Stânca este roșie, iese ca un genunchi julit de sub fusta junglei verzi. Pădurea pare întinsă pe spate, toropită sub cerul albastru, cu părul udat de apele râului maro în care doamnele rechini au urcat să nască rechini mici. Dacă te trezești la 4 dimineața și vii la marginea apei Mzimvubu poți să le vezi spinările, așa spune James, recepționerul care este gay, alb și surâzător. E interesat de zodii mai mult decât de economie, randul s-a prăbușit azi după ce ANC, PSD-ul sud african, a zis că nu va lua în discuție la congresul pe care îl ține acușica, suspendarea președintelui Zuma. Avem alte lucruri mai importante de vorbit decât soarta președintelui care este oricum pecetluită. Va fi pensionat, își va păstra uriașa avere, vine Ramaphosa, el e bun, e miliardar, nu o să fure.
Japonezii nu mai cumpără obligațiuni sud-africane, exporturile au scăzut, mai sunt 20% rezerve de apă pentru Western Cape și în mai Cape Town-ul și cei 4 milioane de locuitori ai săi vor fi deconectați de la rețeaua de apă. Se cheamă ziua Zero, zice Brian.
O să trebuiască să mergem la punctele de aprovizionare, cu damigene și butoaie.
Și probabil cu pușcoace.
Ziua zero e aproape. Oamenii fac duș cu găleata între picioare, să salveze apă cât pot, nu ai voie să speli mașina, nu ai voie să pui apă în piscină, nu ai voie să uzi grădina.

La micuța fermă pe care Richard si o finlandeză propășită în Cape Town a populat-o cu ceapă, busuioc, mentă, varză și oamenii străzii, e George care nu are dinți dar are un dinte împotriva guvernelor lumii. Stă la umbra unui pin, alege fire de tarhon și spune așa:

-De ce există bani și bănci? De ce există guverne? Ca să ne asuprească. Trăiți toți într-o iluzie, credeți că sunteți liberi să faceți ce vreți voi. Hahahahaha, dacă munciți pentru bani, sunteți sclavi. Cu toții. Ați uitat natura, ați uitat că-se întoarce către pinul cel mare care îl acoperă cu umbră blândă-puteți să mâncați ace, sunt pline de nutrienți, coaja are vitamine. Totul e la îndemână. Trebuie doar să deschideți ochii. Nu, nu doar. Pentru voi e prea târziu. Cunoașterea are 3 faze. Prima e cea a intuiției, știi pentru că ești parte din tot, ești frate cu pinul și cu menta și cu ceapa și furnica. Apoi e educația, cea pe care au primit-o cei dinaintea noastră, literatură, muzică, artă. Iar acum suntem în faza de aid-ucation. Limitativă, împachetată în doze specializate, ca ochelarii de cal sau funia de care este legată oaia ca să nu fugă. Ești învățat în școli să fii o rotiță a uriașului mecanism civilizațional care distruge natura, îi seacă resursele. Pentru că nu știi decât ceea ce te-au învățat ei, ești dependent de sistem, nu ești întreg.
Tace, trage aer în piept, tac, nu știu ce să zic. Sunt doar o rotiță fără voce care ascultă vocea unui om știrb și liber să numere fire de tarhon la umbra unui pin.
-Ce v-a învățat sistemul de mici? Competiție. Note. Cei care nu au note bune sunt proști, nu sta cu ei în bancă. Nimeni nu îți spune că un copil care nu e bun la matematică poate e bun la muzică sau la poezie sau la bucătărie, că împreună cu el, tu, ăla bun la matematică, poți să faci chestii fantastice, că trebuie să colaborăm, nu să concurăm.
Știi că în creierul fiecăruia dintre noi este un loc exact pe mijloc, nu în dreapta, nici în stânga și acolo este casa sufletului care controlează al treilea ochi pe care sistemul nu vrea să îl activăm. Nu vrea să ne întoarcem la natură, vrea să lucrăm pentru el, pentru bani.
Dar banii nu există.
George e epuizat. Ne luăm la revedere și plecăm, rotițe inepte, fiecare pe șleaul pe care și l-a format. Richard spune că micuța grădină lucrată de homeleși pe teritoriul unei școli se bate cu administrația orașului să aibă acces la un izvor. Administrația preferă să îl îngroape în gunoi decât să îl dea drogaților, alcoolicilor, albilor și negrilor fără dinți dar cu al treilea ochi deschis.
La 1266 de kilometri depărtare, râul Mzimvubu curge domol, plin de doamne rechin lăuze. Copii îmbrăcați în rochițe roșii se bălăngăne pe cauciucuri legate cu sfori de brațe vânjoase de arbori.
Păsări cu ciocul lung, îndoit întrebător, croncăne în perechi și sigur nu vorbesc despre japonezii care nu mai cumpără bonduri sud-africane sau despre prăbușirea randului.
Într-un birou niște oameni importanți decid câți bani să bage în buzunar de pe urma unui proiect de unitate de desalinizare a apei care să salveze Cape Townul de sete.
Dar banii nu există și ziua Zero e aproape.