Epoca chinezului răsare și Putinașului apune

-Aici sunt fotografiile cu eroina noastră, aviatoare, și-a pierdut picioarele în marele război patriotic dar a trăit așa, fără picioare, până la aproape 90 de ani. Aici sunt fotografiile cu oamenii de știință care au murit la Cernobîl.
Și aici e Putinaș.
Așa zice doamna în bluză albă care s-a plictisit să tacă 8 ore pe zi, rătăcită în cimitirul plin de poze alb negru, bucăți de uniforme, insigne și carnețele. În afară de colega ei de la parter și eu și Iulian nu e nimeni în muzeul militar din Chita. Obișnuită să trăiască în morga amintirilor, femeia în bluză albă a stins luminile cu 7 minute în urmă și doar mârâitul meu aspru a făcut-o să le reaprindă.
Geaba, oricum totul e scris doar în rusește, nu o să înțelegem nimic.
Greșește.
Lungile veri petrecute în Teleormanul frate cu bulgarul m-au făcut să învăț alfabetul chirilic. Știu să citesc și am și accent, așa că google translate îmi așează cuminte pe ecranul telefonului citate din Pushkin și date despre generali și amirali. Trăiască Leca noș deța și bârzu, bârzu, gospodin sicicu priateli.
În curte sunt înșirate tancuri ale armatei sovietice care au luptat în Afganistan. Pe trei din șapte sunt suite niște capre pensionare, chinezoaice; behăie excitate, cu degetele crăcănate în semn de victorie.
Acum e acum, că trebuie să se dea jos. Se foiesc pe marginea tancurilor, doi pași înainte, trei înapoi, își suflecă fustele, își numără pașii, își calculează traiectoriile. Se agață de buloane, se întind pe caroserii, se preling pe șenile. Coboară.
10 metri mai încolo, un MIG-21 a fost pedepsit că a vorbit cu gura plină sau pentru că a spus bancuri cu prostii și acum stă înfipt într-un ac, ca un muscoi imens, în buza parcului de distracții unde Shrek și măgarul par să fie cele mai populare personaje din Chita. Shrek are o falcă umflată, suferă clar de un abces grotesc la una din măsele. Măgarul e umil, arată a oaie mascată în măgar. Lângă ei, o prințesă pupă broasca prinț și, puțin mai încolo, un urs de bronz cu față abțiguită și prietenul lui, un cazac cretinoid, salută mulțimea.
Sunt mulți chinezi. Din momentul în care treci de Krasnoyarsk ți se spune că este o invazie de chinezi, au venit să ia pământ, deși nu e voie să ai proprietăți în Rusia dacă ești străin. Dar chinezii reușesc să ocolească această regulă folosind vicleșuguri ticăloase prin care prostesc bunul și candidul popor rus. De pildă își iau un paravan, un cetățean rus care primește bănuți și în numele căruia se cumpără pământ. Și uite așa, chinezii au acum hoteluri chiar pe malul Baikalului, ale lor, chinezești 127%. Și au case și pământ și biznisuri din Irkutsk până în Vladivostok.
Și acum, prin piața Lenin, călare pe un cal deșelat purtat de căpăstru de un individ plictisit, trece o chinezoaică grasă care începe să urle și să gesticuleze brusc atunci când plictisitul dă să treacă strada. Nuuuuu, nuuuuu, vrea înapoi la grup, nu vrea să străbată piața, vrea doar să meargă pe trotuar legănată de mârțoagă.
Restul grupului așteaptă în umbră,  ascuns după ochelari de soare, sub pălăriuțe și umbrele.
Încet, încet, în ciuda rezistenței localnicilor, chinezii vor ocupa Rusia.
Așa crede Igor. E cel mai simpatic buriat din lume. Râde gâlgâit, bogat, ca un butoiaș din care mereu poți să-ți umpli paharul cu veselie.
Chinezii sunt gălăgioși, nepoliticoși, gorobeți așa. Dar sunt mulți și vin valuri-valuri aici, la Ulan-Ude. Și el crede că viitorul este al chinezilor. Buriații nu îi plac, îi preferă pe coreeni care le dau de muncă, căci deh, buriat, coreean, aceeași față asiatică, altfel vorbești când ai aceeași față asiatică.
-Păi asta nu înseamnă că aveți aceeași față și cu chinezii?
-Nuuu, chinezii sunt diferiți. Chinezii nu sunt buni, nu cum sunt buriații, mongolii și coreenii. Cei mai buni sunt rușii, ne înțelegem bine, musulmani, budiști, creștini. Dar chinezii nu sunt buni. Mint, sunt comuniști.
Dar Putin?
Putinaș, cum îi zicea doamna de la muzeul din Chita.
-Putin e corupt. Putin e kgbist. Putin doar dă din gură dar nu face nimic. Scoate petrol și atât dar prețul petrolului e jos, nu sunt bani și nu investește în industrie. Și oamenii pleacă din sate la oraș și din oraș la Moscova și apoi la muncă în altă țară.
Iar chinezii vin.
Îl prind pe unul spălându-se pe picioare în chiuveta toaletei din vagonul vechi al trenului care mă duce de la Novosibirsk la Krasnoyarsk, cu bude din fontă și pedală pe care calci ca să pornești apa.
Mai întâi e uimit, nu se aștepta să se deschidă ușa, nu cred că a știut sau va știi vreodată că există o limbă metalică pe care poți să o împingi ca pe un zăvor, să-ți închidă din interior ușa.
Râde mulțumit când îmi vede stupefacția de a da peste cineva înăuntru și apoi trage ușa.
Putinaș a pierdut războiul. Manciuria, pe vremuri ocupată, a venit peste el într-un reflux gastric dureros. China înaintează ca cerneala înghițind sugativa și nu invers, așa cum greșit am învățat la școală.
În Vladivostok chinezii coboară val după val din vapoare uriașe. Rușii îi primesc chiorâș. Chinezii nu se supără.
Asta înseamnă că lumina lor interioară orbește interlocutorul. Întâmplător au de vânzare niște ochelari de soare care te pot proteja mai bine.

Cumperi?

 

2 comments
  1. ad rien said:

    Daca dai jos hainele umorului, vezi rusoaica asa cum nu vrea sa fie vazuta. In pat cu Rasputin. Cu chinezi insirati la usa.

  2. Luca said:

    Doamna, mie imi place mult cum scrieti. Decat atat am vrut să comunic. Multumesc

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: