Șobolanul calcă sprinten pe aleiuță și intră în rondul de flori. Dragoș spune să nu zic nimic că dacă aude nevastă-sa, o ia la fugă.
Când șobolanul se întoarce către casă, traversând din nou aleiuța, încerc să îl arăt băieților. Nevasta lui Dragoș se sesizează, întoarce capul și eu strig repede-ascuțit: e o veveriță!
Veverița năpârlită dispare după gard.
Seara e caldă, berea e nefiltrată. Bucureștiul e mai prosper decât acum 15 ani. Chiar și șobolanul ar putea să-ți spună asta. A venit din Germania unde familia lui plecase în 90 la furat, dar șobolanii teutoni erau reci, riguroși, eficienți, nu ca șobolanii de acasă, bon viveuri, mereu gata să încingă un grătărel, să deguste un tulburel. Au avut și ghinion cu ecologia și cu reciclarea, apoi cu criza și trecerea la cumpătare.
Așa că s-a întors, doar el, nevastă-sa a zis că e nebun, că o să-l rupă șobolanii români, spirite balcanice, o să-l taie și o să-i mănânce ficații, ea nu vrea să aibă de-a face cu sălbaticii ăia și a rămas la Freiburg cu copiii și bătrânii.
Șobolanul a căutat merțul ăla parcat din 78 undeva pe strada Stockholm, merț de dictator african, s-a vârât în culcușul stră-stră-străbunicului lui de sub capotă și s-a gândit ce frumoasă e țara asta.
Mike îmi dă un ghiont și mă scoate din reverie.
Zice: degeaba spui, în România lucrurile s-au schimbat galopant în bine. Mai ales când o compari cu Uzbekistan sau cu Ucraina unde există doar o pojghiță de civilitate sub care se mișcă uriașii crapi chinezești ai mafiei, d-aia care taie capete, d-aia care scoate pistolul și-ți spulberă țeasta, d-aia care îți taie copiii în bucăți și-ți aruncă hoitul în căzi umplute cu acid sulfuric. Asta e o oază.
România e o oază la care cehi și polonezi însetați de dreptate se uită cu ochi umezi. Ar vrea și ei DNA și justi…
Am ieșit amândoi, și eu și Mike, de la o dezbatere Frontline unde trei jurnaliști, un oengist și omul de la ANAF au recunoscut că sistemul judiciar e butaforie, că procurori, judecători, agenți ai fiscului, polițiști își pun piedică unul altuia, prăbușindu-se unul peste altul într-o grămadă a neputinței sub care strivesc orice posibilitate de a mai vedea înapoi vreodată banii ciordiți de marii corupți. Judecători care uită deciziile în sertare, procurori care fac treaba de mântuială, polițiști incapabili, cu toții animați de un amestec de ticăloșie și prostie.
Mike e neclintit. Salturi uriașe s-au făcut în 5 ani. Nu e ca în Rusia unde răul e organizat și impenetrabil.
Dezorganizarea este salvarea noastră.
La noi este haos. Structurile nu sunt stabile. Trăim de pe azi pe mâine pe schele de lemn care se zguduie la orice pală de vânt. Statul nostru e o mână de pasarele și pasaje strâmbe, cârpite cu liță și ceva sfoară. E atât de simplu să îl dai jos pe cât este de simplu să îl ții pe picioare.
Când apare un șef nou, iei o sârmă de la schela pe care stă șeful vechi, ăla de a pierdut puterea și mai iei o prelată de la adjunctul lui și niște sfoară de la oamenii lui și faci un alt culcuș, mai la dreapta.
Tu nu folosești puterea câștigată ca să termini dracului renovarea, să dărâmi schelele și să bagi în casă oamenii care te-au ajutat să câștigi puterea. Tu câștigi puterea ca să poți să îi iei sârma și sfoara și prelata fostului șef.
Tu nu servești poporul, tu te servești pe tine. Te comporți exact ca o căpetenie medievală care a cucerit un târg, violezi fata negustorului, iei feciorul la oaste, înșfaci porcul și butoiul de vin.
După tine potopul.
Asta ne salvează.
Că în debandada sfârșitului de regim, când șobolanii fug, prin găurile imense în sistemul de securitate, se poate strecura și-o veveriță.
Ca asta de a trecut acum prin spatele nevestei lui Dragoș. E drept că nu are coadă stufoasă, dar nici leul din Tsavo nu are coamă ceea ce nu-l face mai puțin leu.
România e o oază în care veverițele trăiesc printre gunoaie, nu vin la tine când bați din nuci și strigi Mariana, Mariana!!! dar tot e mai bine decât să avem șobolani.
Suntem pe drumul cel bun. Și drumul, știm bine, e mai important decât destinația.