Prima ștampilă pe care am pus-o pe un candidat la preșidinție a fost pe Gyorgy Frunda. Părul alb, zâmbetul ușor ironic, ramele subțiri ale ochelarilor, cuvintele așternute monoton, ca o autostradă tăind valea Ruhrului, costumul elegant care îl scotea din plutonul ieftin al politicienilor cu mâinile murdare de vaselină și unghie lungă la degetul mic, foști șoferi, apviști sau ospătari. Dar mai ales accentul care îmbracă fiecare vorbă într-o coajă de gălușcă și o rostogolește afară pe gură, plină de pesmet și cu-o prună înfiptă-n mijloc. Gomboț.
Ăștia, ungurii, nu sunt hoți ca noi, fură altfel, cu eleganță, ca Peter O`Toole. Niște domni rătăciți între ciurdarii noștri, uite ce cravate au, ce butoni, ce maniere.
Ștaif.
Ungurii nu s-ar dezbrăca în șosete și budigăi ca Dumitru Zmău, deputat ALDE, ungurii nu ar amenința că ies cu mitraliera să puște demonstranții ca Rădulescu, deputat PSD. Ungurii au clasă.
Cum să nu-i votăm?, se întreabă populația de etnie maghiară privind la televizor târfele boite și peștii buhăiți certându-se în parlament. Cine să ne reprezinte pe noi, că doar nu Băsescu sau Nicușor Dan, nu vezi că sunt, cum ziceți voi la ei? Un co-caaa-laaar și-un ne-tot?
Și uite așa, la fiecare 4 ani, UDMR își trimite în parlament costumele croite mai bine, frizurile tăiate mai elegant, hoți distinși, care te fac sã fii mândru de ei, uite-l anya cât de bine taie pădurile, uite-l apa cât de încântător își angajează toată familia la biroul parlamentar. Cum să nu-i votezi ]n continuare?
Uite așa, UDMR, acești elfi de pădure intrați în instituțiile politice ale unor orci, obțin mereu acel 5%, atât de important în negocierile dintre perișoarele din marea ciorbă parlamentară.
Și ce să vezi? Sunt la guvernare de 21 de ani, de pe vremea fosilei Emil. La ei pe pagina de wikipedia scrie negru pe verde și negru pe roz, că au fost din 1996 fie în guvern fie în opoziție-partenerul guvernului. Hahahahahahahaaaaaaaaaa!!!!
Opoziție-partenerul guvernului.
Așa zice.
Pisica lui Schroedinger.
Pisica încălțată cu pantofi de lac a lui Scroedinger.
Ați auzit vreodată pe cineva să strige în piață împotriva pisicii lui Scroendinger?
Eu nu.
PSD e răul suprem. PMP e răul suprem la pătrat. PNL e mortăciune. USR e dezamăgire.
Dar nicio vorbă despre UDMR.
Niciodată.
Cele mai mari târfe, cele care de 21 de ani sunt la putere făcând podul, șpagatul și elicopterul în penisul guvernului, ei bine aceste femei ușoare au reușit să își păstreze imaginea de doamne distinse care chiar și atunci când te umplu de sifilis, o fac cu rafinament, mai dă-ne și niște șancru moale UDMR, nimeni nu o face atât de fin ca tine.
Ceea ce mă duce cu gândul la o inițiativă legislativă care ne-ar putea ajuta să ieșim din această capcană a percepției. Obligativitatea parlamentarilor ca, pe perioada mandatului dar și în campanie electorală, să se îmbrace în uniforme. Costumele le fac românii, cravatele și cămășile le alege soacra lui Dumitru Zmău, dânsul din linkul acesta http://www.b1.ro/stiri/eveniment/un-lider-alde-s-a-dezbracat-in-chiloti-in-fata-parlamentului-dorind-sa-isi-arate-sustinerea-pentru-tariceanu-foto-180509.html.

Și astfel, când vor veni alegerile, poate nu vom mai mușca la momeala marketingului unguresc și vom alege țărănoii noștri lacomi care au o singură calitate: aceea că nu ne dau nicio speranță.
Căci întotdeauna e mai bine să spui “știam eu că sunt niște ticăloși” decât să ți se spună  “ți-am spus eu că sunt niște ticăloși?”