Poporul român și fetița cu chibriturile

Cele trei blocuri au fost înfipte până-n fălci în verdele parcului.
Capetele li se ițesc timid peste masa de frunze, arată ca un grup de puști care se ridică pe vârfuri la tejghea, să-și ceară o limonadă.
În jurul meu se vorbește despre seri la teatru experimental, excursii în Japonia și care erau scorurile la burger fest și Mircea spune: nu-i așa că Bucureștiul ăsta are o energie unică?
Mă uit la el trăznită.
-Nu.
Nu mi se pare.
E rândul lui să mă privească strâmb.
-Cum adică nu simți energia Bucureștiului? E un oraș viu, un oraș genial, uite câte cârciumi s-au deschis, acum e și seara muzeelor și Romanian Design Week și…
Aveam o mătușă care se dădea cu spray peste bluza transpirată. Parfumul crea un gărduț olfactiv prin care mirosul dulceag de subraț nu reușea să treacă, trebuia să sape o groapă pe dedesubt și numai după câteva ore era liber.
Asta e Bucureștiul pentru mine.
Un plovăr împuțit dat cu parfum.
Un oraș verde 2 luni, după care praful câmpiei îl va acoperi.
Un oraș cu infrastructura înnodată, unde faci cu mașina 3 kilometri în 55 de minute.
Un oraș cu ruine vechi dar mai ales cu ruine noi, embrioni de clădiri lăsați să putrezească la marginea drumului.
Un oraș cu parcuri cu băncuțe murdare și coșuri de gunoi goale, căci nimeni nu-și aruncă petul de bere sau punga de chips în ele.
Un oraș plin de rahat de câine, cu lacuri acoperite de jeg și aer încărcat de zgomotul mașinilor tunate.
-Hai măă, uită-te în jur, uită-te ce frumos e, cum să…
Mircea lucrează la corporație, are un salariu foarte bun, stă în Floreasca, merge cu trotineta la serviciu, iese la restaurant de 2 ori pe săptămână și își face concediile în străinătate. Mircea s-a născut într-un orășel mic din Ardeal, a făcut foamea, a făcut școală, a făcut pe dracu-n patru să fugă și a venit la București.
Mircea a reușit în viață, e la capitală, bea un vin roșu pe o terasă care ar putea fi în Berlin, dar nu e, ar putea fi în Barcelona, dar nu e, ar putea fi în Viena, dar nu e. E în București, ce-a fost mai rău a trecut, ăștia 28 de ani rătăciți în sertarul veșnicei tranziții nu au fost pierduți, am ajuns să avem și noi un festival de chifle cu chiftele, am ajuns să avem și noi un teatru privat sau poate chiar două, am ajuns să avem și noi terase d-ăstea unde se servește aperol.
Ce poți să-ți dorești mai mult de la viață?
Legănați de brațele calde ale suficienței ne scufundăm în cel mai crunt egoism.
Nu vedem sărăcia, mizeria, prostia, impostura, ticăloșia, hoția, violența.
Nu vedem bătrânii care cerșesc, aurolacii clătinându-se în intersecții, copiii cu mâna întinsă printre mesele teraselor elegante, câinii vagabonzi strecurându-se printre mașini, fațadele prăbușindu-se, claxoanele înecându-ne, șoferii înjurându-se.
Nouă ne e bine.
Hipnotizați de propriul succes, umblăm adormiți printre ororile prezentului.
-Cum poți să fii atât de nemulțumită? Imaginează-ți că te nășteai într-un sat din State. Nu ai fi ajuns cine ești acum. Zi mersi că te-ai născut în România.
Aceasta e elita țării noastre.
Aceștia sunt oamenii de succes.
Când nu există nicio urmă de spirit critic, când nu ai referințe și așteptările sunt mici, obții un popor mulțumit și somnolent care ar da orice să mai doarmă un pic în fața vitrinei cu jucării.
Căci atunci când dormi nu e frig și moartea venită în somn e cea mai plăcută.

15 comments
  1. Gina said:

    Tragic!

  2. red said:

    In general, de acord. Dar daca tot vorbim de spirit critic (si autocritic), se scrie “innodat”, nu “inodat”. Nu ii suport pe marii critici si pe marii formatori de opinie care nu stiu gramatica limbii romane

    • feher said:

      Mulțumesc că mi-ați atras atenția. Sunt sigură că exista o formulă mult mai puțin agresivă de a o face, dar bănuiesc că și dumneavoastră v-ați ieșit din minți din cauza energiei orașului.

  3. amicu said:

    Bucurestiul e un oras cu potential. Trebuie doar sa scape de cartierele dormitor, de rahatii de pe trotuare, de insii nascuti in masina, de insii care se tem ca apa si sapunul ii pot imbolnavi sau le reduc masculinitatea feroce, de primarii escroci, sa consolideze si sa restaureze centrul vechi, sa reconstruiasca tot de la Patria pina la Inter, sa reduca numarul boschetarilor si aurolacilor, sa nu mai faca blocuri in parcuri. Si oricum, cind vii de la Bagdad arata bine.

    • Nscandal said:

      Exact, eu cind am venit de la Cairo am promovat Romania din lumea a III-a in lumea a II-a. Serios, nu e gluma ca la d-l amicu cu Bagdadu’ (nu cred ca a fost in Bagdad), eu uitasem realmente cum arata culoarea verde. Brrrr……

      • amicu said:

        Numai de vreo cinci ori. De Bagdad zic. 🙂

  4. ad.rien said:

    Si ce bine este…

  5. Nscandal said:

    Jawohl….
    Genau so ist es…..
    Pai d-aia intotdeauna ţaţa Gherghina va decide la vot si pentru Mircea…
    Iar Mircea se va trezi din auto-suficienta cind va ramine fara pilonul II, cind va veni impozitul progresiv si cind nu va avea cine sa-i plateasca pensia. Superficiala si arghirofila clasa medie….Nea Ioane, ţaţă Viorico, şo pe ei….

  6. go ahead said:

    Am mai intalnit atitudinea: acum cativa ani patronul firmei la care lucrez imi spune ca orasul in care locuim e totusi frumos (L-am intrebat daca il aprofundeaza pe Arghezi…). In curtea lui e foarte frumos, in viata lui totul e foarte ordonat (sau asa pare). Dupa ce a iesit pe poarta merge pe aceleasi drumuri murdare, denivelate, se caciuleste la aceeasi functionari corupti, cand e bolnav apeleaza la cel mai bun medic din oras (rapidul de Viena).
    Fara sa fiu vreun erudit, am fost invidios pe muzeele din Viena, pe cladirile super ingrijite din vechiul Ring, pe eficienta functionarior care ma lamureau precis si rapid si pe zambetul celor care savurau in liniste si pace un pahar de bere pe terasa, dupa munca.
    Pentru miopii cu pretentii Casa Poporului pare mai mare decat Schonbrunn si asa arata cand te uiti din Cosmos. Cand mergi pe Pamant se vad gunoaiele, cainii, gropile si mai ales ca nu se vor schimba prea curand.

  7. JeanValjean said:

    Ca sa-l parafrazez pe Mircea: Imagineaza-ti ca te-ai fi nascut intr-un sat din Somalia, n-ai mai fi trait acum. 🙂

  8. Acelasi cititoriu said:

    Bifat – din zona asta “gri” – Belgrad, Budapesta, Kiev, Sofia, Varsovia, Bratislava si Varsovia. Ah – si Moscova. Ah – si Liubliana (dar astia-s Vest, nu se pun)
    Nicaieri nu se claxoneaza si se-mplm atit de copios si din ficati ca-n Bucuresti.

    • Acelasi cititoriu said:

      Na, c-am bifat Varsovia de doua ori in loc de Minsk.

  9. Florin said:

    Da, pentru cei care nu vad realitatea de dincolo de spoiala asta de aparenta evolutie, e o fericire sa traiesti si sa fii fericit in ograda ta microscopica. Ultima-solutie-inc-o-revolutie, dar una care sa schimbe sistemul de gindire, adica ala de ne-a adus in locul asta in care ruinile sint descrise ca palate, si manelele ca-concerte simfonice (scuzati cacao-foniile, dar limba e inutil de complicata) Sigur, e usor sa critic, asta e la indemina oricui, dar trebuie, ca altfel baltim absurd traind mult prea inchipuit, cum o tot facem resemnindu-ne, evident.

  10. Alexandru said:

    Pana la urma, am sentimentul ca toata lumea da vina pe Mircea. Dar, sincer, fara sa-l cunosc, mi se pare, atat din partea autoarei cat si din partea comentatorilor o atitudine cel putin pripita. Nu ni s-a spus ca Mircea nu merge la vot pentru ca nu are ce sa aleaga, nu ni s-a spus ca e multumit cu actiunile PSD, nu a spus ca Romania este perfecta. De asemenea, probabil ca isi face treaba bine la corporatia unde lucreaza. Mi se pare ca, in Romania, asta e chestia cea mai importanta: sa isi faca fiecare treaba bine acolo unde e. Ca zugravul e preocupat de procurori, taximetristul de toata lumea, profesorul de doctori, doctorii de profesori, ultima preocupare a fiecaruia e sa isi faca treaba. Nu stiu exact ce face Mircea dar nu mi se pare ca e de blamat faptul ca isi gaseste cateva minute de liniste si fericire. Chiar daca greseste in privinta Bucurestiului. In pofida aparentelor nu este vina lui. Daca vrem sa dam vina pe cineva, este vina unei populatii inapoiate, cu valori si agresivitate neolitice. In aceasta masa amorfa, retrograda si primitiva Mircea este, de fapt, un strop de optimism si poate chiar de lumina.In loc sa il acuzam pe Mircea, daca vrem sa schimbam ceva, trebuie sa incercam sa educam masa amorfa. Buni sau rai, pe astia ii avem.

    • punct de vedere said:

      Mircea nu pare ca se preocupa de educatia masei amorfe ci denota o multumire de sine. Eu asta vad in spatele “optimismului” afisat. Sa vezi totul ca fiind in regula, sa compari cu lumea a 3a denota fie ignoranta crunta fie o neintelegere a situatiei. intotdeuna poate fi mai rau, asa este. insa intotdeauna putem contribui la asanarea societatii, clasei politice, putem contribui la educatie masei amorfe. Asta se intampla doar daca admitem ca trebuie sa contribuim, ca este nevoie de educatie, de schimbare, de asanare. Daca totul este nemaipomenit atunci nu mai exista motivatie, apare autosuficienta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: