Luminile se înșiră cuminți, unele în spatele altora, ochi privind fix, tâmp, dosul mașinii din față, un convoi încremenit în fuga asta peste munți care nu se grăbește nicăieri. De mai bine de 10 ani, de dinainte de criză, Predeal-Sinaia-Comarnic sunt capcane cleioase în care șoferii se lipesc și rămân prinși cu orele. 50 de kilometri care îți halesc viața, 50 de kilometri din care atunci când reușești să te desprinzi, nervos, isteric, blestemându-ți țara și idioțenia de a te fi suit în mașină, bagi piciorul în accelerație, îl treci prin tablă, tragi de volan sperând ca mașina să zboare, să recupereze orele pierdute pentru că …Iliescu, pentru că Hrebenciuc și Năstase, Cocoș, Ghiță și Ponta, Ridzi, Fenechiu și Dragnea, pentru că Tăriceanu și Patriciu, pentru că Băsescu și Mitrea și toți baronii, conții, principii și voievozii care ți-au înghițit tinerețea, au înfipt 2 scobitori în ea, au tăvălit-o prin muștar și au mușcat cu poftă din tinerețea ta zemoasă, le-a curs zeama tinereții tale pe bărbie.
Acum ești bătrân, cu ficatu mărit, ai draci pe tine, urli la nevastă, urli la copilul care urlă că s-a plictisit în cele 4 ore de când sunteți în mașină. Și bagi mare, calci accelerația, ai vreun 130, nicio șansă să recuperezi cei 27 de ani de nemișcare.
Pe lângă tine trec trenurile goale. Murdare și goale, dar măcar nu sunt blocate în ocluziile ăstea rutiere, așa îți zici și te uiți cu groază cum peste munți trăznește și bubuie furtuna și ți-e frică de panourile care tremură la marginea drumului. În ce țară din lume locuitorilor le este frică de panouri?
În ce țară din lume un panou a cărui recondiționare a costat 56.000 de euro cade și te strivește, ca un plici uriaș care să ne reamintească tuturor ăstora care ne spunem că în România e ok, nu vin Isis să pună bombe, nu intră mujahedinul cu van-ul în tine urlând Allahu akbar!!, că trăim într-o țară cu terorism de stat care ne ucide cu birocrație, incompetemță și corupție. Ne ucide prin ridicări de umeri și șpăgi pitite în buzunarele halatelor albe, ne ucide prin sărăcie, analfabetism și mai cu seamă prin sufocantele cumetrii care usucă orice urmă de eficiență, inteligență, diligență a societății.
Țara lui genunche și a lui apud, condusă de șprițari aroganți însoțiți de hoți în sutane care ne promit cu elan medieval că ne va fi mai bine pe lumea cealaltă, spre care ne trimit cu ajutorul unui panou recondiționat cu 56.000 de euro de către o firmă care a primit contractul prin încredințare directă.

În ianuarie și februarie le-a fost un picuț fricuță, au dat înapoi, au părut că ascultă de noi.
De atunci au trecut 7 luni în care, încet dar sigur, restaurația s-a petrecut. Dacă i-am fi dat jos atunci, poate că băiatul strivit de panou în Timișoara ar mai fi trăit azi. Dacă nu am fi plecat mulțumiți acasă, copleșiți de mândria de a fi apărut în presa internațională- uite băi românii cum aprind ei beculețe la telefon și fac tricolor din cartoane, dacă am fi scobit cancerul ăsta al pesedeului, nu am fi fost vinovați de moartea băiatului ucis de un panou la Timișoara.
Dar noi am lăsat instituțiile să-și facă treaba că așa ne-au spus înțelepții și liderii de opinie și oamenii d-ăștia așezați, care știu cum e cu politica. Am cumpărat platouașul servit de puterea sfătuită de consultanții israelieni și uită-ne unde am ajuns.
Ne vor ucide pe rând, prin nepăsare, prostie și hoție.
Deja suntem cu fiecare zi ce trece mai morți. Mai apatici. Mai întorși către noi înșine.
Eu sper ca băiatul ăla omorât de un panou greu cât nepăsarea noastră în fața terorismului de stat, să ne aducă la viață.
Și să ne scoată în stradă.
Să le arătăm că ce ne omoară, ne întărește.