A doua retragere aureliană
Când era mic își lua bătaie de la băieții de la bloc. Era greoi, cu picioare mari, cu mâini neîndemânatice care nu știau să se închidă în pumn. Se mișca nedemn prin ceata de copii, un mamut încolțit pe care îl călăreau toți liliputanii vecini, diiiii Mihăițăăăă, diiiiii.
Se uită în oglindă, îngrijorat. Abia așteaptă remanierea din ianuarie, să se retragă undeva la Brăila, să meargă la pescuit, să bea cu vecinii o vișinată în iulie, sub o boltă de viță.
Lucruri mici care fac viața frumoasă.
Mai e puțin. Mai trebuie să se prefacă încă 1 lună, să ia parte la ședințe fără urmări cu oameni fără umbră, să risipească aceste ore de serviciu aprobând sau promițând că va face totul posibil sau că se va interesa sau că va lua măsuri sau tăcând, așteptând ca un om mic, d-ăla care îi suflă în cască, să îi spună ce dracu să le zică oamenilor ăstora care nu înțeleg-deși el face tot posibilul să arate-că el nu are nicio putere.
Degeaba mă percheziționați, degeaba mă căutați prin buzunare și conturi, puterea nu e la mine, sunt doar Mihăiță, mare la stat, om de stat, pus de stat să fiu ceea ce sunt, un om mare, greoi, nătâng, într-o țară de oameni mici și viteji la pahar.
Nu e nimic de făcut pentru că odată ce accepți să iei parte în jocul ale cărui reguli nu le faci tu, ești doar nebunu, tura, calul sau pionul de pe tablă, liberul arbitru este închis în debara, nu poți schimba traiectoria.
Mihăiță știe asta, își face datoria, sare căsuțele, alb-negru-alb-negru, zâmbește, se încruntă, tună și fulgeră sau vorbește blând după cum îi cere jocul.
Și jocul este ăsta: Europa asta unită, ca orice imperiu, are centrul unde locuiesc puterea, cultura și banii și mai are periferia, provinciile unde, pe scene uriașe, se produc festivaluri gigantice de teatru, multă mucava, șaorme și bere la pahar de plastic, toitoiuri și corturi cu martori ai lui Iehova care îți promit împărăția cerurilor aici, pe pământ. În periferie, regulile sunt mimate, împăratul umblă gol dar niciun copil nu este lăsat de adult măcar să șoptească: uite cucul împăratului.
Periferia este un rai pentru cei care mimează sfințenia și ca orice zonă de frontieră, mai aproape de iadul barbar decât de curtea imperială, este prima care va fi pierdută atunci când barbarii se plictisesc să joace rișcă în praf.
Europa s-a îmbrăcat bine în ultima sută de ani, și-a pus maieu și cămașă și vestă. Și acum s-a făcut cald. Ce o să dea ea jos?
Vesta.
Vesta formată din România, Bulgaria, Ungaria și Polonia.
Țări periferice unde poporul s-a umflat de popcorn și s-a săturat de privit scenete cu birocrați, europenism, multiculturalism, democrație.
Vesta cade în țărână. NImeni nu se va întoarce după ea. În definitiv e cald la Bruxelles, chiar și pentru cămașă, d-apăi vestă.
Merkel nu reușește să facă un cabinet, sunt bufeuri de menopauză în pântecul Europei. Ca să continui să plutești, trebuie aruncat balastul. S-a sunat retragerea, periferia e părăsită de funcționari, furtuna e prea puternică ca să-ți permiți să menți oameni valoroși în corpuri expediționare din bărcuțe trimise la capătul imperiului.
Desigur, localnicii provinciilor sunt asigurați de tot suportul puterii, dar nu ai cum să nu vezi cum birocrații europeni își cos în căptușeala hainelor bijuteriile și își fac bagajele pe care le trimit, piesă cu piesă, spre Bonn și Paris, Amsterdam și Madrid.
A început a doua mare retragere aureliană.
Mihăiță s-a întâlnit cu protestatarii. Ei vor democrație, o țară ca afară, vor ajutorul lui Merkel și Macron și Junker.
Toți 3 declară că sunt îngrijorați, că fac totul ca vesta asta pe care au dat-o jos de pe ei să fie recuperată și dusă la curățătorie și apoi, clar, ne spun că o vor pune iar pe spinare.
Dar Mihăiță știe când vede geamantanele uriașe că asta a fost, suntem în Hungnam, Coreea de Nord în 50, înainte de ultimul sughiț al istoriei. Că geaba protestăm, ne întâlnim, ne mirosim, am rămas iar de căruță, să ne jucăm jocurile noastre favorite, tâlhăria, violul și crima. Cine vrea să fugă, să o facă. Cine vrea să stea, să rămână. El va sta. Pentru că știe că totul e trecător, că la Brăila, la un pește, chestiile ăstea sunt bancuri, că în 50 de ani de acum înainte o să avem aceleași discuții. Nu el, dar fecioru-său mai mare despre asta va vorbi cu prietenii lui din guvernul noului imperiu. De Est sau de Vest. Același drac.
Mihăiță își ia un aer preocupat și adoptă bugetu. Promite că va ține cont de Comisia de la Veneția. În sufletul lui abia așteaptă să se termine tot și să meargă acasă să mânce o sarma. O să bea și o țuică, să uite și să ierte.
Ianuarie e aproape. Și sfârșitul lumii e doar începutul unei alteia.
feher 
Nimeni nu mai zice nimic. Vorbesc onomatopeele ghioraiturilor burtilor pline in locul capetelir goale. E bine, foarte bine. Ce mai vreti devla viata asta. A obosit si ea. A imbatranit. Vrea doar sa moara un pic.
Cui ii pasa de retragerea asta aureliana, a doua, a douaj’doua? Acum au si dacii terme. 🙂
Dramatic. Dar nu tot atat de dramatic ca si realitatea nuda, simpla a…inexistentei imparatului. Nu numai ca slugile nauce si goale ale Imparatiei Visurilor [l’ati vazut pe bufonul imperial Juncker cum umbla cu putulica vopsita prin fata camerelor teve, la altoit de nanodiktatori provinciali? cum l’a palmuit ghidus pe vitelul Orban, vopsit si el in verde pe kwoaie?] nu au reusit sa produca un Imperiu, dar nici macar un imparat nu au emanat dintre ei. Nu exista niciun Imperiu european, ci doar o entitate nebuloasa supra-statala care deja se scufunda in noianul de reglementari [singurul lucru pe care slugile Imperiului_care_nu_s’a_nascut_inca sunt in stare sa’l faca cu un talent si o verva extraordinare].
Sa zic si ca zilele trecute am citit a mia stire despre triremele Imperiului_spectral care pescuiau barbari in Mediterana pentru a’i “salva”, recte coloniza in ceea ce ar fi trebuit sa fie Imperiuuul Viiiitoruuuului. fas. Niciodata in istoria scrisa nu s’a pomenit de vreo flota imperiala care sa aiba drept principala ocupatie traficul de sarantoci adunati din toate zarile..pasamite din motive strict umanitare. Ce imperiu, mai tovarasi?! Al sinucigasilor de ziua a saptea?
S’apoi…nici vorba ca provincia sa fie abandonata…ci vitzavercea 🙂 Pai nu plecara deunazi perifericii albionezi cu tam-tam, cu referendum si zguduiala/porcaiala democratica din Uniunea uluitilor? Cine pe cine a abandonat? Si cine zice ca se vor opri iesirile, mai mult sau mai putin precipitate/cugetate/plebiscitate? Pai acu’, ca se vazura scapati de ‘inamicii’ conservatori imperiali [da, aia inca au un imperiu, pe bune], tartorii Uniunii o sa incerce sa stranga si mai tare in lat iobagimea Europei [si s’o vazut cand au deschis larg granitele ‘super-securizate’ ale Uniunii ca sa permita hoardei de motive pentru intarirea statului politienesc sa penetreze vestita civilizatie toleranta pana’n inima ei]; iar de aici si reactiile…lente, ca deh, nu toti is viteji ca englejii.
Dar n’avea grija…cand s’o duce de rapa Uniunea si economia noastra subdezvoltata se va prabusi o sa ramanem in schimb in bratele NATO. ca de acolo iesi mai greu; uite cat se chinuie sultanul erdogan sa provoace hamerica ca sa fie dat afara din alianta si degeaba! nu se supara nimeni pe el ca uda iatacul toata ziulica! asa si cu noi, cu polonezii si balticii, o sa fim urecheati cand si cand dar bazele nato o sa fie in continuare aici.
Sa nu uitam ca si Austria s-a saturat de multiculturalism si fitze progresiste bruxelleze. Dupa ce acum 2 ani a trimis armata la granita sa respinga invazia islamica, si apoi a coordonat inchiderea Rutei Bacanice, acum si-a ales un guvern dreapta si a pregatit o lege anti-imigratie si anti-islamizare, de plange in pumni bufonul Junker si marele imam Merkeloglu.
Reblogged this on feher and commented:
Lipit pe ușa de portbagaj a unei mașini japoneze străvechi este un abțibild care zice așa: No airbags. We die like men.
Acesta trebuie că este motto-ul nostru, al ăstora care încă ieșim ca boii în stradă și nu mai avem niciun alt subiect de conversație decât PSD. No airbags, murim ca bărbații și ce moarte este mai frumoasă decât aia a bărbaților care se izbesc frontal de o mașină cu alți bărbați care însă au airbaguri?
Eu nu știu nimic mai demn. Și mai stupid. Dar asta suntem noi. Stupizi în dorința demnă de a respecta legea.
Citind postul despre Tudose scris anul trecut pe vremea asta îmi dau seama că poate asta este singura noastră ieșire respectabilă din istorie. Proștii sunt bravi pentru că proștii nu știu ce e aia pericol.
PSD ne va supraviețui.
Nouă, tuturor. PSD ne v supraviețui într-o țară populată cu vietnamezi, indieni, filipineze, sirieni, palestinieni și afgani importați de Daea și Dăncilă să nu mai râdă atunci când vorbesc ei.
Orice om îi place respectul.
Chiar și proștilor fără airbaguri.