Catedrala Tâlhăririi Neamului
Azi am fost cu taică-miu la medic la o clinică privată. Nu ne putem ocupa de urgențe, s-a spălat pe mâini nenea în halat alb. Mergeți la județean.
Nu vreau la județean, nu vreau la stat, vreau la privat, uite, am bani, nu vreau la stat.
Nu pot să vă țin, nu pot să îmi asum, s-au schimbat lucrurile și în România, nu vă mai fandosiți atât.
Clar. Salariile medicilor au crescut ajungând la fel de uriașe ca nesimțirea lor.
Pe hol la urgențe e balamuc. O bătrână urlă ca un lup că stă de 4 ore. Salvările nu mai prididesc să aducă electrocutați, picați în cap de pe stâlpi de telegraf, călcați de mașină, oameni cu mâinile ciuntite, picioare găurite, tâmple zdrobite.
Singurele cuvinte pe care le repetă asistentele în bluzițe cu floricele de cămp sunt: vă rog așteptați pe hol, nu aici, nu aici.
Pe hol, adică la 2 metri în spate, unde un perete de gemete se izbește de limita invizibilă a spațiului de triaj.
Bătrâna urlă: de 4 ore sunt aici, vă bateți joc de români.
Își bat joc la fel de tare și de niște nemți care și-au rupt picioarele cu bicicleta. Și de unguri își bat joc.
Asistente îmbrăcate în costume roz-playboy glumesc, își fac cu ochiul, schimbă rețete. În toaletă nu e hârtie igienică. Nu ai de unde să bei un pahar cu apă.
Taică-miu așteaptă 2 ore jumate să vină rezultatul analizelor. Sunt bune dar nimeni nu poate să-l trimită acasă după o hemoragie internă. Medicul e demn, acru, urăște pronosticurile: îl vor ține sub observație între 3 și 7 zile, depinde de endoscopie.
Vreau să-l mut de aici.
Se uită la mine ca la un picior de scaun care a început brusc să cânte șlagărele lui Albano.
Cum adică? Suntem cel mai bun spital și trebuie ținut sub observație. O să îi facă mâine endoscopia.
Îl mut la un spital privat.
Mâine, nu acum.
De la ora 18, când e internat, până la ora 22, nimeni, NIMENI, picior de medic nu trece prin salon să-l întrebe ce mai face. O infirmieră aduce o pungă de glucoză. Îi va fi pusă perfuzia la 12 noaptea.
Fix.
De ce?
Așa e procedura.
Așa e procedura pentru că e o singură asistentă pe secție. Celelalte duduițe, în uniforme galbene, bleu, cu floricele și frunzulițe, băiatul care i-a spus lui taică-miu, om de 72 de ani: să nu BAGI nimic în gură până mâine dimineața (dar eu sunt la pertu cu puțoiul ăsta?), tot acest grup vesel care spărgea semințe într-un birou, așezând în grămăjoare cojile pe un ziar, a plecat acasă.
Sau joacă popa-prostu pe dezbrăcate la reanimare.
Medicilor le-au crescut uriaș salariile. Să ajungă la nivelul nesimțirii lor.
Cum să te faci bine când ăia de ar trebui să te vindece sunt niște infecți?
Am făcut ASE-ul. Unul din profesorii mei a fost ministru de finanțe și acum o arde prin studioul România Tv. Spre deosebire de membrii actualului guvern, profesorul meu nu e idiot. E un individ viclean, din Bran, băieții ăia care-ți vindeau pe vremea lui Piticu cretă pe post de caș și drob din păpădie și orez.
Alături de profesorul meu din Bran, în politică a intrat cel mai dibaci coleg de grupă. Noi îi spuneam Olteanul deși era din Râmnicu Vâlcea. Acum lucrează la Olgu la cabinet. Se vede treaba că totuși era oltean.
Înainte de Olguța cred că a fost la Rovana. Odată intrat în sistem, nu mai ieși. Decât dacă te ceri tu afară și cine e prost să se ceară afară când banii se fac înăuntru?
La întâlnirea de 652 de ani de la terminarea facultății, Olteanu a venit la cârciumă. Arăta cel mai bine, odihnit, cu…
View original post 470 more words
Multa suferinta inutila. Peste hotare va asteapta o viata normala. Da, veti munci pe branci, cel putin la inceput, dar puteti avea o viata normala.
De ce va irositi timpul pe aici? Invatati tot puteti, ce credeti ca veti avea nevoie si apoi plecati. Romania e a sistemului, nu a voastra, dar alte tari sunt ale cetatenilor.
Deci nu mai fiti fraieri, inarmati-va cu rabdare si vedeti-va de drum, indiferent ce afinitati aveti si ce domenii cunoasteti exista ceva pentru voi peste hotare, nu aici. Aici e doar o bataie de joc.
Aceeasi intriga in alt teatru (acelasi bolnav in alta tara mai la vest, au un presedinte pe care il striga Manu):
– dupa pasajul pe la urgente si internare, specialistul de pe sectie nu va consulta bolnavul la ora 18 pm decat daca urgenta = hemoragie activa in acest caz; daca hemoragie activa din ulcer si degradare clinico biologica, atunci endoscopie in urgenta, daca nu – nu
– clinicile private care functioneaza si ele pe banii de la sistemul de asigurare sociala, pot sa nu asigure urgentele, sau sa le asigure cu numele, orientand pacientii spre spitalul de stat daca pacient grav sau cu potential de agravare
– transferul din spitalul de stat in clinica privata la cererea pacientului nu e obligatoriu decat daca spitalul nu are specialistul / specialitatea de care tine patologia pacientului; daca spitalul poate trata boala de care sufera pacientul dar familia cere transfer din motive personale, fara justificare medicala, spitalul nu e obligat sa faca diligentele necesare si poate cere familiei sa contacteze cu titlu privat clinica/ spitalul dorit(a)
– niciodata, niciodata, niciodata o asistenta/ infirmiera/ doctor/ femeie de serviciu/ portar/ directorul spitalului/ presedintele universului nu va umili un pacient, fie si prin formula de adresare; demnitatea pacientului e respectata intotdeauna indiferent de varsta, conditie sociala, gradul de handicap, sex
– o tusa de stil: asistenta medicala nu are unghiile lungi si nici bijuterii, ca sa nu colporteze microbi, si este capabila si disponibila sa ofere informatii pacientului si familiei cu privire la procedurile medicale in curs sau preconizate
„Spitale nu catedrale” e o abilă manipulare propagandistică.
http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/papahagi-ura-starnita-bisericii/
Domnul Papahagi sau inliniedreapta sunt uneltele propagandei crestinopate, nationalist-legionare. Nu multumesc.