Pe cer sunt stele, pe pământ sunt stele căzute, bolovani pe care îi dibuiesc cu piciorul devenit ochi în această noapte când ne târâm 30 de oameni, hai 33, prin deșertul prin care Avraam a bâjbâit la rândul lui, în drumul către Marea Moartă.
Maher e un tricou alb alergând pe lângă șirul nostru indian, suntem întinși pe vreo 200 de metri, unii rămași în urmă la țigară, alții aproape alergând, înspăimântați că pierd răsăritul. Ne spune, Maher ne spune, că acesta este teritoriu israelian, că palestinienii nu au voie să intre decât sâmbăta. E foarte tare vineri, oare asta e stea sau dronă? Oare o să ne pulverizeze că le-am călcat pietrele în sfânta noaptă de vineri?
Maher vorbește tare. E ghid, e jucător profesionist de baschet, e profesor de sport, este barman, are 4 slujbe și tot nu are bani.
-Israel ne pune la treabă mereu, ne umple timpul ca să nu gândim. E clar că este o tactică, atunci când tot ce ai în cap este cum să strângi bani ca să dai de mâncare copiilor, nu te mai gândești la ocupație sau rezistență.
Mă gândesc la ai mei, la anii 80 petrecuți la cozi la picioare de porc, la maică-mea, această Elastic Woman care era în 6 locuri odată, reprezentată prin plasă, unsa Domnului pe pământ. Dar oare ce era în mintea ei în afară de rețete de parizer prăjit și ponturi de la măcelărie? Se gândea ea oare să-l dea jos pe nea Nicu, să se revolte? Șșșșș, mănâncă tot, oare de unde iau mâine niște cartofi. Era un animal mic și îngrijorat că vine iarna și-l prinde cu scorbura goală.
Dar Maher e norocos, are plimbările ăstea lungi prin deșert, prin deșertul israelian, când gândurile fierbinți condensează pe peretele rece al capului. El are un plan și un model.  Soluția este Marwan Barghouti.
Soluția este 12 milioane de palestinieni intrați în greva foamei.
Soluția nu este violență, sunt prea slabi pentru pumnul Israelului, s-ar lovi ca niște bondari de un geam închis. Soluția este în afara politicii.
De cine îți este cel mai frică Maher?
Suntem doar noi doi, am rămas în urmă, păsări mici ciripesc în cuiburile dintre pietre. Cerul s-a deschis spre est, lumina șterge stelele ca într-o developare pe dos, introduci hârtia fotografică în lichid și formele dispar de pe ea.
Ne întoarcem către începutul lumii și la cuvântul care a creat-o.
-Fake Israel.
Ăsta e începutul lumii și eu nu-l înțeleg pe Maher așa că el spune: pe Israel îl știu, știu la ce să mă aștept. Mi-e frică de Israelul camuflat. Mi-e frică de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, de Fatah.
De inamicul din interior.
-Israel finanțează PLO-ul, le dă bani și permise de liberă circulație. Pot să plece oricând din țară, fac biznis cu Israel. Sunt corupți, sunt hoți, fără ei Israel nu ar putea să joace jocul democratic. Israel are nevoie de ei în aceeași măsură în care PLO are nevoie de Israel.
Maher știe că totul este un matrix creat de Israel, că trupul lui este undeva într-un cocon de metal, alimentând cu energie mașinăria militară a statului.
Și pentru că știe asta, refuzul de a mânca, 12 milioane de oameni care nu mănâncă, 30 de zile, 40 de zile, i se pare singura soluție pentru a sparge matrixul.
Vom muri și vom fi liberi.
Marea Moartă lucește gri sub cerul violet. Maher e un băiat frumos cu tricou alb și blugi indigo, născut creștin într-un pământ cu multe pietre dar fără Dumnezeu.