Archive

Monthly Archives: December 2016

Hotel Aro Palace. Peste 80% deținut de SIF Transilvania unde tartore este de 20 de ani Mihai Fercală declarat în octombrie 2016 de către Autoritatea de Supraveghere Fiscală incapabil să asigure„un management corect prudent și eficient al societăților de investiții financiare”.
1 decembrie 2016, holul Aro Palace. Doi bărbați așezați pe fotolii sunt ridicați de către bodyguarzii trimiși de către un pițigoi cu plovăr roșu. Li se cere să părăsească clădirea hotelului. De ce? Pentru că nu au voie să staționeze aici. De ce?
-Nu trebuie să vă dăm nicio explicație, e instituție privată Aro și își rezervă dreptul să își aleagă clienții. Pițigoiul în plovăr roșu e iritat.
Unul din bărbați începe să explice: există o lege anti-discriminare. Ea spune că nu poți să dai afară pe cineva dintr-o instituție privată sau publică, dintr-un hol de hotel sau dintr-un restaurant, din Primărie sau din biserică fără să îi spui de ce îl dai afară și acest motiv trebuie să fie temeinic. Bodyguarzii confirmă că au mai fost solicitați o singură dată să arunce pe cineva în stradă.
-Atunci trebuia să evacuăm un boschetar.
Boschetarul se culcase și dormise mai bine de o oră pe fotoliile hotelului de 5 stele.
-Mirosim urât?
-Nu. Dar nu aveți voie să stați aici.
-Ok. Unde putem merge să bem o cafea?
-Sus, la etaj este un restaurant, sare plină de solicitudine recepționera.
Tovărășelul în plovăr roșu intervine decisiv. Recepționerei i se sucește mâna la spate. Strigă după cei doi bărbați că nu mai sunt locuri nici la restaurant și că trebuie să plece.
-De ce? Ce am făcut?
Unul dintre bărbați își aduce copilul la Aro, la ora de înot. Celălalt vine săptămânal la piscină. Niciodată nu a fost umilit în halul ăsta.
Pițigoiul își face treaba așa cum a fost pus de mai marii orașului.
S-au strâns pe 1 decembrie la o chermeză finanțată din bani publici, prefect, primar, politruci. Au dat o hotărâre de consiliu local în pripă, au găsit niște mii de lei pe care i-au virat la Aro și numai decât s-a organizat o masă festivă cu ocazia zilei naționale. A venit cabaretul cu ocazia zilei naționale. Și au venit și cei doi bărbați ca să îi întrebe pe prefect, primar, consilieri dacă intră bine sarmaua pe gât atunci când mănâncă pe banii boului de contribuabil.
Păi ce, președintele Iohannis nu face dineu festiv de ziua României?
Ba da, dar instituția președinției are alte atribuții. Și apoi, cum ați stabilit lista de invitați? Cine a venit la desfătăciune? Pe ce criterii?
Pițigoiul în plovăr roșu este sesizat de un satrap local. Ia dă-i frate pe ăștia doi afară, ca ce chestie vin ei să ne întrebe pe noi ce și cum.
Pițigoiul se execută.
Gașca de potentați trebuie să fie lăsați să le tihnească vederea chiloților dansatoarelor.
Mă gândesc că sunt acționar SIF Transilvania, de când cu privatizarea prin MEBO, de pe vremea când SIF-urile se chemau FPP. Deci am și eu o parte din ARO Palace, poate un petic dintr-un mâner de fotoliu. Mă gândesc că am stat pe holurile lui Aro când cu Cerbu de Aur cu orele, fără să ne întrebe nimeni nimic. Mă gândesc la bișnițarii care s-au bătut cu săbii cu jandarmii, în hol la Aro, să fi fost 93-94. Da, da, săbii și hangere.
Mă gândesc la monstruoasele afaceri făcute sub Fercală, la scoaterea la vânzare a Cetățuii Brașovului care, în ciuda celor 400 de ani de existență, a ajuns ca o brichetă ciordită în poșeta lui ARO Palace și deci a SIF Transilvania. La DNA care investighează această simpatică schimbare de proprietar și se uită câș la dreptul de preempțiune al Primăriei care, ca să nu lase să încapă pe mâna străinilor Cetățuia, ar fi trebuit să îi dea 3-4 milioane de euro lu Aro Palace pe ceva ce era de drept al orașului.
Scripcaru, Fercală, ce parandărăt simpatic ar fi ieșit, nu-i așa?
Cei doi bărbați umiliți de pițigoiul în plovăr roșu nu-și revin din șoc.
Poți să știi mama legilor, poți să fii tata tribunalelor și să îți cunoști perfect toate drepturile, pentru ticăloșii din țara asta e totuna. Întotdeauna vor avea un pițigoi cu plovăr roșu cu bunul simț lobotomizat și doi bodiguarzi cu minți cețoase care vor spune: îmi pare rău, dar eu respect ordinele că dacă nu, îmi pierd locul de muncă.
E prea târziu să ne luăm țara înapoi.
Au băut-o, au violat-o, au consumat-o. Și au plătit muzica și dansul din banii noștri.
Bine că nu din banii lui Soros.

Bărbatul zace pe spate, în zăpadă, ochii deschiși sunt înghețați sub un strat de chiciură. Cărțile sunt împrăștiate în jurul lui și un urs carpatin stă rezemat de un trunchi de brad răsfoind tacticos una dintre ele.
Sau
Bărbatul își desprinde tâmpla de pe masa de metal înghețată. Pielea se dezlipește cu greu de tăblie și ochii îi rătăcesc în cârciuma pustie. Un godin din fontă abia mai fumegă. În fața ușiței sunt cotoare de cărți și, hă-hăm, o tuse seacă îl face să întoarcă cu greu gâtu înțepenit. În spatele lui, un malac cu pieptul păros gol, îmbrăcat în izmene murdare, îi face cu ochiul, îi trimite un pupic din vârful buzelor și apoi se reapucă să citească din ultimul volum rămas intact. Abia acum bărbatul simte o puternică durere anală.
Sau
Bărbatul era în mașină atunci când peretele casei lângă care staționa prins în convoiul uriaș de la intrarea în Comarnic, a decis să se desprindă de restul construcției și să îi turtească mașina. Cele 30 de cărți au fost ferite de sânge de țipla în care erau învelite dar chiar și așa, nu au putut fi salvate din carcasa metalică turtită în care bărbatul fusese redus la o bidimensionalitate de bandă desenată.
Sau
Autostopistul era un bărbat pitic însoțit de 4 porci de guineea pe care îi ținea într-o căciulă mare, rusească. Mergea la târgul de Crăciun de la Sinaia. Bărbatul l-a întrebat dacă fac caca la el în mașină, nu pot să facă aici caca pentru că are cărți pe care trebuie să le ducă la Brașov. Sunt cuminți, l-a asigurat piticul. Nu fac caca și chiar dacă fac, sunt niște căcăreze mici, nu le vezi. Bărbatul a uitat de porci, ascultându-l pe pitic povestind despre paradele de la Mamaia, unde a fost chemat să participe de Radu Mazăre personal. A fost îmbrăcat în duhul lămpii, în sultan, în extraterestru. Porcii de guineea au ras între timp toate cãrtile. Sau ros. Ros-ras. 

Curierul angajat de editură să aducă la Brașov cărțile pentru lansare a plecat luni din București și nu a ajuns nici până azi. Ce-o fi pățit mă gândesc de miercuri încoace când am realizat că nu o să am cărți la lansare, o să lansez un pdf. Aș fi putut face istorie. Lansarea unui pdf, veniți toți cu un stick și vă pun cartea pe el.
Oare ce-o fi pățit curierul?
O fi trecut pe lângă Brașov și mașina i-o fi patinat pe gheața de pe drum și astfel a alunecat și aunecat și iar alunecat 673 de kilometri și acum e undeva în Ucraina, frig în Ucraina. A încercat să se încălzească cu Splendidul loc al Fericirii Supreme, s-a acoperit cu 20 de cărți. 10 a încercat să le vândă unor bucovineni, pentru vodcă.
Sau poate sirenele de la Bușteni l-au chemat și el, bărbatul, nu era legat de catarg așa că a cedat și a fugit cu ele în apele pline de pungi ale Prahovei.

Ceva nu e în regulă cu țara asta.
Bunul simț a dispărut acum niște vreme, a fost trimis și el cu un curier halit de urs.
Onestitatea a dispărut și ea, tot cu un curier.
Acum și cărțile.
Splendidul Loc e acolo unde cărțile ajung la timp.
Nu aici.
Niciodată.

În Ungaria, Marea Britanie, Franța, Spania sau Italia, Arhiva Națională este plasată sub Ministerul Culturii. Doar la voi, în România, Arhiva Națională este sub Ministerul de Interne.
Ce spune asta despre România?
Ce spune asta despre voi?
Eu sunt mic, nu știu nimic, tata în pod belește oaia. Asta era ultima frază a unui banc spus de taică-miu la petreceri care umplea camera de cumulonimbuși de râs vârtos.
Eu nu știu nimic dar de fapt știu dar nu înțeleg ce știu.
Analfabetism filozofico-funcțional.
Noi știm cu toții că Arhivele Naționale sunt plasate în subordinea Ministerului de Interne. Dar genul ăsta de informație nu reușește să creeze niciun fel de semn de întrebare pentru că, deși știm că Internele sunt cu milițieni, nu prea înțelegem ce este Arhiva Națională și de ce ne-ar păsa de ea.
Arhiva Națională este istoria neamului, colecția de semne desenate cu creionul pe canatul ușii, arătând câți centimetri a mai crescut poporul. În Arhiva Națională ai hărți și documente comerciale, scrisori și tratate, de acum aproape 1000 de ani și de acu 30. Istoria e conștiință, istoria e cultură. În cazul nostru conștiința națională e sub cheie la Ministerul de Interne. Acest dosar nu îl puteți vedea, nici la acesta nu aveți acces.
Un milițian îți dă peste mână când vrei să o mângâi pe bunica și tu nu ai nicio problemă cu asta.
Eu sunt mic, nu știu nimic, tata în pod belește oaia. Pe wikipedia zice așa:
“În 1951, în timpul perioadei comuniste, Direcția Arhivelor Statului a trecut sub controlul Ministerului Afacerilor Interne și modelul sovietic de organizare a fost adoptat. O nouă lege a Arhivelor a intrat în vigoare în 1996, ca urmare a căderii regimului comunist din România la 1989.[7] Un nou proiect de lege a Arhivelor, care se dorește să racordeze instituția Arhivelor Naționale la realitățile europene, a fost înaintat spre aprobare și aflat în dezbaterea Parlamentului încă din 2008,însă adoptarea sa întârzie.”

Patrioții ies la paradă îmbrăcați în sentimente subțiri care nu le țin de cald. D-aia trebuie să bea o citirică, să se înghesuie în alți patrioți ieșiți la pomana cu fasole. Le e frig cu patriotismul lor găurit care lasă să li se vadă pielea de găină.
Istoricul maghiar Andrea Varga a vorbit acum 1 săptămână cu pasiune despre stupiditatea și anacronismul menținerii Arhivelor Naționale în subordinea Internelor. E adevărat că, fiind un om bolnăvicios de timid, s-a târât sub un pat imaginar și, ascunsă acolo, departe de ceilalți vorbitori, a turuit într-o limbă română greu inteligibilă povești despre revoluționarii români de la 1956, despre cât de greu e să vezi la Arhiva Națională dosarele torționarilor, despre faptul că suntem ultima țară din Uniunea Europeană care nu a casat sentințele politice date în perioada comunistă, despre lipsa noastră de busolă morală, despre incultura civică crasă care domină societatea românească, despre formula chimică a ortodoxiei și ce se întâmplă când amesteci ortodoxie cu foame și Arhive Naționale vegheate de milițieni.

-Nu a fost o înregistrare prea bună, unguroaica a fost arogantă cu românii, nu cred că operatorul a păstrat ceva din filmare.
Jurnalistul e dezamăgit. Nu a înțeles nimic. Ascultându-l îmi amintesc de extraterestrul lui Vonnegut, ajuns în bătătura fermierului, încercând să-i transmită acestuia că îi arde șura dar în limba lui, extraterestră, constând într-un amestec de step și pârțuri. Pentru că nu înțelegea ce zice, fermierul l-a ucis cu o lovitură de lopată.
Andrea Varga este un misionar fără șansă. Cât timp nu o să învețe să spună adevăruri cu miros de țuică, dând capete în gură sau punându-și fustele în cap în accese de țățism patriotic, nimeni nu o să înțeleagă ce zice.
Unguroaica a fost arogantă.
Nu contează că este unul din puținii istorici care se ocupă de ROMÂNII de la 1956, închiși sau uciși de comuniști. Nu contează că ne arată că, dacă vrem să avem o conștiință, ar trebui să o scoatem de sub lacătele milițienilor.
E unguroaică. Și ei, ungurii, l-au ucis pe Mihai Viteazu. Scrie și în Arhiva Națională.