Sunt nouă motocicliști strânși la marginea benzinăriei. Patru sunt suiți deja pe motoare, le turează, toc-toc-toc-toc, tușesc răgușit, ca niște mătuși fumătoare ieșite la bingo. Ceilalți cinci sunt mânați din spate de băiatul de la pompă care îi anunță că aici nu e parcare. E curajos băiatul de la pompă, să faci vânt unei cete de Hell`s Angels nu-i puțin. Mașina poliției trage abrupt pe trotuar și cei nouă pleacă plete, geci, mârâit de ambreiaj.
-Totul e să nu faci afaceri cu ei, altfel sunt oameni buni. Adică își văd de treaba lor, ca o corporație, căci asta sunt. De fiecare dată când vin aici așa mulți, 7-8-12 motoare, și vin cam o dată pe an, știi că se dă un tun pe mare.
Tun?
-Vine un transport de droguri. Asta e businessul lor. Ei sunt momeala, poliția stă cu ochii pe grup, să nu se ia la harță, să nu facă vreo dandana și, în timpul ăsta, niște zeci de kile de cocaină sunt debarcate și preluate de confrații lor.
Hell`s Angels știu cu fenta, ori suntem golani ori nu mai suntem!
Nu suntem golani. Suntem o corporație.
La câteva mii de kilometri depărtare, Hell`s Angelșii politicii românești știu și ei cu datu la pește. Mămăligă pentru crap, râmă pentru știucă, un mandat liniștit pentru președintele tăcerilor demne.
Mă întreabă un prieten: este Iohannis oare dușmanul nostru?
Nu, îi răspund. Este veriga slabă. Veriga slabă e mult mai periculoasă decât un dușman. Căci dușmanul este virusul de care încerci să te ferești, speli mâinile, iei vitamina C și nu umbli fără căciulă. Pe când slăbiciunea e în tine, diabetul declanșat de stres sau infarctul de meciul cu Croația.
Iohannis este veriga slabă și noi am știut asta. L-am votat știind că este șantajabil, l-am votat căci nu aveam cu cine să votăm. Nu regret nicio clipă că am făcut asta. Ce regret este că am plecat după fentă, că am crezut că poate să hrănească un popor întreg cu 3 pâini și 5 pești. Că tot ce trebuie e răbdare și Iohannis, profesor de fizică, deci știe cu fisiunea, știe cu fuziunea, știe cu spintecarea atomului de pește, va găsi o soluție să înmulțească cei 3 bibani ca să ajungă dreptatea și fericirea și democrația până în fund, la taxatoare.
Dar răbdarea s-a termint și peștele a putrezit și de la cap s-a împuțit.
S-a văzut asta aseară când televiziunea lui Ghiță-cel turnat în beton până la pieptuț și pus statuie într-un parc din Belgrad, imposibil de smuls, ce să mai spun de extrădat, este obiectiv turistic între panseluțele sârbești-a sărit să-l apere pe domnul președinte de atacurile hoardei soroșiste.
Iohannis apărat pe Rtv de Cristoiu și alți frizeri experți în tuns pierdut la spate.
Iohannis, neamțul, antisemitul, nazistul apărat la televiziunea care i-a așezat mărțișoarele acestor calomnii în poală.
Da.
Iohannis e frontul românesc la Stalingrad.
Acum un an am întâlnit un palestinian care se temea de un singur lucru. Îi era frică de  Fake Israel.

Cum adică?, l-am întrebat. Ce idioată.
Pe Israel îl știu, mi-a zis Maher. Știu la ce să mă aștept de la Israel. Cel mai frică mi-e de Israelul camuflat. Mi-e frică de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, de Fatah. De inamicul din interior.
Israel finanțează PLO-ul, le dă bani și permise de liberă circulație. Pot să plece oricând din țară, fac biznis cu Israel. Sunt corupți, sunt hoți, fără ei Israel nu ar putea să joace jocul democratic. Israel are nevoie de ei în aceeași măsură în care PLO are nevoie de Israel.
Maher e un băiat deștept. Care nu crede în vot.
Dar nici în violență.
Mi-a spus atunci și nu l-am ascultat. Maher nu așteaptă miracole de la președinți. Maher nu pleacă după fente și promisiuni de festin cu 3 pești și 5 pâini.
Maher credea în greva foamei.
12 milioane de oameni care nu mănâncă, 30 de zile, 40 de zile, i se pare singura soluție pentru a sparge matrixul Israelului.
Vom muri și vom fi liberi.
Asta era soluția lui Maher care niciodată nu va fi aplicabilă în România. Și știți de ce?
E atât de mult căcat de mâncat, încât niciodată România nu va muri de foame.