Un popor pentru care ceasul a sunat. Demult.

În noiembrie am vãzut un film care mi-a dat sperantã. Brasov. 2 ani mai devreme este povestea de acum 30 de ani a muncitorilor de la uzinele Steagu. Au protestat, au fost închisi, au fost bãtuti, nu au scris o carte si-au iesit, nu i-a plâns vreo slugã pe la televizor. În 1989 au iesit, s-au întors acasã, uitati de toti, dati la o parte de securisti, eroii de sertar pe care îi scoti la aniversãri si îi plimbi ca pe urs: uite-o pe muncitoare care a pierdut sarcina de la bãtãile din beciul militiei. A meritat tu, proastã?

Am crezut în noiembrie cã am învãtat ceva. Am gresit.

Suntem ca un butoi lãsat în ploaie. Niciodatã apa de la fund nu va fi datã afarã. Meschinãria comunistã stã pe fundul butoiului, 29 de ani de ploaie nu o pot spãla.

Eu sunt mic, nu stiu nimic, tata-n pod beleste oaia. Mai jos e un post din noiembrie 2017. Cînd mai speram.

“Să vă utați diseară la film, la 18.30 dau pe TVR “Brașov 1987. 2 ani prea devreme”, documentarul despre revolta muncitorilor.
Taximetristul e îmbrăcat în șubă, din spate arată ca un Lenin în palton, tăiat de pe soclu și mutat pe scaunul din față al unui logan. Are o voce mică, pe care o scoate ca pe o pisică leneșă, ascunsă sub pat.
Nu aud ce spune la început. Vorbește încet apoi tace.
Ce să fac? Mai adaug un pic de mâncărică de pisică, poate totuși reușesc să îl momesc în discuție: Niciunul nu a făcut politică, sunt oameni simpli dar decenți, nu gașca de securiști-ticăloși din `89.
De data asta zice tare:
-Las că îi știu eu pe toți, și pe cei din 87 și pe cei din 89. Dar cu ce ne-am ales doamnă, cu ce ne-am ales?
El s-a ales cu un logan, salariu minim pe economie, 1100 de lei pe lună și ce mai face peste dacă reușește să își facă planul, să plătească dispeceratu, gazu, amortizarea. Vara asta au scăzut salariile și o grămadă din colegii lui și-au dat demisia. E bătaie pe taxiuri în Brașov, când plouă nu-i chip să găsești mașină.
Șoferii plecați s-au făcut paznici. E plin de paznici în Brașov, la mallu ăla nou, la supermarketuri și parcări, la farmacii și școli. Orașul e păzit mai strașnic decât în 87, că paznicii ăștia sunt plătiți mai bine decât taximetriștii, cică iau 2000 în mână și pentru ce: să stea cu pulanu în mână, pe-o băncuță sau rezemați de-un zid. Primesc și uniformă.
Lenin conduce tăcut, cumpănind alegerile pe care le-a făcut în viață. A fost la revoluție și cu ce s-a ales? Parcă îi văd soția, acră, reproșându-i în timp ce se uită la televizor la Dumitru Costin și la Mitrea. Ai ajuns vai de capul tău din fost șef la CTC, un rahat de taximetrist. Ți-a trebuit ție revoluție în loc să stai pe curul tău, să ai grijă de familie, să-ți ții gura și să te dai pe lângă cine trebuie, să te gândești la copii.
Hăul s-a căscat între ăștia mici și ăia care erau mici și au ajuns mari. Hău de netrecut. Acum un Cătălin Bia nu mai poate exista.
-Știți cine este Cătălin Bia?
Nu știe. Îi spun de studenții la silvicultură care în 17 noiembrie 1987 au decis să își arate solidaritatea cu muncitorii de la Steagul Roșu. “Muncitorii arestați nu trebuie să moară.” Au fost arestați, exmatriculați, expulzați din Brașov. Securitatea le-a urmărit familiile, le-a…
-Păi și la ce le-a folosit?
La ce vă referiți? Dacă sunt mai bogați acum? Dacă sunt în Parlament?
-Da.
Nu. Nu sunt. Tocmai aici e frumusețea, nu credeți? Niște oameni demni pe care viața nu i-a transformat în curve, un soi de cavaleri pe rit nou, excepționali tocmai în modestia și lipsa de fiere..
-Doamnă, aveți copii? Ei au? Ce mănâncă doamnă copiii lor? Pâine românească sau au plecat pe afară? Nu ne-am ales cu nimic decât cu ăștia pe care i-am ales. Cătălin Bia, un nimeni în șanț.
Tăcem, între noi e hăul atât de mare încât săraca solidaritate nu mai poate să-l sară. A încercat și acum zace zdrobită pe fundul prăpastiei.
De cînd am văzut filmul Brașov 1987. 2 ani prea devreme, mă tot gândesc la vorbele unuia dintre muncitorii, Marius Neculăescu. Zicea așa despre ce a simțit atunci, acum 30 de ani, în 15 noiembrie.
“Eram în curs de deșteptare.”
Dar cursul ăla a fost oprit. Și noi cu ce ne-am ales?”

1 comment
  1. Florin said:

    Daca esti corect, ai valori, principii, respect, etc, te calca in picioare toti aia care nu au nimic, ca ei sint mai flexibili, au inertzia mica, si fac compromisuri tot timpul, mint, se adapteaza, etc..Si asta in orice societate. Si culmea e ca rahatzii astia sint duplicitari; umilo-libidinoso-futabili in fata sefilor sau a celor puternici, si dictatoro-futatori fata de subordonati, sau altii mai slabi ca ei, sint o specie care pare ce e mai adaptata la cererile lumii asteia moderno-imbecilizata.
    Ma gindesc la ce curaj au avut cei de la Brasov ra fie normali la cap, si curajosi, atunci, si realisti acum. Si vezi, pe oamenii astia i-au calcat in picioare, sau au incercat, si atunci, si acum..E multa lume proasta, prea multa, si prea proasta ca sa permita sa fie tirita prin mlastina de citeva lepadaturi de doi lei, trista istorie pentru un popor..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: