Dinozaurii pitici și providența+portalul antiplagiat

Securiști bătrâni, uitați într-un colț pe etajeră. E plin de ei radioul public, televiziunea publică, Academia Română, editurile de stat, Monitorul Oficial, nu mai vorbesc de armată, ministere, institute și comisii, te împiedici de tresele lor acoperite de mătreață, singurul lucru pe care îl produc cât așteaptă să urce în ierarhie, să sune telefonul și cel de la capătul firului să zică numele de cod: Constantinopole.
Cenzura s-a instalat în știrile instituțiilor media de stat, Dragnea e citat, apărat, periat, jurnaliștii sunt strânși cu ușa de securiștii bătrâni care acum știu că vântul schimbării lui Dragnea i-ar lua și pe ei pe sus. Spune de bine de domnul Dragnea, citează-l pe domnul Dragnea, scoate ce a zis Kovesi despre domnul Dragnea.
Cine sunt securiștii ăștia bătrâni? Nu știm. Știm doar că sunt mulți și sunt peste tot.
Mai jos e un post din noiembrie 2015 când am încercat să închiriem spațiul Casei Universitarilor, acest Jurassic Park populat de dinozaurul pitic cu trese.
Mă tot uit la teleshopping, sperând că a inventat cineva otrava anti-securistul pitic, de apartament. Nțțț, nu încă. Cine o va face, cine ne va scăpa de ei, se va îmbogăți.

feher

Holul în penumbră e strâns între doi copăcei svelți, care nu știu că afară e iarnă. Frunzele lor verzi se suprapun baroc cu tapetul cu fleurs de lis. Canapeaua cu picioare flexate, de halterofil încordat în ridicarea unei greutăți mult prea mari, zace prăfuită în capăt, sub vitralii care filtrează melancolic lumina. Cam 500 de lei costă să închiriezi holul, dacă vrei să filmezi sau să faci vreo sindrofie cu ștaif.
Salonul 1 și salonul 3, scaune răsturnate cu picioarele în sus și cățărate peste alte scaune ca-ntr-un număr de saltimbanci de circ. Lemn lustruit, împletit în cozi de Cosânzeană marchează ferestrele. Doamne ce clădire superbă.

Sub puntea casei, în restaurant, miroase a țuică fiartă și-a chermeză de asociație de pensionari. Strânse la mese în stoluri, capete cărunte discută aprins și sting supa cu-un păhărel de oareșce. Par niște mineri îngropați într-o galerie surpată acum 50 de ani. Se uită cu ochi mijiți…

View original post 483 more words

1 comment
  1. ad.rien said:

    Ca si virusii, distrug omul, dar ei supravietuiesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: