Înainte să se decidă să studieze turismul, recepționera a făcut Dreptul unde a învățat, prima lecție, vă spun, chiar în prima lecție am învățat că regulile sunt făcute ca să fie încălcate căci altfel nu am avea nevoie de justiție dacă nimeni nu ar încălca nicio regulă, așa cum dacă nu ai parte și de tristeți nu ai cunoaște fericirea.
Are dreptate recepționera cea înțeleaptă, îmi spun în timp ce semnez factura și achit camera, dar ce te faci dacă o țară nu are reguli și nici legi, nu există nicio potecuță tăiată în iarba înaltă a interacțiunilor sociale, nu e nimeni să-ți spună Nu e voie căci totul se întâmplă într-o paleocivilizație unde Dumnezeu nu a fost încă inventat și nici moartea nu e definitivã?
Azi a murit Doina Cornea. O doamnă care a încălcat legile de acum 35 de ani și justiția de acum 35 de ani a pedepsit-o pe Doina Cornea apoi, la Revoluție, legile s-au schimbat și Doina Cornea a ajuns în Consiliul Frontului Salvării Naționale unde s-a luptat cu oamenii care acum 35 de ani făcuseră parte din aparatul care o condamnase dar cumva se strecuraseră pe lângă gard, camuflați în oameni de bine, și intraseră în Consiliul Frontului Salvării Naționale și acum erau colegi cu ea, unii chiar pretindeau că sunt dizidenți ca ea. Și Doina Cornea, deși nah, nu a făcut dreptul ca recepționera, era doar o profesoarã de francezã, a știut și ea că regulile sunt făcute ca să fie încălcate și deci și legile lui Ion Iliescu-acapararea puterii, folosirea serviciilor și a generalului Vlad întru sporirea puterii, însușirea întregii baze economice a partidului comunist și crearea unui aparat care să finanțeze partidul-stat-fesenist, creșterea unei generații de gușteri proveniți din eșaloanele 1 al Securității și 2 al PCR care sã-i fie pavãzã la bãtrânete -deci și legile ăstea ale Iliescului trebuie încălcate. Așa că Doina Cornea s-a opus noului sistem de reguli și legi și, bineînțeles, atunci când încalci legile și regulile trebuie să te aștepți ca justiția să-și spună cuvântul.
Deci s-a făcut din nou justiție și statul iliescian a cârpit-o cu dosul palmei, lipind-o ca pe-o muscă de geam, pe dizidenta Doina Cornea.
Cine-i domle asta?
E o biată molie cu voce pierită, o altă dezamăgire pentru poporul care s-a simțit absolut jignit de această opțiune a castingului, adică pe bune, atât ați găsit să distribuiți în rolul haiducului care se luptă cu puterea?  Cum să se ostenească domnul Iliescu și cu domnul Roman să se bată cu șoarecele ăsta necăjit, îmbrăcat în plovăr de bibliotecară, tunsă cu oala?
Ăsta e Robin Hoodul nostru? Doina Cornea?
Păi noi de ce am murit bre la Revoluție, să vină o sărăcie d-asta să mă facă de rușine la Mitterand? Ș-apoi Roman vorbește mai bine franceză decât ea și e și frumos, trece Dunărea înot și are și plovăre mai, cum se zice, calitative, așa, decât Doina Cornea.
După o bătăiuță cu prosopul ud administrată de ziarele feseniste dar mai cu seamă de România Mare, Doina Cornea a fugit din București și din politică, încălcând o altă regulă a statului fesenist român: ca politician niciodată, dar niciodată, nu te dai bătut. Dar ea nu era politician, era un om sincer, o aberație a naturii. Adică la ce i-a folosit domle să fie sinceră, putea să fie bine mersi cu țărăniștii sau cu liberalii, putea să ajungă ca Stolnici sau Quintus, ca Ioan Aurel Pop, poate primea chiar și un loc în Academie și lua o pensie specială.
Putea să fie cineva, dar ea nu și nu.
Doina Cornea a murit îngropată de vie de praful celor 29 de ani de uitare. Sunt sigură că a murit de ceva la plămâni, de pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioză. Cel mai lung cuvânt din limba română, are 44 de litere, n-o puneți pe Viorica Dăncilă să-l citească.
Pe scurt silicoză.
A tras nisip și praf pe gât până a făcut ciment în suflet, cred că nici nu putea să înoate, s-ar fi dus ca un bolovan la fund și ar fi rămas, sirenă pe fundul mării, o sirenă urâtă care nu avea nici aspectul necesar si nici voce să atragă vreun marinar. Deși Băsescu are gusturi speciale la femei.
Dar să nu divagăm.
Doina Cornea merită să rămânem cu ea până la capăt.
Toată viața a încălcat legi și a fost pedepsită. Dar cred că nu există pedeapsă mai mare decât să i se cânte osanale la televiziunile celor care au ignorat-o disprețuitor atâția ani și nu există durere mai mare decât să-și vadă (prin pereți de cristal ai liftului care o duce la micul grup al morților iluștri: Stela Popescu, Iulian Vlad și Ionela Prodan), să-și vadă deci trupul țeapăn folosit drept treaptă pentru tot soiul de otrepe de tip Tăriceanu.
Și dacă ar fi să mai încalce o lege, poate acum ar fi momentu să apese butonul stop din liftul raiului, să coboare pe scările de incendiu, să-și recapete suflarea și să spună cu vocea ei mică: m-am întors după tovarășul Iliescu.