Miercuri după-amiază. Biserica Sfântului Mormânt. Pelerini din România își freacă basca, papornița apoi scot din paporniță umbrela, portofelul, o batistă, agenda, tocul de la ochelari, le freacă bine-bine de piatra unde trupul lui Isus a fost miruit și pregătit pentru îngropăciune. Sfiala, șoapta uimită nu-s. Femei cu broboade și bărbați cu creștet transpirat se cocoață pe piatra străveche, se împing. Trăiesc într-un veșnic moșpit de Lidl, când bagă hârtie igienică la preț redus.
Sunt obosiți și nervoși. În această goană după pokemoni religioși, sunt cărați în autocare de colo-colo, dă-te jos, îngenunchează, atinge, numără mătănii, pupă poala popii.
Au la gât batice galbene pe care scrie cu litere negre Pelerini și dedesubt e tricolorul.
Îi revăd la mânăstirea Sfântului Sava. Femeile nu sunt primite să nu ispitească monahii. Deci înseamnă că sunt ispitibili. Tentațiile sfântului Anton nu sunt subiect de reflecție pentru călugării de la Sfântul Sava. Nici Muntele Ispitelor de la Ierihon și victoria lui Isus asupra dracului nu e material didactic.
Să nu mai lăsăm florile să fie parfumate căci mă ademenesc să le miros și să le rup.
Să nu mai lăsăm pisicile să aibă blana molatecă, vezi bine că mă ispitesc să le mângâi și să-mi doresc să le țin în brațe.
Să nu mai lăsăm femeile-pelerin să își aștepte ca niște oi în umbra zidului mânăstirii bărbații să iasă, căci mă ispitesc să mă revolt.
Nu poți să intri pentru că așa e tradiția.
Tradiția era și să nu te speli, să fie tăiate organele sexuale feminine, să fii ars pe rug dacă zicea vecina că te-a văzut plutind pe o mătură.
Aerul fierbe deasupra deșertului murdar.
Catralioane de pungi negre, albastre, roșii zburătăcesc peste pietrele albe. Te rogi să pricepi din ce trăiesc oamenii care stau aici. De ce spun acestui pământ stricat ca dinții-foștii dinți- ai lui Dragnea: acasă.
De ce nu își iau măgărușul costeliv și nu trec în Iordania, Liban sau poate chiar Turcia?
La câteva zeci de kilometri depărtare, un soare alb și rău ca o directoare de școală de corecție din secolul XIX, scoate apa din tine.
În fața Zidului Plângerii, la secțiunea femei, sunt zeci de fetițe venite cu școala. Se strecoară ca apa printre celelalte femei și umplu firidele cu bilețelele pe care și-au scris dorințele. La umbra unui pod de lemn al cărui scop nu-l pricep, alte câteva zeci de femei citesc Torah sau dau sms-uri.
E forfotă de colonie de lei de mare. Peste gard, la bărbați, este liniște. Cățărați pe bările de metal, câțiva fotografi pozează agitația de la secțiunea muieret.
Nimeni nu se întreabă de ce suntem segregați pe sexe.
De ce este un singur Zid și omenirea, mimetică, a simțit nevoia să mai adauge unul. De ce bilețelul cu dorința lui Trump trebuie să intre la stânga și cel al lui Melanie să intre la dreapta unei uluci din metal?
În ianuarie anul trecut s-a creat un spațiu de rugăciune comun. Așa zice presa.
https://www.theguardian.com/world/2016/jan/31/historic-deal-allows-men-and-women-allowed-to-pray-at-western-wall
Poate Bibi Netanyahu a fost ispitit să ofere drepturi femeilor dar credința în tradiții a înfrânt. Femeile se roagă separat de bărbați, într-un țarc mai mărunțel, delicat ca și ele.
Dar Women of the Wall continuă să lupte. De aproape 30 de ani încearcă să schimbe ceva, sunt huiduite, îmbrâncite, arestate dar nu s-au culcat la umbră, pe-o ureche.
A intrat diavolu-n ele.
Așa ar zice femeile pelerin din România și și-ar face cruce. N-au pic de respect pentru tradiții jidoavcele ăstea, ce să te miri că lumea se duce dracului, Doamne iartă-mă, că uite cum vorbesc.
Și apoi ar schimba subiectul și ar vorbi despre nesimțita de la etajul 9 la care a plecat bărbatu cu toate economiile, i-a făcut farmece ticăloasa dar să știi că și eu m-am dus și am pus acum acatiste. O s-o pedepsească Ăl de Sus, o vor asigura celelalte colege de pelerinaj, în timp ce transpiră în umbra mânăstiri Sfântul Sava așteptând cei 7 bărbați din grup să iasă din lăcașul unde ele nu pot intra.
Femeia e dracu, o să spună una din ele și celelalte vor fi de acord și alte trei milenii vor trece cu pumni, țarcuri și uși trântite în nas.
Dar ce, te grăbești undeva?