plăcute.

  2. bomb. tiri bomb. said:

    E adevarat ceea ce spui. Dar la fel cum “Cel mai mare truc pe care l-a pus Diavolul la cale a fost să convină lumea că nu există” un alt truc la fel de eficient este sa convingi ca nici Binele nu exista.
    A nu recunoaste Binele atunci cand se intampla, este de asemenea nociv. Poate chiar mai nociv ar fi unii inclinati sa spuna, dar nu cred ca asta este important. Schimbarea in bine se produce atunci cand exista si un ideal catre care sa tinzi. Scoaterea in evidenta a raului si uratului nu poate produce un astfel de ideal ci il poate numai pune in valoare prin contrast.
    E greu sa schimbi acest macaz negativ al gandirii, mai ales cand exista si atata suport in lumea inconjuratoare. Dar oare, nu ne place cand calatorim in alte tari si observam oamenii de acolo ca respira mai relaxat, ca se intereseaza unul de altul chiar daca numai la un nivel superficial, ca zambesc mai des si isi fac griji mai putine? Si nu este neaparat datorita faptului ca sunt mai avuti material decat noi romanii. Poate este clima care conteaza. Poate istoria care o poarta pe umeri. Sau la fel de bine poate este mostenirea genetica. Si modelele care sunt promovate in societate.
    Un exemplu ar fi Tailanda, cu moartea recenta a regelui. Nu stiu cat este propaganda si cat realitate, insa nu am mai auzit de vreun monarh spre exemplu sa fie jelit de intreg poporul la modul la care a fost acesta (ok, exceptie Coreea de Nord). Si drept dovada ca un sambure de adevar exista, urmasul acestuia nu este nici pe departe admirat precum a fost decedatul sau tata.
    Cand vom ajunge sa ne respectam si noi valorile, indiferent de domeniu, ca e medicina, IT sau arte, atunci vom putea sa aspiram catre mai bine, sa visam nu sa avem cosmaruri. E chestie de vointa si educatie. Eu raman optimist ca lucrurile se misca in directia buna chiar daca poate nu in ritmul in care ne-am dori.

  3. Mihai said:

    Daca as putea scrie, mi-ar place sa scriu asa cum o faci tu; iti multumesc ca existi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: