Cunosc un jurnalist pensionar care câștigă 5500 de lei pe lună. A lucrat la Scânteia, după `90 la ceva fițuicuțe de oraș, e în uniunea ziariștilor, a intrat în uniunea scriitorilor, are tot soiul de sporuri pentru merite deosebite, de handicap, de scriitor, de informator,  astfel încât în fiecare lună face niște mii de coco din care își cumpără vodci în parc la Moghioroș.
Pe de altă parte, cunosc o femeie care a hrănit băieții de pe șantierul naval din Giurgiu, a îmbătrânit învârtind în oale cu fasole și ciorbiță de văcuță și acum primește 600 de lei, 587 de lei ca să fim preciși. Cum să trăiesc Raluco din 587 de lei?
Pensionara din Giurgiu e îngrijorată pentru soarta fiică-sii, e speriată că a lucrat ani de zile fii-sa fără carte de muncă, nu o să primească nici măcar ăia 587 de lei pe care îi ia ea.
Pensionarul din București nu e defel îngrijorat. Îmi explică doct că am scris deja trei cărți, pot să mă înscriu la uniunea scriitorilor, asta îmi dublează automat pensia, bașca pot să aplic pentru pensie de handicap pentru că am un ochi mai mic decât celălalt și nici sânii nu-mi sunt egali. Și mai pot să spun că sunt și victimă a regimului comunist, că mi-am distrus stomacul de la parizer și maică-mea și cu neamul ei au fost deportați în Bărăgan de către sovietici, după 44, iau bani și de acolo. Poate ar fi cazul să pun mâna să fac un doctorat, că și ăla se adaugă la pensie, pot să fac și două, uite, dacă mă bag la agronomie primesc și bani de la îndrumătorul de proiect, câteva mii pe de lei pe lună, ce, îmi strică?
Nu-ți fă griji, îmi spune pensionarul din București. Totul este să fii informat și nu ai cum să nu îți obții drepturile.
Am 44 de ani, muncesc de la 18 ani. Băieții de la ziar din Brașov nu ne-au făcut cărți de muncă, la ce ne-ar fi folosit? Să facem vânt micilor de pe grătare?
Nici la Protv domnu Sârbu nu a stricat orzu pe gâște, ce tot atâtea cărți de muncă? Mai bine contracte de prestări servicii. Dacă trag linia, 10 ani din cei 26 sunt pierduți ca o telecomandă în faldurile canapelei. Mai rămân 16, majoritatea cu salariul minim pe economie, să nu încărcăm patronul să plătească taxe, oricum statul e hoț, oricum statul ia banii de pe tine și-i bagă în pensii speciale pentru jurnaliști-militari-securiști că doar nu i-o băga în autostrăzi, că doar nu i-o băga în spitale, că doar nu i-o băga în școli.
Decât să-i dăm statului hoț, nu mai bine te plătim pe tine la negru?
Ba da, că nu apuc pensia, mă omoară ăștia cu zile.
Naționalizarea pensiilor private este la fel de implacabilă ca achitarea lui Dragnea.
Violul se va întâmpla după modelul: dezbracă-te că nu-ți fac nimic.
Și ce pierd eu, pe bune, ce pierd eu și alți nșpe mii de români care au trecut pe cartea de muncă salariul minim pe economie?
Mai nimic.
Nimicul înmulțit cu 10 ani de acumulare face un nimic mai bucălat, plin cu aer ca un balon care se lipește de tavanul crăpat al economiei.
Că se va duce întreg la pilonul I, CAS-ul perceput din salariul minim pe economie este tot o lopățică de nisip cu care statul încearcă să astupe lacul Razelm.
Și atunci îmi pun întrebarea: în loc să naționalizeze pensiile private, nu mai bine ar verifica statul condițiile în care angajatul este plătit cu salariul minim pe economie și ar amenda agentul economic care fraudează astfel și CAS-ul și CFS-ul?
Dacă ar isprăvi cu salariile la negru, nu ar fi mai bine atât pentru pensiile de stat cât și pentru cele private cât și pentru consum, căci una este creditarea acoperită de un salariu minim care te împinge în brațele cămătarilor, alta e să ai un venit mai răsărit cu care să poți să mergi la o bancă unde ai dobânzi omenești?
Miliardele din pensiile private se vor sfârși rapid, așa cum s-au sfârșit miliardele înșfăcate de guvernul Orban în 2010.
Și atunci ce-o să mai naționalizeze statul?
Poate averile bisericești.
Eu până una alta mă duc să îmi iau certificat de handicap. E clar că am unul din moment ce aproape 16 ani am acceptat să fiu plătită cu salariul minim pe economie. Și mai aplic și pentru un doctorat în hidrocarburi, bașca mă înscriu în Uniunea Scriitorilor.
Încet, încet, cu ce-mi dă statul peste 20 de ani, ajung și eu să-mi permit o vodcă la kioșc în Moghioroș.