Vaselina și unsuroșii din publicitate
Acum un an pe vremea asta, șpagatistul și ciuvică, omul cu c mic ca orice substantiv comun care miroase a căcat, mă făceau troacă de porci pentru că cerusem advertizerilor și agențiilor de publicitate să își retragă reclamele de la televiziunile mincinoase. Comunitatea coleguților mei din publicitate, comunitatea coleguților mei din media, nimeni nu a dat vreun comunicat sforăitor: cerem CNA să amendeze, să ia măsuri, să oprească infamele atacuri asupra duduii Feher. Nu.
Mai mult, creativii-așa le place să-și zică băieților cu globuri în barbă și fetelor tunse cu ciobul-deși nu au mișcat un deget instituțional (frate, există CNA, să-și facă treaba CNA-ul; fată, nu e treaba mea că brandul x își face reclamă la a3, hai, mai bine, zi un headline pentru posteru ăsta că o să facem festivalul Victoriei și o să luăm un premiu cu el), s-au bulucit la aprins luminițe și făcut tricolorul din cartoane, la strâns likeuri cu posturi inteligente pe facebook și la înscris la festivaluri de creație proiecte prin care demonstrează că nu ordonanța 13 ci ei au scos românii în stradă acum un an.
M-am gândit atunci că e multă ticăloșie, cinism, ipocrizie și duplicitate în rândul indivizilor ăstora care lucrează în publicitate, lingăi, josnici și speriați în fața clientului, curajoși, temerari, independenți și vocali odată coborâți în anonimitatea pieței.
Dar, așa e țara, m-am convins, a fost acoperită de un tsunami de vaselină, am dat pe tot, de la balamale, la proteze, de la genunchi, la DNA, oriunde e ceva de uns, am uns, nu am reparat, nu am schimbat, am uns cu vaselină gros și acum trăim în mehlemul ăsta puturos de care suntem atât de mândri: cine are nevoie de reformă când are alături un butoi de vaselină? Dă domle din belșug, o să vezi că nu scârțâie nimic.
Așa mi-am zis atunci, asta e țara, ăștia sunt oamenii, niște mecanici murdari.
Dar am uitat de alți colegi de publicitate de-ai mei, ieșiți în piață, cu pancarte și postere, cu sloganuri vesele, să dea jos guvernul. Același guvern care îi plătise de două ori prin agenția de ocupare a forței de muncă niște milioane de euro pentru campanii de comunicare care arată a spălătură de bani profesionistă. Sidonia Bogdan a scris pe Vice despre asta aici. Doamneeee, mi-am zis citind despre creativii descurcăreți din agenția Rusu și Borțun, acesta e profilul de securist tânăr și ambițios pe care îl caută alde Maior și Oprea, oameni care profită de orice situație, din orice poziție. Oameni care iau de la mine și de la tine, care primesc milioane de euro doar ca să țină de șase când serviciile ne-o trag pe toate părțile. Și ei care păreau niște creativi cumsecade care vând margarină și banking pentru imm-uri, chiar mă întrebam cum se descurcă să țină atâția oameni când au 2-3 conturi triste. Răspunsul este simplu: făcând contracte cu statul.
Știam că nu sunt singurii dar m-am luat cu altele și am uitat de istoria asta până azi, chiar azi, când m-am împiedicat de o poveste scrisă la Rise de Ana Poenariu acum 1 an jumate. Este o altă ticăloșie în care sunt implicați creativi cu bărbi și șoșete roz.
O altă micronică agenție, Arsenoaie și Mătășel, care a luat 3.527.300 euro pentru munca de comunicare a proiectului Start-o viață de calitate în siguranță! realizată pentru Agenția Națională de Egalitate în Șanse între Femei și Bărbați. Lasă că nu s-a văzut nimic, dar 3 milioane jumate este o sumă gigantică pentru un kiosc al unor băieți-cocheți cărora le purtai de grijă că mor de foame pe praful ăsta.
Cum ajung alde Arsenoaie și Mătășel Consulting-Publicitate sau Rusu și Borțun să câștige astfel de proiecte? Cum se fac aceste pitchuri? Cine a mai participat la ele? A văzut careva caietul de sarcini? Cum se urmărește implementarea proiectelor? La cine s-au dus parandărăturile? De ce mai lucrează clienții normali, clienții comerciali, cu astfel de indivizi care sunt băgați în escrocheriile ăstea monstruoase? Da, escrocherii. Căci dacă citiți atât materialul Sidoniei cât și pe cel al Anei, înțelegeți că este vorba de banii noștri, milioane și milioane de euro păpați de stat, securitate și iată, colegi creativi ieșiți în piața Victoriei să dea jos guvernul.
Comparându-i cu șpagatistul sau cu ciuvică, realizez că oamenii din agențiile ăstea de publicitate (și câți or mai fi, nu-i așa, câte proiecte s-or mai fi făcut fără ca noi să știm ceva) ar trebui să ia lecții de civilitate de la primii. Pentru că, indiferent cât de jos sunt oamenii televiziunilor mincinoase, au un discurs loial, constant, predictibil.
Joacă mereu cu negrele, știi unde sunt pe teren.
Ceea ce nu poți spune despre indivizii luminați care umplu agențiile de publicitate în discuție. Acum bagă șah, acum popa-prostul pe pedepse, acum ruleta rusească.
Discursul lor scârțâie atât de tare încât o tonă de vaselină nu îl poate amuți.
Poate clienții țițiriți, cămăși albe, butoni de argint și degete catifelate la sesiuni de manichiură ar trebui să fie mai atenți când strâng mâinile unsuroșilor. Și în loc să se șteargă pe pantaloni și să creadă că toți suntem la fel, să îi trimită să se spele la chiuvetă și apoi sã-i dea afară.
Căci murdărirea nu e bună.
Și vaselina iese greu de pe haine.
feher 
Mda! Duduie, imi place cum scrii, imi place cum gandesti. Frumos. Dar, ce sfanta naivitate! Sunt doua lumi aduse in discutie care sunt incarcate de maro si se indreapta catre un amestec omogen.
Lumea publicitatii, cea in care oamenii, sub aparenta naturaletii, dezinvolturii, nu au nici un fel de scrupule. Cred ca primul adevarat advertiser a fost goebbels. Cinism absolut! Am fost candva la un interviu cu un tip care, in timp ce ne conversam, avea in plictiseala lui o preocupare mult mai importanta decat angajarea unui om: crearea unor bilute nazale perfecte. Altul isi purta mandru nonconformismul prin afisarea unor ochelari de sudura pe cap. Un fel de aquaman. Un an mai tarziu l-am vazut la teve tot cu ochelarii de sudura. Adevarul e ca opiniile exprimate aveau alta valoare cu chestia aia pe cap. Erau… scanteietoare! Asa ca de ce sa ne mai miram ca, pe langa superioritatea lor, caci ei sunt altfel, sunt si niste oportunisti feroci. Si de la prima minciunica, promovarea produsului ca cel mai bun pana la ilegalitati, nu e decat un mic pas… pentru omenire, pentru ei e un mare salt financiar.
Lumea presei? Aici e alta chestie. Se numeste responsabilitate. Si cred ca toti spagatistii amintiti sunt mult mai vinovati decat publicitarii hoti. Spalarea infractorilor este un lucru extrem de grav. Intr-o oarecare masura si astia isi promoveaza produsul care le aduce bani. Insa cam distrug vieti, ca sa nu zic generatii. Pentru 10000 de euro pe luna sa aduci la putere niste ticalosi ce nu au decat un singur tel, sa ne tina saraci si prosti ca sa poate ei fura… Dar, astia-s si ei tot niste publicitari. Adevaratii jurnalisti au opinii si fac investigatii. Unde sunt? Cred ca i-au mancat patronii, aia alergati de statul paralel. Au ramas cei din afara domeniului care s-au vandut pe arginti. Ne-au pacalit cum ca ar fi caini de paza ai democratiei si mergem la culcare cu gandul ca avem presa. Din pacate, nu mai avem. Mai sunt niste voci, pe ici pe colo, cu audienta redusa (de genul amintitei Sidonia Bogdan) care se pierd in oceanul informational agresiv si lipsit de calitate.
De fapt putem concluziona ca, asa cum conducatorii nostri arata calitatea votantilor, tot asa si educatia ne arata lipsa de repere morale. Caci nu suntem in stare sa alegem ce e corect si sa despartim minciuna de adevar. Traim intr-o lume de griuri si, cel mai probabil, doar o amenintare catastrofala, un razboi planetar, o pandemie, va reduce numarul de nuante catre cele doua pozitii naturale de alb sau negru.
Deci, duduia feher, baga tare! Imi indulcesti viata cu scriitura ta. Nu ierta nimic. Multumesc!
Si eu care credeam ca cei mai multi “creatori” din publicitate sint doar idioti imbecili (adica niste idioti care sufera de imbecilitate).
Cracanici si decazutul Ciuvica au avut ordin sa va muste de cur? Felicitari!
Foarte adevarat … eu chiar ma intrebam ca un necunoscator al fenomenului, cum poate orice companie decenta sa plateasca reclama la anumite posturi de televiziune. E ca si cum l-as plati pe unul sa nenoroceasca viitorul copiilor mei.
Dar se pare ca ipocrizia si smenul sunt fenomene de masa la Romanica , singura diferenta este ca sunt practicate cu mai mult sau mai putin talent. Te uiti si la putinii ziaristi ce merita sa-i citesti sau sa-i auzi si-ti pui intrebarea , cum poate pe cineva sa-l doara de tara asta numai 2 zile pe saptamina de la 8 la 9 seara ? In rest tacere , desi au bloguri pe care pot sa scrie …
Pina la urma Romania a devenit o tara de “profesionisti” unde nimeni nu mai simte nimic , toti isi fac doar meseria… Si meseria romanului inseamna: unde mergem in vacanta si cum umplem masa de cirnati ( mai mult sau mai putin organici …)
Cred ca o sa cadem iar in fund de la etajul 4 , cum reusim ciclic de la Burebista incoace si sper doar sa mai apuc sa aud pe cine o sa punem vina . Din pura curiozitate…
Romania e cam putreda peste tot, si e plina de tradari si lovituri pe la spate..Ma gindesc cum rezista ziaristii onesti in acest mediu in care toti se bat cu toti si toti jefuiesc cit pot si de unde pot. Esti de admirat, sincer, eu n-as rezista la atitea presiuni.
Publicitatea in Romania, niste frustrati odiosi…Cand vezi tot prost gustul si kitschul imaginilor care intoxica strazile si Bulevardele Bucurestiului, te intrebi in ce lume traim, si in acelasi timp nu poti sa nu te intrebi cine a ‘inventat’ atata prostie.
Sunt si ei niste ‘oameni’, oameni care ar face orice ptr bani.
Pentru o agentie nu vad decat doua cai de urmat intr-o situatie din asta: ori joci dupa regulile clientului (statul in cazul de fata) ori refuzi colaborarea. Ma indoiesc ca vreo agentie din tarisoara asta ar alege varianta a doua.
Buna, postez si aici raspunsul meu de pe Fb:
Sunt Catalin, singurul Rusu de la Rusu+Borțun. Asta ca sa nu mai apara vreo confuzie nedorita. Impreuna cu Andrei Bortun, Marc Bortun si Bogdan Theodor Olteanu (administratorul firmei cu privire la acest proiect) vom reveni cu un raspuns oficial legat de neadevarurile si jignirile aduse companiei noastre pe tema acestei campanii (al carei director de creatie am fost). Din pacate, demersul tau contine acuze grave care nu pot fi trecute cu vederea.
In plan personal, am simtit nevoia sa las niste timp sa treaca peste citirea opiniei tale. Am folosit acest ragaz pentru a face un exercitiu de empatie: oare ce-ar fi trebuit sa simt si sa gandesc ca sa pot scrie ceea ce ai scris tu? Am trecut si prin momente grele in viata, si am invatat, pe pielea mea, ca infernul nu sunt ceilalti, ci tu insuti. Si, din acest motiv, am ajuns cumva sa inteleg ca nici tie nu ti-a fost usor. Sa ajungi sa faci securist, lingau, ticalos, unsuros si sobolan pe cineva cu care n-ai schimbat mai mult de 10 cuvinte toata viata, nu cred ca-i usor de incasat in forul tau interior. Nu imi e clar daca e vorba doar de mine sau si de Marc, fostul tau coleg si subaltern. Sa denigrezi zeci de colegi de breasla, unii cu aceeasi meserie ca tine, si zeci de clienti, unii pentru care ai lucrat si tu, nu-i tocmai putin. Sa-ti bati joc de aproape 10 ani de munca serioasa fara dileme sau prezumtii, mi se pare notabil. Sa opinezi fara vreo curiozitate jurnalistica de a verifica si sursa R+B dintre cele minime 3 surse, iarasi mi se pare un risc serios. Ca de la copywriter la copywriter, mereu te-am stimat pentru curajul tau creativ, pentru insight-uri incomode si rezolvari hotarate. Din fericire sau nu, in publicitate jucam intr-un spatiu controlat de brief, client, business sau colegi cu capul pe umeri. Pe net, de unul singur, riscurile sunt mai mari si poti face mult rau vrand sa faci lumea mai buna. In ochii mei, desi am pierdut ceva timp cu postul tau si colegii imi zic Securistu’ :), nu esti un om care incearca sa-mi faca rau, ci un om care nu stie cum sa / sa-si faca bine. Imi semeni cu Edward Omul- Foarfeca teleportat in Tara Baloanelor, de aici empatia mea si o suedeza deschidere catre dialog. Ah, sa nu uit, ca membru Art Directors Club, am sustinut initiativa legata de A3.
In speranta ca un discurs civilizat, deschis la cunoastere si un spirit critic autentic pot fi utile celor 5742 de followeri ai tai, iti urez sa ramai, vorba ta, una dintre adevaratele doamne din Romania.
din pacate in Romania nu exista o ”institutie” care, in alte parti, unde e normalitate, este eficienta : boicotul !
Alo domn Rusu, sunt sigur ca ti-ai reciti textul asta de câteva ori înainte de postarea din fb si aici pe blog,ce este de mirare ca nu ți-ai dat seama cât de jalnic ești, foarte rapid ai devenit victima fără nici un argument vezi doamne ai trecut prin lucruri mult mai grele in viața…dar ce tata ai trecut vreun război mondial sau ai prins ciuma bubonică de la 1230? Spune clar frate ce și cum și de unde simplu fără nimic in plus sau minus. Vai Feher colega noastră cum ai putut sa faci așa ceva…. simplu din tot textul asta postat mai sus rezulta ca faci parte din categoria aia alunecos unsuroasa așa ca nu ma mira faptul ca ați obținut licitații mânarite dar ați mai luat și premiu de craft. Sa mori tu?
@CR: “, in publicitate jucam intr-un spatiu controlat de brief, client, business sau colegi cu capul pe umeri”. eu cred ca (va) jucati doar daca aveti bugete.
Tare, raspunsul lu’ dom’ Rusu, mai degraba confirma decat dezvinovateste 🙂 Am inteles ca: 1) Ce naiba, santem de-o faptura si de-o mama 2) Trebe sa papam si noi ceva, nu? 3) Autoarea e rea! 😉
Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 104)