Te întrebi dacă vezi vreo schimbare

M-am uitat într-o singură seară la televizor de când am ajuns aici, acum vreo 3 săptămâni, la unul din canalele de știri.
Prima știre era despre primul spici ținut în fața electoratului de Ramaphosa, proaspăt numitul președinte al ANC, PSD-ul sud-african. Noul Cezar al politicii sud-africane a vorbit poporului undeva, pe un stadion din Teleormanul Africii de Sud.
Ramaphosa era îmbrăcat într-o cămașă verde-negru și pantaloni de stofă, Mandela style. Jurnaliștii au subliniat informația că discursul a început la 10 fix și au lăsat apoi bucățica din înregistrare în care Ramaphosa a repetat de 14 ori că, atâta timp cât el va fi președintele partidului, punctualitatea este esențială. Lucrurile vor fi începute la timp și sfârșite la timp.
Imaginile surprind stupoarea de pe fețele celor câțiva speriați de pe stadion care se căznesc să înțeleagă vorbele, ca un om care se trezește cu un sloi în mâini și nu știe dacă îl arde sau îl îngheață.
Ramaphosa mai spune ceva, niște militari în uniforme de camuflaj aduc un tort verde-negru-galben, culorile partidului. Stadionul s-a umplut considerabil. Se dă drumu la muzică, se taie tortul și toată delegația oficială, în frunte cu Ramaphosa, o pune de un dans pe scenă. Viitorul președinte al Africii de Sud are mișcări unduioase din șolduri, pași mici și împinge aerul cu mâinile ca și cum ar testa salteaua unui pat în care urmează să se arunce.
Cut. Camera ne arată imagini de pe stadion. Fanii ANC sunt dezbrăcați pân la brâu, burțile se zguduie pe ritmul tobelor, chiuieli, stegulețe, mulți dinți de fier zâmbesc obiectivului, femeile își scutură decolteele, brațele sunt în aer.
Încă un eveniment reușit.
A doua știre era despre terfelirea magazinelor H&M din anumite provincii de către membrii și simpatizanții EFF, acest PRM sud-african. EFF sunt supărați pe tricoul cu inscripția Coolest Monkey in the Jungle purtat de un puști negru, de vreo 6 ani, într-o poză pe site-ul magazinului.
Julius Malema, președintele EFF, are bască roșie și tricou negru sau invers. Toți simpatizanții prezenți la congres sau conferință de presă sau întâlnirea de lucru sau ce este chestiunea asta de unde transmit jurnaliștii canalului de știri, toți cetățenii din sală care nu sunt ziariști, au bască roșie și tricou negru. Sau invers. Arată ca o vizită la fabrica de salam sau la uzina de frișcă, unde trebuie să îți pui cască de plastic și papuci de pungă, să nu-ți zboare ADN-ul în cazane și cuptoare.
Julius zice că H&M trebuie pedepsiți pentru neobrăzare. Cum să spui de piciul ăla că este coolest monkey in the jungle când el, Julius, a întrebat oglinda și i-a spus că el este coolest monkey in the jungle. Publicul aprobă extatic, da, așa e, pumnii se reped în aer, boxând ticăloșia H&M care atârnă ca un nor, deasupra lor.
Cut. Camera face un trans de pe scenă, pe sală. Julius dansează pe scenă, făcând aceeași pași mici ca Ramaphosa, mâinile în aer, prinzând treptele scării imaginare care îl va duce la putere. Toată lumea din sală dansează ordonat în fața scaunului de pe care s-a ridicat. Nu se iese pe culoare, tălpile rămân pe mochetă dar șoldurile se mișcă, pieptuțurile se zbat sub tricourile negre, ochii strălucesc sub băștile roșii. Păpuriș răvășit de un vânt de tobe.

A treia știre, partidul x. Sunt într-o garsonieră, au și o asiatică între ei. Cei de la prezidiu își asumă eșecurile și își cer scuze pentru ele, fac planuri de viitor. Asiatica, un negru și apoi o negresă iau cuvântul și promit că nu vor dezamăgi electoratul.
Cut. Camera se mută pe electoratul plictisit care își suge dinții, trântit pe câteva scaune neoset din mica încăpere. Cu totul nu cred că sunt 25 de oameni prezenți.
Cut. Toți sunt în picioare, dansând într-o congă sportivă, ocolind scaunele, lovindu-le cu șoldurile, capetele date pe spate, extatici, intonând cuvintele cântecului partidului.

Chiar și asiatica s-a prins în șirul indian care se încolăcește prin mica sală de conferințe.
Politica în Africa nu există fără muzică.
Politica în Africa e muzică.
Pentru că suntem o țară africană, realizez că cel mai bun politician al momentului este Firea. Ea plătește Loredane, Smiley, Andre și Fuegi să cânte pe marile scene ale țării. Ea știe cu ciacalacacichicea, cu tăiatul tortului, cu dansul din buric.

Politică.
Anul acesta, cehii sărbătoresc 50 de ani de la primăvara de la Praga. Ca să marcheze evenimentul, organizatorii festivităților promit să aducă trupa Moody Blues, cea care în 20 august 1968 a fost oprită de invazia trupelor pactului de la Varșovia să cânte.
Concept.

Există muzică și există idealuri transmise prin muzică.
Există imn, există rapsodii, există simfonii.
Și există tribale aplauze pe ritmuri lăutărești.

Cea mai mare trupă a României din ultimii 30 de ani este, după părerea mea Timpuri Noi.

Cântecul care ar trebui să ne fie imn, pe care să-l cântăm pe stadioane și-n piețe și la miezul nopții de Revelion este Victoria.

Azi serbam iar victoria

Moralul e un strut cu capul in pamant.

Te intreb daca vezi vreo schimbare

Ma intreb daca simti vreo schimbare,

Va intreb daca e vreo schimbare,

La oamenii din jur.

Azi serbam iar victoria,

Hingherii dorm si cainii latra-n mahala.

Azi serbam iar victoria,

Cu oborocul car lumina si pe strada mea.

Te intreb daca vezi vreo schimbare

Ma intreb daca simti vreo schimbare,

Va intreb daca e vreo schimbare,

La oamenii din jur.

Zic voua, celor fara de prihana,

Zic voua, pacatosi cu chip smerit,

Si voua, luptatorilor cu pieptul rana,

Si tie, politruc nenorocit,

Zic voua, care-aveti inca puterea

De-a scoate raul care zace-n voi

Voi care va agonisiti averea

Ca vagabonzii, scormonind gunoi …

O, o, o, o, o-o

Victoria…

Azi serbam iar victoria,

Si indoiala se ascunde in gand,

Azi serbam iar victoria,

Moralul e un strut cu capul in pamant.

Te intreb daca vezi vreo schimbare

Ma intreb daca simti vreo schimbare,

Va intreb daca e vreo schimbare,

La oamenii din jur…

4 comments
  1. eugen chirovici said:

    Nu credeam să-nvăţ a mă simţi african vreodată…

  2. eugen chirovici said:

    Aştept, da. Aştept, chiar dacă nu mai am răbdare, aştept să citesc cartea (cam atât mai vreau, să citesc; să citesc dracului până mor!) (şi chiar nu-mi pasă dacă sunt patetic), aştept – zic – să citesc, chiar dacă cu un nod în gât, cartea scrisă cap-coadă ca textul ăsta şi cel de alaltăieri şi atâtea altele şi altele, cartea ca un strigăt; să o termin şi să zic în barbă “Da…” (şi să mă gândesc: Oriana Fallaci e nimic!). Sper să apuc cartea asta. Splendidele şi fericitele, în fond, Americi şi Japonia etc. sunt un hohot de râs şi încântare, sunt ca Oda bucuriei; dar eu unul aştept cartea strigăt, ca Requiemul lui Mozart. Cred că merită (şi merit) să aştept.

    • feher said:

      Sper sa apuc sa o scriu. Multumesc pentru asteptare.

  3. Africa ar putea sa se simta jignita printr-o astfel de comparatie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: