Inamicul din interior

Pe cer sunt stele, pe pământ sunt stele căzute, bolovani pe care îi dibuiesc cu piciorul devenit ochi în această noapte când ne târâm 30 de oameni, hai 33, prin deșertul prin care Avraam a bâjbâit la rândul lui, în drumul către Marea Moartă.
Maher e un tricou alb alergând pe lângă șirul nostru indian, suntem întinși pe vreo 200 de metri, unii rămași în urmă la țigară, alții aproape alergând, înspăimântați că pierd răsăritul. Ne spune, Maher ne spune, că acesta este teritoriu israelian, că palestinienii nu au voie să intre decât sâmbăta. E foarte tare vineri, oare asta e stea sau dronă? Oare o să ne pulverizeze că le-am călcat pietrele în sfânta noaptă de vineri?
Maher vorbește tare. E ghid, e jucător profesionist de baschet, e profesor de sport, este barman, are 4 slujbe și tot nu are bani.
-Israel ne pune la treabă mereu, ne umple timpul ca să nu gândim. E clar că este o tactică, atunci când tot ce ai în cap este cum să strângi bani ca să dai de mâncare copiilor, nu te mai gândești la ocupație sau rezistență.
Mă gândesc la ai mei, la anii 80 petrecuți la cozi la picioare de porc, la maică-mea, această Elastic Woman care era în 6 locuri odată, reprezentată prin plasă, unsa Domnului pe pământ. Dar oare ce era în mintea ei în afară de rețete de parizer prăjit și ponturi de la măcelărie? Se gândea ea oare să-l dea jos pe nea Nicu, să se revolte? Șșșșș, mănâncă tot, oare de unde iau mâine niște cartofi. Era un animal mic și îngrijorat că vine iarna și-l prinde cu scorbura goală.
Dar Maher e norocos, are plimbările ăstea lungi prin deșert, prin deșertul israelian, când gândurile fierbinți condensează pe peretele rece al capului. El are un plan și un model.  Soluția este Marwan Barghouti.
Soluția este 12 milioane de palestinieni intrați în greva foamei.
Soluția nu este violență, sunt prea slabi pentru pumnul Israelului, s-ar lovi ca niște bondari de un geam închis. Soluția este în afara politicii.
De cine îți este cel mai frică Maher?
Suntem doar noi doi, am rămas în urmă, păsări mici ciripesc în cuiburile dintre pietre. Cerul s-a deschis spre est, lumina șterge stelele ca într-o developare pe dos, introduci hârtia fotografică în lichid și formele dispar de pe ea.
Ne întoarcem către începutul lumii și la cuvântul care a creat-o.
-Fake Israel.
Ăsta e începutul lumii și eu nu-l înțeleg pe Maher așa că el spune: pe Israel îl știu, știu la ce să mă aștept. Mi-e frică de Israelul camuflat. Mi-e frică de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, de Fatah.
De inamicul din interior.
-Israel finanțează PLO-ul, le dă bani și permise de liberă circulație. Pot să plece oricând din țară, fac biznis cu Israel. Sunt corupți, sunt hoți, fără ei Israel nu ar putea să joace jocul democratic. Israel are nevoie de ei în aceeași măsură în care PLO are nevoie de Israel.
Maher știe că totul este un matrix creat de Israel, că trupul lui este undeva într-un cocon de metal, alimentând cu energie mașinăria militară a statului.
Și pentru că știe asta, refuzul de a mânca, 12 milioane de oameni care nu mănâncă, 30 de zile, 40 de zile, i se pare singura soluție pentru a sparge matrixul.
Vom muri și vom fi liberi.
Marea Moartă lucește gri sub cerul violet. Maher e un băiat frumos cu tricou alb și blugi indigo, născut creștin într-un pământ cu multe pietre dar fără Dumnezeu.

 

4 comments
  1. ad rien said:

    “Gasca lui Stalin.” Dupa 1948, dupa instaurarea regimurilor comuniste in Europa de Est, si nu numai, “tatal popoarelor”, cam cum ar fi “tatal bombelor” rusesti de astazi, i-a chemat la Kremlin pe liderii noilor tari rosii, proaspete ca ouale de Pasti comunist. Le-a cerut sa vina la Moscova cu cate o gasca, de acasa. “Fiecare” personaj colectiv pozitiv, ca sef de partid, a venit cu o cusca si o gasca nationala grasa. Cand s-au deschis usile salii si a intrat marele Stalin, un pirpiriu usor tuciuriu, in uniforma de generalisim care nu mai avea nevoie grade, insotit de o gasca slaba, rabegita de foame, careia ii dadea, din cand in cand, cu indiferenta, cate un bob de porumb din buzunarul pantalonilor, toata sala a ramas inmarmurita. Stalin le-a cerut sefilor de partid sa dea drumul gastelor in marea sala. In vanzoleala starnita, doar Stalin si gasca lui au ramas netulburati. “Vedeti, tovarasi, asa trebuie sa va conduceti tarile, cum imi hranesc eu gasca. Ati inteles?” Si au inteles. Patru decenii din viata noastra. Cealalta metoda este mai subtila, presupunand mai multe joburi pentru a putea trai sau supravietui. Dupa cum isi face fiecare, cu mana lui, norocul. Solutia grevei generale a foamei, propusa de disperatul evreu-crestino-palestinian, sau ce-o mai fi fost el, seamana cu indemnul la greva foamei gastelor. Dar “gastele” nu fac greva.

    • feher said:

      ?????????

  2. Luckily said:

    Luciditate taioasa, talent desăvârșit, etica jurnalistica adusa la paroxism, poezia detaliului combinată cu the big picture, intre ironie și morbid Feher aluneca superior construind cu fiece postare caleidoscopul lumii de azi, crochiuri de lumini și umbre, genuni de dezumanizare, perdele de fum, luminisuri firave și precare.
    Feher, chapeau bas!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: