War on terror. Și-o pisică

Îți notezi în minte: să iau pâine și niște fructe, să mă opresc să-mi plătesc telefonul, să nu uit să o sun pe maică-mea, să iau mâncare de pisică și s…zdrang.
Gândul rămâne în urmă, trupul tău a fost proiectat înainte, lipit de balustradă. Nu te dumirești ce se întâmplă, ți-ai pierdut șirul gândurilor care piuie disperate ca niște pui de găină rătăciți pe podul umed. Ești ruptă în două, nu e o figură de stil, vezi asta. Picioarele nu sunt unde ar trebui să fie, sunt în spatele tău, ar fi trebuit să îți iei alte șosete, ăstea nu se potrivesc defel cu pantofii.

Mașina care te-a lovit, i-a lovit și pe alții. E înfiptă acum în stâlpii de beton ai podului. Auzi gemete și te întrebi de ce nu te doare nimic, încerci să îți aduni în față picioarele dar nu poți să-ți miști nici mâinile. Oare o să mori ca Lady Di și oamenii o să aducă jerbe și coroane de flori și o să aprindă lumânărele aici, lângă trotuar? O femeie cu părul roșu se apleacă peste tine și urlă după ajutor.
Nu mai urla cucoană, nu pot să te ajut. Nu pot să îmi mișc mâinile și uite unde îmi sunt picioarele. Cum să te ajut?
Femeia dispare și reapare cu un medic. E eficient, palpează, măsoară, dă ordine. Unul d-ăsta dacă ai avea acasă, dar nu ai avut noroc și d-aia ești singură. Mă rog, îl ai pe Casper, dar lui nu-i pasă dacă ai șosetele nepotrivite și, de când l-ai castrat, îl interesează doar să bage în el.

-Este un atac terorist, spune femeia roșcată.
-Nu dragă, e un accident de circulație, vrei să îi spui dar nu te aude.
-Cu toate camerele de luat vederi, cu tot sistemul nostru de supraveghere, uite că tot au reușit să ne lovească, spune femeia roșcată și medicul dă din cap, aprobator.
-Acum fix un an au dat cu bombe la Bruxelles, acum aici, se urcă pe trotuare. O bombă mai ai cum să o detectezi, dar cum știi care dintre șoferi o ia razna și intră cu 80 la oră în tine?
Femeia roșcată te strânge de mână. Nu simți nimic dar îi vezi monturile albite de efort. Doctorul a dispărut, acum sunt alte două femei cu tine, una încălțată cu o pereche de cizme albastre, exact cum ai vrut și tu să-ți iei de Crăciun. Ce coincidență.
-Sunt comode?, o întrebi și ea se uită la tine înspăimântată și apoi o întreabă pe roșcată dacă delirezi. Roșcata îi șoptește ceva, paralizie, atac terorist, nu auzi prea bine și femeia cu cizmele se întoarce cu un zâmbet trist și îți spune că nu prea sunt comode cizmele, că au talpa rigidă și că o și bat un pic la degetul mare la piciorul stâng.

Sirenele salvărilor se așează ca o pătură peste orașul îngrozit de atacul terorist înfăptuit cu o mașină Hyundai. Are vreo semnificație că au ales o mașină sud-coreană, economică, să ucidă niște oameni care mergeau pe un pod înspre magazinul cu mâncare de pisici? Ar fi fost mai bine dacă intrau cu un BMW sau Audi în tine? Îl întrebi pe brancardier ce crede despre alegerea mărcii de mașină și pufnește în râs: cum să-ți distrugi bunătate de BMW într-un atac terorist? Mi se pare irațional.

Așa e, te-ai lovit la cap, normal că spui tâmpenii.
-Plus, dacă era un Audi sau BMW, praf vă făcea doamnă; așa tabla aia de proastă calitate, caroserie moale, v-au rupt picioarele, mâna dreaptă și câteva coaste dar doctoru a zis că scăpați. Noroc că era Hyundai, pe onoarea mea, mare noroc ați avut.

Ce baftă pe tine că ai dat de o celulă islamică sărmană care nu și-a permis mai mult. Cu toate astea, afli la spital, 5 oameni au murit. Cu tot cu un nene cu cuțit de bucătărie care a înjunghiat un polițist. Cu tot cu polițist.
Posturile de știri sunt înfășurate în roșul alert al breaking news-ului. Trump, Theresa May, Merkel, Hollande scriu în 140 de caractere că suferă alături de tine. E greu să conduci o țară și, cu toate astea, să te oprești și să suferi câte 5 secunde alături de familiile victimelor și ale răniților. Trump suferă alături de Casper care nu are ce să mănânce pentru că Hyundaiul te-a băgat în spital.
Or fi suferit Merkel și Theresa May alături de familiile celor 38 de morți din atacul din Homs sau de familiile celor 61 de morți, pulverizați de o mașină capcană în Sosyan? Sau poate au fost alături de famiiile celor 40 morți în Mogadishu sau alături de familiile celor 89 din Sehwan?
Stai, că ăstea sunt din februarie. Mai sunt 75 de morți în Damasc în 11 martie, tot în Damasc pe 15 martie avem alți 42, 100 de morți în Kabul și lista e lungă și suntem abia pe 22. Nu tu Hyundai, ci doar bombe, sinucigași împachetați în exploziv, mitraliere.
Intri în sala de operații și anestezicul îți așează pe pernă capul blond al lui Trump. Are buzele umede și genele rimelate. Miroase a mentă, sigur a luat niște tictac să își împrospăteze respirația. Îți spune așa, în timp ce te mângâie pe păr cu mâinile lui mici și roz:

Teroristul care te-a călcat cu mașina era singur pe lume. I-am bombardat țara, i-am omorât familia, i-am asasinat copiii. În ultimii 2 ani, de când s-a refugiat aici, a trăit, ca tine, cu o pisică. O cheamă Omar pe pisică și i-a băgat multe lucruri oribile în cap. Dar cum nu putem să ucidem pisici, War on Cats sună mult mai rău decât War on Terror, a trebuit să îl ucidem pe el. Când te trezești, du-te pe strada Mullington, nr. 16, lângă Barnes și înșfacă-l pe Omar și torturează-l până îți spune numele întregii celule teroriste. Și nu uita, în 140 de caractere, voi fi mereu alături de tine.

6 comments
  1. bugsy said:

    „Atentatele fac parte din viața unui mare oraș” – un idiot util!

  2. JeanValjean said:

    Good job, Feher ! Pe bune ai scris misto.. de data asta. 😉

  3. Eugen said:

    De data asta nu-s pe aceeași lungime de undă cu ce vrea să transmită articolul. Atâta vină, atâta autoflagelare ne-au adus în poziția în care suntem azi, în poziția în care dictatorul turc își permite să amenințe TOȚI occidentalii că dacă vor continua să sfideze Turcia nu vor fi în siguranță pe nici o stradă. Asta după atacul laș de ieri.
    Cât despre lacrimogena (deplasată aici) cum că vestul i-ar fi distrus, vezi Doamne, casa, țara și viitorul strălucit în …istanul unde locuia el, nici asta nu ține. Pentru că tocmai au anunțat faptul că atacatorul este Khalid Masood, de 52 ani, NĂSCUT în regiunea Kent. Despre care țară natală distrusă de occidentalii nemiloși vorbim aici? Despre ce refugiat e vorba? Că sigur nu e ăla de a intrat cu mașina în copiii și adulții care se bucurau ieri de o plimbare în zona palatului Westminster. Nu, ăla nu e refugiat, e un rahat cu ochi, un laș și un bolnav psihic (înclin să cred că toți ăștia de se închină la Allah au probleme mentale)… are/avea adică toate calitățile necesare pentru a fi ‘soldat isis’, după cum au anunțat azi, mândri, frații lui ‘refugiați, cu copiii uciși și țara distrusă’ din mișcarea teroristă daesh.

    Cei doi copii de 12 ani atacați cu un praf alb și internați acum în Aberdeen ar trebui să se simtă vinovați că vestul le-a distrus casele unor teroriști probabil.
    Copiii răniți de mașină ieri, pe pod, meritau probabil ce li s-a întâmplat. Erau, până la urmă, reprezentanții aceluiași vest nemilos care omoară familii de refugiați, distrug țări și alte orori de astea.

    Probabil și handicapatul de azi, de cetățenie franceză (a se citi ‘de origine nord-africană’), care a încercat aceeași schemă ca fra-su întru credință ieri, numai că în Anvers, are aceleași scuze ca masood: refugiat, familia ucisă de occidentalii răi, țara distrusă, război, foamete. Doar că nu.

    Una dintre puținele legături pe care eu o văd, și arunc această afirmație fără a mă da ceea ce nu sunt (specialist, sau măcar fin cunoscător al problematicii vestul rău – refugiații buni), între boul care a murit (din păcate nu singur) ieri în Londra și cel care ar fi vrut să ajungă mai repede la cele 72 de făpturi virgine, intrând cu mașina pe pietonalul din Anvers azi, este religia. Marea Britanie n-a mai avut ce să facă, au apucat ieri să afirme că atacul pare a fi inspirat de isis. Nemții și franțujii, în schimb, vor muri cu corectitudinea politică în gură… nici n-apucă vreun hasan, abdul sau masud să omoare câțiva nevinovați, că autoritățile respectivelor țări declară deja la tv că orice legătură cu teroriștii este exclusă, suspectul fiind, desigur, bolnav psihic.

    War on terror s-a transformat de ceva vreme în war of terror. Dar da, încă mai merge clișeul cu bieții refugiați (culmea, 70-80% minim sunt bărbați în floarea vârstei) cărora americanii le-au omorât familiile și le-au distrus țările, și care s-au scormonit prin buzunare de un câteva mii de dolari pentru a ajunge în UE (de ce tocmai în UE? parcă eram ăia răi, care omoară și distrug).

    • Anna O. said:

      Din pacate, sunt de acord cu Dvs. si nu cu autoarea, pe care, dealtfel, o admir. In acest caz insa, analiza pe care o faceti aici imi apare intristator de corecta.

    • bugsy said:

      “vina omului alb”. sindrom masochist care are multi fani printre noi.

  4. Feher, nice to meet you! O sa te tot recitesc de acum inainte!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: