Un bărbat și un băiat schimbă becuri. Bărbatul zice: nu vă supărați doamnă, e cineva în căsuța asta?
Nu e nimeni.
Dar la dumneavoastră ard toate becurile pe prispă?
Nu știu, stați să văd. Unul arde, altul nu.
Atunci vin la dumneavoastră să schimb, că aici nu e nimeni.
Băiatul rămâne la căsuța nelocuită, buimac, în timp ce bărbatul urcă treptele de lemn care miorlăie feroce sub ghetele lui cu 7 numere mai mari. E un soi de anti-Hulk, atunci când se mânie, bărbatul nostru se face mic și ghetele îi rămân mari și geaca și pantalonii flutură pe trupul împuținat de furie.
Nu e doar becul ars, e și cilindrul de sticlă în care stă becul spart. Bărbatul se bălăngăne pe un scăunel cu 3 picioare în timp ce manevrează șuruburile lămpii.
E de aici, din satul de lângă, are doi băieți, au plecat să muncească pe plajă la Sulina, să învețe meserie și apoi, p-aci ți-e drumul, o să meargă afară. Și el a fost plecat în Germania, a muncit 4 ani de zile la un abator, făcea pe zi 100 de euro și îi trimitea la băieți, acasă, dar nevasta a zis: ți-ajunge cu plecatul ăsta om la 50 de ani și el nu a mai plecat și s-a angajat la resort aici, om bun la toate, câștigă 1200 de lei pe lună.
Asta e, ce să fac, doar la Tulcea plătesc mai bine dar n-am mașină să ajung acolo.
Peste tot în Tulcea sunt lipite anunțuri: angajez vânzător, angajez barman, angajez femeie curățenie, angajez bucătar. Nu sunt destui oameni. Sau sunt prea multe oferte de muncă.
De ce să muncești în construcții sau șofer când uite, PSD-ul oferă posturi mult mai atractive. Poți să te faci iscoadă de facebook, ești însărcinat să te duci la primar și să-i spui cine i-a dat like la postări avocatului nebun, ăla de face festivalul de blues. Sau poate vrei să fii trâmbițaș, tot ce trebuie să faci este să anunți cetățeanul picat în păcat că, la 3 likeuri date persoanelor de pe lista neagră a PSD-ului, urmează să fie vizitat de gâdele de ANAF. Mai poți fi omul însărcinat cu excursiile în crâng cu oameni de afaceri care au scuipat în supa PSD-ului unde, după ce i-ai pus să-și lase mobilele la 6 kilometri distanță, îi ameninți că vor fi dați afară din oraș dacă nu intră în rând cu lumea.

Omenia se topește ca zăpada sub sarea justificărilor: măi, nu mai pot să ies cu tine, că știi că primarul nu te place, nu pot să îți chem copilul la petrecere la fii-mea că vine consilierul x și tu i-ai zis acum 6 ani că e bou și omu a ținut minte, nu pot să te împrumut cu bani că sora lu nevastă-mea e combinată cu ăla de la consiliul județean, nu te are la inimă că știe că ești neam de penelist dar să știi că te respect, mi-a plăcut ce ai scris pe facebook despre ei, futu-le muma-n cur de ordinari, cum fură ei totul, dar nu am putut să dau like că îmi trimit imediat ANAF-ul pe cap și știi că ăia nu pleacă până nu te amendează. Dacă aveai gura mică, îți zic că erai departe.
Credeam că numai în China există social credit system.
Nu fetiță, aici, la Tulcea, a început treaba de 2 ani, mai dihai după generalele din 2016.
Orașul șoptește, orașul ascultă, orașul dă likeuri cu gândul la o promovare sau doar ca să-și păstreze locul de muncă. Orașul minte și orașul ridică, în convorbiri abia murmurate, socluri din marmura laudelor celor care au curajul să spună și să lupte și să reziste apoi orașul, obosit de duplicitate și lașitate, se întoarce pe-o parte și, până să sforăie vârtos, apucă să strecoare soției care citește cărticica de rugăciuni înainte de culcare următoarea concluzie: când te mănâncă-n cur, cineva o să te scarpine.
Animalele sălbatice trăiesc cel mai mult în captivitate, mi-a zis mie acum mult timp un domn biolog.
Și din când în când, de plictiseală, evadează doar ca să se întoarcă rapid la cușca unde sunt hrănite regulamentar, de trei ori pe zi, în schimbul obedienței.
Cui îi trebuie revoluții?