Monthly Archives: September 2018

Sfinții și Cristoșii lor de ..

September 5, 2018

Uncategorized

Două doamne care construiesc spitale de pediatrie pe bani donați, căci ăilalți de la buget sunt furați, au primit buzdugan de la oficiul pentru spălarea banilor că vor fi purecate la finanțare. E ceva putred la mijloc, de unde au ele bani să facă spitale când uite amărâtul de stat nu este capabil de 29 de ani să facă unul?
E clar că umblă doamnele ăstea cu fofârlica, mânuiesc bani atât de murdari încât le este scârbă și lor să îi fure.
Iar ăștia cu spălarea banilor vin să vadă cât de murdari sunt bănuții ăia, că ei nu știu să existe vomă, sânge, rahat sau muci care să îi terfelească în așa hal încât să nu vrei să-i bagi în buzunar.
În tot acest timp, oficiul pentru spălarea banilor nu s-a gândit să bage nasul pe la bisericile, mânăstirile și catedralele prin care puterea politică spală bani aici, pe pământ.
Tare curățică e clasa politică și mașina cu program de uscare și binecuvântare a bisericii nu a fost investigată de nimeni.
Necurat, nu-i așa?

feher

1998, Mănăstirea Sâmbăta, județul Brașov. Merg să fac un reportaj despre fundația Gojdu. Ghidul meu-un călugăr în a cărui chilie, pe o policioară, era un sul cu parai, cam 4 salarii d-ale mele de la Protv. Și nu câștigam puțin. Cum ai făcut banii? ”E cum? Uite iau crenguțe d-ăstea din pădure și le dau cu lac și apoi le vând pe la turiști.” E lucru cunoscut, la mănăstire vii cu sulul de parai în buzunar, că niciodată nu știi când dai peste o crenguță superb lustruită de mâinile dibace ale unui călugăr ortodox și simți că 100 de dolari e o nimica toată pentru o asemenea rămurea. Dați-mi 6. Așa spui, plătești banul și pleci fericit că ai făcut o super afacere.

Pe peretele mânăstirii, aliniate conștiincios, plăci de piatră în care erau săpate sau în bronz turnate, numele donatorilor, binefăcătorilor mânăstirii. Frații Păunescu, Zaher Iskandarani, doar de ăștia îmi…

View original post 967 more words

Scrisul care salvează viața. La propriu.

September 5, 2018

Uncategorized

2 Comments

Cea mai frumoasă fată din cartier e bolnavă. Nu poate să meargă, nu poate să coboare din pat. Nu poate nici măcar să stea în capul oaselor. Maică-sa o hrănește cu lingurița. Uneori Cristina nici nu poate să înghită și atunci o duc la spital și o pun pe perfuzii.
Prima oară am auzit despre scleroza multiplă în 1994. Cristina era sora unei prietene. Era pentru că a murit, acum câțiva ani, mi-a spus maică-mea, mereu informată în privința nenorocirilor din cartier.
O fi genetică boala. O fi un virus. Nu mi-am bătut capul atunci, la 20 de ani. Mie nu avea cum să mi se întâmple, eu nu am pe nimeni în familie cu scleroză multiplă (SM), virușii nu trag la mine și oricum dacă vin le dau un dos de palmă și ei fug plângând.
Pe la 27, o colegă de ziar a fost diagnosticată cu SM. A avut episoade cumplite, paralizii parțiale. Așa o să o țină toată viața, câtă o mai fi, șopteau cu aer fatalist colegele care studiaseră mai atent subiectul. Simona nu a murit, Simona se bate parte în parte cu boala și la ea mă gândesc în luna mai când ajung într-o sală de ședință unde aflu de la un medic specialist neurolog care-i treaba cu scleroza multiplă.
Se beau cafele, e ora 9 dimineața, nu am mai fost la o întâlnire la 9 dimineața din 1997. Aud înșiruirea de simptome prin vata din urechi.
1. Probleme legate de mers

2.Tulburări de vedere

3. Stare de oboseală

4.Mușchi slăbiți sau spasme musculare

5. Amețeală și țiuit de urechi

6. Probleme sexuale

7.Probleme în controlul vezicii urinare sau a colonului

8.Durere

9. Depresie

10. Probleme de memorie și concentrare

În afară de primul, cel cu mersul, le am pe toate. Doamne, le am pe toate, am scleroză multiplă și aflu acum, la 9 dimineața, desig…
Boala apare cu predilecție între 18 și 35 de ani. Sunteți cumva în afara pericolului, mă asigură doamna doctor cu o figură blândă, de om care a văzut de 894 de ori tipul ăsta de reacții de la ipohondrii panicați.
Nu am încredere în domnia sa. Nu vrea să-mi spună că viaţa mea, așa cum e acum, se poate schimba în orice moment din cauza unui asemenea diagnostic. E clar, dacă am toate simptomele, am SM. Cum aș putea să știu cu certitudine că am sau nu boala?

Scleroza multiplă poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele sale pot fi foarte similare cu cele ale altor boli neurologice. În primul rând pacientul este trimis la un medic neurolog specialist. Neurologul va investiga istoricul medical și va verifica principalele semne ale degradării nervilor cranieni, ori a măduvei spinării. De asemenea, prin controlul oftalmologic, medicul specialist poate determina afectarea nervilor optici – deopotrivă considerată semn clinic în cazul debutului sclerozei multiple.

Nu există un singur test pentru diagnosticul SM. Medicul va efectua o serie de teste, care pot include:

Analize de sânge pentru a exclude posibilitatea altor boli cu simptome similare, precum boala Lyme sau SIDA
Examenul neurologic – teste de echilibru, de coordonare, de vedere și evaluarea altor funcții care indică buna funcționare a nervilor cranieni, precum și evaluare cognitivă
RMN (rezonanţă magnetică)– pentru a monitoriza afectarea cerebrală, precum și pentru a monitoriza progresia bolii
Puncția lombară- analiza lichidului cefalorahidian, pentru identificarea anumitor proteine specifice bolii
Testarea potențialelor evocate – care măsoară activitatea electrică a creierului

Bun. Dar se moare?
Normal că se moare. Dar se moare la 87 de ani, nu se moare mâine.
Organismul pică pe rând. Nu mai poți să mergi pe tocuri, în unele cazuri poţi chiar să nu mai mergi la shopping. Intri în depresie, spune o femeie brunetă din capul mesei. Este de la Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative.
A fost diagnosticată acum 10 ani cu SM. I-au trebuit 3 ani să accepte ideea, să iasă din casă. Pare absolut sănătoasă, mult mai bine pe tremuratul mâinilor decât mine.
Povestește încetișor cum scleroza multiplă i-a schimbat complet viața. Era ofițer, mamă a doi copii. Funcționa. Și apoi nu a mai funcționat. Nu a mai ieșit din casă. S-a ascuns de prieteni. A rămas singură.
Mâinile nu te ajută. Picioarele. Ochii..
Ai nevoie de ajutor.
Soțul. Părinții. Sora. Fratele.
Nu poți fi lăsat singur.
Sunt 4000 de pacienți înscriși în programul CNS. Și fiecare bolnav are versiunea lui de SM.
Nu te vindeci niciodată, dar unii sunt mai norocoși decât alții și au simptome mai ușoare.
De fapt, poți să trăiești cu SM fără să-ți dai seama ce ai mult și bine.
La început sunt amorțeli, îți scapă lucruri din mână, ușoare pareze, lipsă de îndemânare. Apoi lucrurile ăstea trec și tu îți spui că ești obosit, că ești stresat de la serviciu.
Dar nu prea poți să-ți spui asta când ai 3 ani (adică vârsta celui mai tânăr pacient cu SM al doamnei doctor) sau când n-ai 20 de ani și ești cioban la oi, în Bucovina.

Băi frate, cât de norocoasă sunt.
Puteam să fiu eu Cristina, Simona sau doamna ofițer. Puteam să fiu eu aia care lună de lună merge să-și ia flaconul cu medicamente de la spitalul Colentina și la fiecare 6 luni își face RMN. Puteam să fiu eu aia care aleargă după kinetoterapeuți și se îndoapă cu antidepresive, încercând să supraviețuiesc revoltei mâinilor, ochilor și picioarelor care nu mă mai ascultă.
Nu am fost.
Și nu aș vrea ca vreunul din voi, cei care citiți acest text, să fiți în această situație.

Pentru că identificarea timpurie a simptomelor este crucială pentru începerea unui tratament eficace, luați o foaie de hârtie și un pix și scrieți textul de mai jos:

Link video campanie

https://youtu.be/rkDhZCk_WE8

Încercați să observați dacă aveți probleme de coordonare, dacă nu controlați cum trebuie mâinile. Nu vă panicați din prima secundă dacă literele sunt scrise neciteț, este posibil, ca mulți dintre noi, să ne fi pierdut exercițiul scrisului. Faceți o poză scrisului de mână și postați-o pe Facebook alături de #despremine #despreSM.

Repetați exercițiul și dacă problemele persistă adresați-vă în primul rând medicului de familie.

Rețineți: din scleroza multiplă nu se moare.
Dar ignorarea ei nu este un tratament.

Campania “DESPRE MINE – Extraordinarul gesturilor obișnuite” este iniţiată de Janssen, companie farmaceutică a Johnson & Johnson România şi are ca parteneri Asociaţia de Scleroză Multiplă din România (ASMR), Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Neurodegenerative (APAN), Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (APAA).

Moartea lui Sfântu Gheorghe

September 3, 2018

tara lui ba pe-a ma-tii

6 Comments

Nea Eugen a ieșit la pensie de 2 ani cu 1700 de lei. Le zice 17 milioane. Nu poți să trăiești din banii ăștia, milioanele nu mai sunt ce au fost odată. Milioanele sunt mici, uite și tu ce ne fac ăștia, o mână de ticăloși, cum își bat joc de noi toți, 22 de milioane de oameni.
Copiii lui nea Eugen au plecat în Germania, nu se duce pe capul lor și nici ei nu se mai întorc. De 40 de ani muncește aici, la Navrom Tulcea, s-a reangajat pe 5000 de lei ca inginer șef la motoare. Acum Navrom Tulcea e a lui Victor Iancu, de la Europolis. E cu PSD-ul, clar. Și ăla dinaintea lui, Mircea Mihăilescu, era tot cu PSD-ul, doar este asociat cu Viorel Ștefan, actual vicepremier și viitorul șef al ASF. ASF, adică Autoritatea de supraveghere fiscală. Va avea grijă de pensiile private, de asigurări și de Bursă. Sub mână sunt sute de milioane de euro, banii corporațiilor, banii investitorilor, banii noștri.

Mihăilescu s-a cuplat cu Viorel Ștefan pentru că acesta a fost inside man-ul din Navrom. Zice cv-ul dumnealui: În perioada 1980-1987, Viorel Ştefan a fost economist la Întreprinderea de Navigaţie Fluvială NAVROM Galaţi, după care, până în 1991 a fost şef serviciu la aceeaşi societate. În intervalul 1991-1996, social-democratul a deţinut funcţia de director general la Compania de Navigaţie Fluvială Română NAVROM SA Galaţi, după care a fost preşedintele instituţiei. Timp de 12 ani, până în 2008, Viorel Ştefan a fost senator PSD.
În 2007, România Liberă scria:
In urma cu opt ani, ministerul Transporturilor a privatizat compania Navrom Galati, iar noii proprietari (fostii directori ai societatii) au blocat, imediat, transportul naval de persoane din Delta Dunarii.
Consiliul Judetean Tulcea, condus atunci de PSD, s-a asociat cu firma privata Europolis, cu avocatii Cezar Goanta, Aurora Oprea si cu Alexandru Dinu. Noua structura a preluat 15 nave de pasageri de la Navrom Galati si a infiintat Navrom Delta Tulcea. In actul constitutiv se precizeaza ca, desi Navrom Galati detine 98% din actiuni, firma “va fi administrata de Consiliul Judetean Tulcea si de Europolis, care detin 51% din voturi in CA si uzufructul acestei cote de actiuni”. In realitate, firma este administrata doar de Victor Iancu, patronul firmei Europolis, iar profitul nu a ajuns in proportie de 26% la bugetul Consiliului Judetean, asa cum scrie in actul constitutiv.
Ulterior, Guvernul a emis HG 595/2000 care prevede ca “transportul de pasageri si de marfuri de stricta necesitate din Delta Dunarii devine serviciu public, se subventioneaza din bugetul Ministerului Transporturilor si este incredintat SC Navrom Delta Tulcea”. Din 2001, Ministerul Transporturilor (MT) a alocat anual firmei din Tulcea subventii bugetare intre doua si trei milioane de euro.
In 2002, procurorii au descoperit falsuri in acordarea biletelor de transport subventionate, iar MT a schimbat sistemul de acordare a subventiilor. Conform noilor reglementari, Navrom Delta justifica doar cheltuielile efectuate cu transportul pasagerilor si marfurilor, iar Directia de Transport Naval din MT vireaza milioanele de euro in contul firmei.
Sirma Caraman, director economic al Consiliului Judetean Tulcea si fost cenzor la firma de transport, a declarat ca toate cheltuielile sunt subventionate in proportie de peste 80%.
“Pierderile firmei sunt compensate cu subventii, iar profitul este virat la buget”, a spus Sirma Caraman. In opt ani de existenta, firma nu a inregistrat profit, iar in decembrie 2006 MT a suplimentat subventia cu un milion de euro. (https://romanialibera.ro/special/documentare/baronii-transportului-subventionat-din-delta-93135)
Anii ăia, 2008-2009, au fost cei mai grei, își amintește nea Eugen. Aveau salariul înjumătățit, compania era în genunchi. Acum e mai bine, dar uite, știe un comandant de navă care a ieșit acum 5 ani la pensie după 40 de ani de condus navele prin ceață, a cărat mii de pasageri prin ceață și cu ce s-a ales? O pensie de 12 milioane. 12 milioane, cât cheltuiesc ăștia pe o baterie de șampanie când fac bairamuri.
Pe barcă împreună cu noi este un italian. Are 12.000 de hectare de teren aici, în Dobrogea. E din Napoli, a dormit în același pat cu sărăcia, a crescut cu corupția, a respirat criminalitatea. Dar nu a văzut niciodată ce vede aici.
-Morții mamilor lor, mormăie cu accent. A învățat esențialul.
Nu există spitale nici în Sulina, nici în Sfântu Gheorghe, crăpi sigur dacă te pălește vreun infarct. Italianul întreabă smucindu-și sprâncenele spre bordura părului: de ce nu se dezvolta nimic, de ce sunt ticalosi?

Zice că a albit când a auzit la radio că, dacă o să găsească un mistreț mort de febră porcină în porumbul lui, o să pârjolească toată recolta pe hectarul ăla.
Nu au auzit de carantină? Mi sono rotto il cazzo!

Praf, bețivi știrbi sub sălcii, un morman de peturi, o troiță de lemn. Nimic nu mișcă prin praful uliței din Sfântu Gheorghe.
Sfântu Gheorghe e mort. Ucis de dragonul cu șapte capete. Mihăilescu, Iancu, Ștefan, primari și șefi de personal, directori și președinți de Consiliu Județean, au omorât Sfântu, l-au dat jos de pe cal și din cal au făcut ghiudem.
Dunărea curge printre maluri pustii.
Case pipenicite, cai obidiți, oi răzlețe. Porcii au fost toți omorâți.
Nea Eugen zice: lua-i-ar dracu să-i ia de nenorociți, că nu numai că nu au făcut nimic, au distrus totul.
Ciudă, deznădejde și furie. CDF.
Niciodată nu am simțit națiunea, omul mic, puțind a trăscăul ăsta rău.
La beție omul pune mâna pe bardă și nu-i văd bine, deloc, pe boiernașii locali.
Sfârșitul e aproape.
Dar începutul nu e nicăieri pe aproape.

Orice om îi place PSD

September 1, 2018

Uncategorized

14 Comments

40516074_2150050658650903_2979534420869906432_n Before you accuse meeeeee, take a look at yourself.
Mâinile sunt ridicate, chiote izbucnesc când și când din mulțime ca un stol de porumbei speriat de goana unui copil. Chiar și soțiile de comisari ai poporului, purtându-și coafura rigidă ca pe o vază de porțelan pe cap, zâmbesc. Figurile li s-au mai destins. Un băiat în uniformă, omul de la pază, aplaudă.
În spatele meu se dansează. Orice om îi place bluesul. Asta scrie pe tricourile organizatorilor festivalului Dichis`n Blues.
Dedesubt scrie: 31.8-1.9 douăzecioptișpe.
Se strigă timid un muiepsd. Sunt 2-3 căpiate de la București. Doamnele și domnii din Tulcea nu se înjosesc să transforme un eveniment cultural într-o bătălie politică.
Oricum la anul festivalul nu se va mai ține.
Așa zice Alina, e mai rău ca niciodată. Mult mai rău. Mult mai rău ca niciodată și poate data viitoare când o văd o să îmi spună iar că e mult mai rău ca niciodată. Dar data viitoare cred că o văd în Hamburg. O să plece din țară, asta e, au încercat să stea până la sfârșit, au încercat să schimbe ceva, au încercat să facă ceva bun, au încercat și nu e o rușine că au eșuat. De fapt e greșit spus că au eșuat.
Este atât de disproporționată lupta. Nu avem David versus Goliat ci un banc de baboi încercând să răstoarne un portavion.
80% din tulceni lucrează la stat, depind de partid, își iau banii de la partid, așa cred ei, că partidul le dă papa, așa că stau cuminți în casă, nu s-au găsit nici măcar 50 de oameni, ca în Alexandria, să zică ceva împotriva PSD-ului. Și tu te miri că nu urlă lumea pe aici muiepsd?
Are cearcăne Alina.
Era mult mai veselă în mai.
Iuhuuuuuuuu, iuhuuuuuuuuu, se aplaudă în picioare. Oamenii s-au lepădat de încruntări. Le-au șters cu niște muzică și vin. Intru la toaleta teatrului din Tulcea, în curtea căruia se ține festivalul. Inoxuri, marmură, senzori, butonașe. Urât și inutil. Fală sau hoție?
Fală și hoție.
Cât o fi costat renovarea teatrului? Câte zeci de mii de euro au fost furate, să mănânce și gura constructorului ceva, să mănânce ceva și gura zugravului și cea a omului care pune balustrade de inox, să mănânce ceva și gura omului care aduce senzori de tras apa cu 87 de euro mai scumpi decât prețul normal.
Cine strigă muiepsd într-un oraș în care toată lumea este prinsă în corul gurițelor flămânde?
Pe faleză mai este o scenă. Un alt festival. O trupă cântă aerului fierbinte. Nu e absolut nimeni, niciun suflet care să-i asculte. Nu, mint. Sunt vânzătorii de la tarabele ridicate lângă scenă. În fața uneia se frige un purceluș de lapte și se afumă niște slăninuțe.
Cine a dat bani pentru asta? Primăria. Partidul. Să mănânce ceva și gurile lu omul cu scena, omul cu sunetul, omul cu mesele și băncuțele de lemn și corturile albe, să fie mulțumit și omul cu slăninuțele, purcelul și cel cu kurtosii.
Mai încolo e statuia unui morun. E înfipt într-o țepușă și în spate scrie în 5-6 limbi numele sturionului. Cine e autorul acestei urâțenii? Cine a plătit pentru ea?
Partidul.
Nu dragi tulceni, nu partidul.
Voi ați plătit, ca niște harnici contribuabili. Ați dat bani primăriei să gospodărească orașul. Să îl înfrumusețeze.
Săraca Dunăre, cum vine ea taman din Germania, cum curge ea prin Viena și prin Budapesta și cum se rupe-n trei aici, în faleza spartă a Tulcei.
Cum poți să rămâi frumos când totul în jur e atât de urât?
Nu poți.
Sufletele noastre sunt teraformate sub ciocanul urâțeniei cotidiene.
Fiecare zi de inhalat balustrade de inox, betoane, termopane, moruni din plastic, balcoane închise cu ferestre tip autobuz, cefe de primari transpirați, coafuri de secretare acre, toate astea ne urâțesc și pe noi pe dinăuntru.
În câțiva ani o să ajungem ca faleza asta ciobită, ruginiți și sparți moral.
Doar 20% din tulceni nu depind de buget, de partidul stat, dar asta nu înseamnă că nu o să depindă în douăzeci nouășpe sau douăzeci douăzeci. Lațul se strânge.
Paranteza se închide.
Orice om îi place să facă bani.
Orice om îi place PSD.