Discernământul și fericirea

România e pe locul 57 în topul fericirii. Pe locul 1 este țara care l-a dat pe Breivik, pe locul 14 este țara care l-a dat pe Trump, pe 17 cea care i-a dat pe Hitler și Milli Vanilli.
Noi suntem un pic mai puțin fericiți, cred că vine din modestie.
Deși am inventat focul, magma și aramaica, nu suntem fericiți, poate suntem un pic mulțumiți. Nu ne-am descurcat chiar rău, ținând cont de ghinionul poziționării ăsteia nefericite, la răscrucea a trei imperii. Dar uite că ne-a servit la ceva, am învățat să otrăvim fântânile, am învățat să găsim craca aia bună din codru, am învățat să vorbim limbi străine, uite Olguța ne-a făcut pe toți mândri cu vorbele ei meșteșugite de la ONU.
Am învățat să zicem ca ei și să facem ca noi. Să ne descurcăm.
Și atunci de ce nu suntem mai fericiți?
Cred că e de la alcool. Consumul mare de spirtoase duce la depresie. Bem mult noi românii.  Suntem pe locul 8 în lume. Pe locul 1 sunt moldovenii. Și uite că ei sunt pe locul 55 în topul mondial al fericirii. Dacă stau să mă gândesc, e normal să fie mai fericiți. Măcar ei sunt pe locul 1 la ceva.
Noi suntem mediocri.
Nu prea suntem excepționali în nimic.
Uniunea Europeană a distrus tot. Înainte eram excepționali în roșii, în fotbal, în gimnastică și în bauxită.
Eram buni și la asasinate politice și, aș zice eu, bunicei la revoluții.
Mai suntem buni la indignare. Serios.
Ion Iliescu se indignează cel mai bine. Acum 4 zile a fost prins de reporteri după audierea în dosarul Revoluției și luat la întrebări.

Reporter: Vă este teamă de acest dosar? Ce s-a intâmplat la Revoluție? Ce calitate aveţi în dosar? Vă consideraţi vinovat pentru ce s-a întâmplat atunci?

Ion Iliescu: Pentru ce?

Reporter: Pentru ce s-a întâmplat la Revoluție.

Ion Iliescu: Pentru Revoluţia română? (Pentru întrebarea) asta trebuie să aveţi cât de cât discernământ!

Exact domnișoară reporter. Ce discernământ ai tu dacă întrebi ca o tută senină dacă Ion Iliescu se simte vinovat pentru crimele Revoluției.
Cum să se simtă vinovat? Dacă se simțea măcar puțin vinovat făcea o eczemă ceva, trebuia doamna Nina să îi ia un unguent, poate chiar avea insomnii, îl visa pe Mazilu ajuns președinte înaintea lui, cât pe ce a fost, cât pe ce…
Ion Iliescu este nevinovat. Doarme bine, mănâncă bine, are scaun regulat.
Are doar niște pete pe față, de la bătrânețe.
Să-l țină Ăl de Sus cât mai mult, mă rog la violeta de Parma din ghiveciul galben. Acolo trăiește Dumnezeul meu, între frunzele acoperite cu un tulei albicios, lângă tulpina unei flori triste ca o față de sfânt ortodox îmbrăcat în chiloți prea strâmți.

Promit că dacă Ion Iliescu trăiește îndeajuns încât să prindă o zi la pârnaie, o să fiu atât de fericită încât o să propulsez România în raportul fericirii mondiale de pe locul 57, pe locul 22. Unde acum este Brazilia. Și astfel împușc doi iepuri deodată. Atrag investitori în țara noastră-căci, se știe, angajații mai fericiți sunt angajați mai productivi. Și îl fac pe domnu Dragnea să se gândească de mai multe ori înainte să plece la triștii ăia de brazilieni.
Poate chiar va aduce și va planta la malul gârlei câțiva cocotieri și va trăi la umbra lor, FERICIT, până la adânci bătrânețe.
The End