Cătălin Harnagea, fost șef SIE, avertizează cu voce gravă că o organizație anarhistă a fost prezentă la mitingul de duminică, da, da, cel împotriva modificării legilor justiției, cel împotriva lui Dragnea, Tudorel și Miaunel, împotriva PSD-ului, a codului fiscal, a exodului cerebral. Cătălin Harnagea și serviciile sunt vigilente. Infiltrați printre protestatari au fost identificați nemernicul miliardar George Soroș care purta o rochie semnată Vivienne Westwood de culoarea piersicii,  Conchita Wurst, într-un tricou cu Puie Monta, Crin Antonescu deghizat în Victor Ciutacu și Joaquin El-Chapo Guzman sosit la braț cu Gabi La Chica Firea.
Oricum aceștia sunt niște obișnuiți ai protestelor organizate sub haștagul Rezist. Dar, pentru prima oară în România, la ediția toamnă-iarnă a marșurilor rezistenței, a apărut și faimoasa organizație teroristă care cere eliberarea Kekistanului.

Printre fondatorii celulei din România sunt doi vestiți anarhiști kekistanezi, cunoscuți pentru că de mici și-au dat pe față ticăloșia, refuzând să pape tot din farfurie și au declarat, când aveau numai 8 ani, că nu își fac temele și urăsc școala și chifteluțele de porc. Ajunși la venerabila vârstă de 17, respectiv 15 ani, suporterii eliberării Kekistanului de sub jugul temutului dictator Alupigus, sunt mai periculoși ca niciodată, ei urmând cursurile celebrei tabere de antrenament în lupte corp la corp de la serviciul pașapoarte din București. 

Cătălin Harnagea este alarmat…

Pot să continui așa, dar la cât de mulți cretini sunt pe lume, cineva chiar o să creadă ce am scris aici, așa cum cineva sigur l-a crezut pe Harnagea asearã oftând încruntat în studioul Antena 3 și mâncând rahat despre anarhiști și teroriști când, de fapt, ce să vezi, pancarta pe care au arătat-o este scrisă de copiii ironici și geniali ai unei prietene care, măi Harnageo măi, chiar pusese pe Facebook poza cu plozii distrându-se cu lozincile Free Kekistan, înainte să coboare în stradă.

Cât de nemernic să fii, că prost e clar că ești grămadă, încât să intri în hora asta în care chiar și lui Lorin Fortună i-ar fi fost jenă să dănțuiască?
Despre Sorin Roșca Stănescu, acest supozitor pe care Patriciu și-l băga în funduleț când avea febră, nu zicem nimic. Dar mneata Harnagea, posesor al ordinului național Pentru Merit în grad de Mare Cruce pentru merite deosebite în apărarea intereselor fundamentale ale țării, dumneata Cătălin Harnagea cum să te vinzi pe o punguliță de semințe Nutline doar ca să rupi la rating?
Dacă tot e Kekistan, de ce nu ai spus că la miting a fost și Baphometus Androginus?
https://www.antena3.ro/actualitate/social/o-organizatie-anarhista-prezenta-la-protestele-de-duminica-441087.html

Oare ce spune asta despre noi? Despre cine suntem noi ca popor?

Mă întorc iar la jurnalistul Ryszard Kapuscinski:

…The strenght of Europe and of its culture […] lies in its bent for criticism, above all, for self criticism […].The European mind recognises that it has limitations, is skeptical, doubtful, questioning. Other cultures do not have this critical spirit. […]
They lay the blame for all that is evil on others, on other forces (conspiracies, agents, foreign domination of one sort or another). They consider all criticism to be a malevolent attack, a sign of discrimination. […] Instead of being self-critical, they are full of countless grudges, complexes, envies, peeves, manias. 

The effect of all this is that they are culturally, permanently, structurally incapable of progress, incapable of engendering within themselves the will to transform and evolve.

Comparația este între Africa și Europa dar noi, noi suntem mai evident decât niciodată, Africa. O țară înapoiată cu foști șefi ai serviciilor de informații externe care îți spun că Spânu, Loki, Vader și Rasputin vor să distrugă România și fac asta pe o așa zisă televiziune de știri în timp ce SIE doarme, CNA horcăie și poporul se refugiază în băutură, măcar spiridușii pe care îi vede după o vodcă sunt mai haioși decât ăia de la televizor.

Joi. 2 noiembrie.
Brașov 1987. 2 ani prea devreme.
Muncitorii din documentarul lui Liviu Tofan își reamintesc bătăile sinistre pe care le-au mâncat de la   miliție. Femeile plâng. Una din ele era gravidă atunci și și-a provocat avortul de frică să nu nască un copil vai steaua lui, că au lovit-o în burtă. De partea cealaltă e Ionaș, milițianul zâmbitor care e pălit de amnezie și nu-și amintește că a bătut ca la fasole la muncitorii arestați. Unuia din ei, la comanda lui, i s-au făcut injecții în testicole, zice Dănuț Iacob. În sală, undeva pe un rând din spate este ginerele lui Măgureanu. A primit invitație să asiste la proiecție. Nu pe ironie, ci pe bune, pentru că e o personalitate pe care o inviți la sindrofii. La final, aplaudă alături de restul de 300 de oameni, în picioare, cei 7 muncitori care au venit de la Brașov. Pleacă însă când începe scurta dezbatere, înainte să audă răspunsurile la întrebările: ce s-a întâmplat cu torționarii care i-au chinuit în beciurile miliției și ce s-a ales de colegii care i-au înfierat în fața comitetului muncitoresc al uzinei.

Oricum știe prea bine răspunsurile.
Au intrat în politică, securiștii și milițienii și-au făcut biznisuri. Toată lumea e prosperă. Copiii unora dintre securiști, delatori, politruci, milițieni poate sunt aici, în sală, personalități bucureștene pe care nu e frumos să le ignori când se întâmplă vreo paranghelie.
Niciunul dintre muncitorii săltați în 87 de miliție, cărați la București, bătuți crunt, lăsați cu sechele pe viață, cu trupurile arate și dezțelenite de pulane și pumni atât de strașnic cât să facă loc unui cancer sau diabet, niciunul dintre oamenii ăștia inteligenți, cu umor, agili, harnici nu a ajuns în politică, nici în administrație, nici în vreun serviciu sau fundație de unde să sugă bănuți de la stat. 30 de ani au fost uitați de noi, chiar și de ginerele lui Măgureanu care s-a distrat pe cinste la proiecție pentru că filmul e cu glume, oamenii ăștia 7 sunt hâtrii, nu sunt otrăviți, nu cer sânge. Sunt prea inteligenți ca să nu fi avut timp în ăștia 30 de ani să înțeleagă că nu o să primească nimic de la nimeni. Sunt copleșiți de cele 10 minute de aplauze ale sălii.
Asta le este îndeajuns.

Dacă e doar atât, sigur, cu plăcere.
Spun ceilalți câțiva domni și doamne care au venit să bifeze mondenitatea și apoi își văd de afacerile lor puturoase cu statul condus de indivizi ca Ionaș.

Vineri. 3 noiembrie
România la vedere. Acțiunile la purtător sursă a devalizării banilor publici.
Într-o sală sunt strânse 20 de persoane, presă, ong-uri. Ana Poenariu de la Rise Project vorbește de cele 500 de milioane de euro pe care Teldrum le-a primit prin contracte cu statul. Multe, foarte multe din ele, prin încredințare directă. Teldrum este una din cele aproape 400 de firme cu acțiuni la purtător, asta înseamnă că acțiunile nu sunt nominale, sunt niște pliculețe cu bani pe care le poți pasa oricui vrei tu. Și de aceea este foarte greu să identifici unde ajung banii, cine încasează. Dragnea, zice presa. Dar nu știi sigur.
500 de milioane de euro. Doar Teldrum. Societatea are țarc de vânătoare, sute de hectare de teren, zeci de clădiri. Un imperiuț născut din mintea hapsână a unui baron de Teleorman.
O grămadă de țări au interzis acțiunile la purtător pentru că sunt o sursă incredibilă de corupție. UE presează statele membre să facă acest lucru. La noi nu este “voință politică”. Și trebuie 100.000 de semnături ca inițiativa legislativă de a interzice acțiunile la purtător să ajungă în parlament. Mă gândesc la ginerele lui Măgureanu. Oare o să semneze dacă îi trimit o invitație? Nu e nimic monden, nu e cu râs, nimic fancy. Trebuie doar să semneze o petiție.

Sâmbătă, 4 noiembrie
Trenul pleacă în 15 minute. Pe culoar începe să curgă coloana de cerșetori, vânzători, surdo-muți. Țiganul știrb care pretinde că e paralizat și se târăște pe palme printre scaune se cațără în văzul tuturor pe scările dinspre partea fără peron apoi se lasă pe ciuci. Deși a văzut că l-am văzut, se oprește în dreptul mei și îmi cere bani. Îi spun că l-am văzut că poate să meargă, râd și îi fac semn să își continue reprezentația. Mă întreabă intrigat și ușor nervos de ce râd. Îi răspund că de tupeul lui. Pleacă înjurându-mă în barbă și continuă să ceară bani pretinzând că e sandilău, ignorând imperial faptul că poporul știe că este un șarlatan.

Similitudinea dintre el și Dragnea mă izbește.
Un escroc care, în văzul tuturor se pune pe cur și se trage pe palme susținând că nu poate să meargă dar care odată ce își face banii o taie în sprint și se aruncă din tren.

Un impostor care, în văzul tuturor, fură banul public, își clădește o avere uriașă dar spune că nu e a lui, că el e sărac și cinstit, că justiția e strâmbă. De ce râdeți mă? Credeți că mie nu mi-e greu să pretind că sunt sărac, când nu pot să mă bucur și eu de munca mea?

În vagon intră surdo-mutul care lasă pe mese câte o iconiță și un bilețel pe care scrie că e surdo-mut și iconița costă 1 leu. Face tura vagonului, își strânge hârtiile și ajuns în capăt dă ochii cu domnu cu integrame și reviste. Nici el nu a avut o seară bună, nu a vândut nimic. Surdo-mutul deschide gura și zice, gâjâit, așa: Târgu-Jiu, 4 ore am făcut, 6 lei. Morții mamilor lor. Băga-mi-aș pula în gura lor.
Adică în gura noastră.
Dar să nu ne enervăm, asistăm la un miracol.
Omul a vorbit. S-a vindecat. E nervos că nu mai există umanitate rămasă în noi, s-a zis cu mila și cu generozitatea. E nervos ca muncitorii din noiembrie 1987 când au realizat că partidu avea dar partidu nu dădea, ținea cașcavalul și salamul, portocalele și untul doar pentru ei. Jos Ceaușescu, Jos Dictatorul, Vrem Pâine.
Surdo-mutul vrea bani de la noi ăștia, care avem. E clar că avem, doar a mărit Dragnea salariile și pensiile. Și noi cum îi mulțumim lui Dragnea că ne-a mărit salariile și pensiile?

Vrem să interzicem acțiunile la purtător.
Mă gândesc să îi spun surdo-mutului să încerce schema asta cu iconița la PSD. Dar să nu o vândă pe 1 leu ci pe acțiuni la purtător la Teldrum. Că la 500 de milioane de euro, zic că domnu Dragnea nu simte dacă îi scapă și lui câteva mii. Și în schimbul banilor, ar intra chiar și în PSD. Căci circul ambulant al partidului are nevoie de miracole.
Poate îl ia și pe omul cu integramele. Iliescu adoră să rezolve cuvinte încrucișate. Dragoste în gură din 4 litere. Ia zi tu Victoraș, cum e? Puie?

Mașinile urlă, tramvaiele, ca niște imenși câini de stână, își scutură talanga încercând să risipească turma de șoferi care a blocat intersecția. Orașul se îneacă, i s-au umflat ochii în cap de la dumicatul prea mare de mașini pe care l-a băgat în gură. Și atunci, tragi aer în piept și cobori la metrou. Te așezi cuminte pe peron și privești cu uluială cum timpul este elastic, timp african, el te face pe tine, nu tu pe el. Trenul anunțat să apară în 5 minute rămâne la aceeași distanță de tine, 5 minute. Între timp poporul se strânge, refugiați din cataclismul de la suprafață. Stăm pe 14 rânduri, băgați ca pinguinii unii în alții, pe sloiul nostru din ce în ce mai mic, vă-n gură cu încălzirea globală.
Oamenii pufnesc, se uită la ceas, a mai trecut un minut, dar țop, sosirea trenului a sărit și ea un minut. Garniturile sunt despărțite, la oră de vârf, de 6-7-8 minute de nimic, de gâturi întinse și ochi scrutând tunelele.  Când, în sfârșit, ajunge trenul în gară, omenirea mototolită înăuntru, ținută captivă undeva în bezna pământului, izbucnește orbită și mânioasă din burta vagonului, lovindu-se de cei care vor să intre, grăbiți să scape din refugiul puchinos al stației arhipline.
Uită-te pe unde mergi, Nu te mai împinge, Așteaptă domle să coborâm, zbang, auuuu, geanta, piciorul!!! Oamenii își pierd mințile, se lovesc, se suduie.
Metrorex este cea mai scârboasă companie din România.
O companie de găunoși, de mediocrii, de provinciali aroganți. Îmi amintesc de lungile discuții pentru proiecte speciale de publicitate pe care clienții agenției unde lucram încercau să le implementeze cu Metrorex.
Prințese. Ba nu, prințese virgine.
Însă pentru îndeajuns de mulți bani, te lăsau să le intri pe gât și să le ieși prin urechi.
Dar trebuia să fie îndeajuns de mulți bani.
Directorul general văd că este un om care a poposit la Metrorex inginer IV în 1991. Good things come to those who wait. 26 de ani de Metrorex, domnu director e un dinozaur venit din epoca slujbelor pe viață, ca părinții sau bunicii noștri.
Dânsul și echipa dumisale a dat pe 25 octombrie acest comunicat:
“Metrorex anunta masurile ce vor fi luate pentru preintampinarea si combaterea efectelor inzapezirii, precum si actiunile specifice pentru evitarea supraaglomerarii, din cauza unor posibile conditii meteo nefavorabile.
In acest sens, Directorul General al Metrorex, Marin Aldea, a aprobat inca din luna iulie 2017 „Planul pentru Organizarea Comandamentului pentru Preintampinarea si Combaterea Efectelor Inzapezirii la accesurile statiilor de metrou si depouri pentru iarna 2017 – 2018”, prin care au fost dispuse un set de actiuni si masuri specifice stabilite pentru asigurarea transportului calatorilor cu metroul, in conditii optime de siguranta:
– aprovizionarea cu material specific interventiilor de deszapezire (materiale antiderapante)
– desemnarea persoanelor responsabile pentru asigurarea permanenta a fortei de munca necesara pentru interventie, indiferent de conditiile meteorologice si cantitatea de zapada cazuta in zona statiilor de metrou – curatarea si evacuarea zapezii pe timp de zi si noapte la accesurile in statiile de metrou si din zona lifturilor
– evacuarea zapezii din depouri
– curatarea accesurilor si drumurilor de acces la magazii, depozite, spatii tehnice ale metroului
– monitorizarea permanenta a activitatilor de catre Dispecerul Central de serviciu.
In plus, pentru evitarea supraaglomerarii, atunci cand situatia o va impune, se vor lua masurile specifice, care vor viza in special extinderea perioadei cu varf de trafic, unde intervalul de circulatie a trenurilor va fi redus, si suplimentarea garniturilor de tren, dirijarea traficului de calatori, comunicarea noutatilor prin intermediul canalelor specifice, astfel incat sa fie asigurata deplasarea calatorilor in siguranta. Totodata echipele de specialitate ale Metrorex fac verificari permanente pe toate magistralele. Pe segmentele unde situatia o impune, se intervine operativ pentru remedierea problemelor care ar putea fi determinate de conditiile meteo nefavorabile. ”

Măsuri specifice, va să zică, stați liniștiți, poza asta e trucată.

Înainte de a ne asigura pe noi că suparaglomerarea se va rezolva cu măsuri specifice și că Metrorex și-a făcut vara sanie, mă rog, a desenat o sanie pe hârtie dar e ca și cum ar avea o sanie, Metrorex a făcut o AGA, asta de mai jos. Și ce să vezi, băeții din conducere și-au mărit salariile, că vine iarna, a crescut ROBORU, e frig și organismu halește din slana proprie. Ca să fii sigur că frigu nu se apucă să muște din mușchi, trebuie să pui straturi peste straturi de grăsime pufoasă și ce metodă mai bună există decât să crești drepturile salariale ale conducerii?
Iaca mai jos.

Click to access 66%20-%20H78_21_23_10_2017.pdf

Citesc fabuloasa carte a jurnalistului polonez Ryszard Kapuscinski, The shadow of the sun, o culegere de texte despre Africa.
În una din povestiri, autorul se plânge unui cunoscut că îi este permanent spart apartamentul din Lagos, fie că pleacă 2 săptămâni sau 2 ore, este mereu prădat. Nigerianul îi explică plin de înțelegere că este un lucru bun că vecinii de cartier îi sparg casa, furtul este chiar un semn de prietenie din partea hoților care astfel îi spun că este folositor și că îl acceptă în mica lor comunitate.
Have I ever felt threatened here?
No, I had to admit.
Well, there you go. I will be safe here as long as I let myself be freely robbed.
Metrorex, și, în general cam toate instituțiile statului, ne sparg casa și ne prăduiesc zilnic. Noi plecăm capul, îi lăsăm, e frumos să fii folositor pentru domnul director Aldea și pentru domnii directori Dinu, Mustățea, Constantinescu, Mocanu și restu.
Dumnealor, prin măsuri specifice, o să ne facă viața liniștită, la un moment dat.
De fapt și acum e o viață liniștită. Nu ai cum să fii neliniștit când nu poți să faci nimic, când ești captiv între alte mii de oameni blocați pe peroane, rătăcind voios în oceanul de  pixeli ai telefonului mobil.
Măcar au semnal bun. Mulțumim Metrorex.