Martie 2017.
Chestionat in legatura cu protestele din Piata Victoriei impotriva OUG 13, Ion Tiriac a avut o parere transanta: “Oamenii astia au autorizatia sa se uneasca asa si sa marsaluiasca? Oare nu sunt manati de la spate de cineva?”
Nici aia (revolutionarii din anul 1989) nu aveau voie sa se adune, nici astia n-au voie sa se adune fara aprobarea primarului. Coruptie exista in toata lumea asta si la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de carnat. Eu, intre un hot si un prost, prefer hotul. Dupa hot mai ramane ceva. Dupa prost, nu mai ramane nimic” – Ion Tiriac la Realitatea TV
Ăia, revoluționarii din 1989, care l-au făcut în satul lui fruntaș pe amantu Andreei Marin.
ĂIA.
NU.
AU.
AVUT.
AUTORIZAȚIE.
El însă are. Ion Țiriac. El însuși. Acest șpagatist între afaceri dubioase. Omul care a primit cu dedicație un capitolaș din ordonanța aia cu lăcomia: 500.000 de euro ajutor de la stat pentru fiecare grădiniță privată, olimpică, făcută de olimpicul Țiriac.
Între prost și hoț prefer hoțul.
Știm domnule Țiriac, din 1990 știm că preferi hoțul. Deși ești prost să preferi hoțul căci hoțul te fură și pe tine.
Dar prostul nu știe despre el că este prost. El crede că e hoț și atunci când se uită în oglindă, se trage de mustăcioara lui creață și spune: ce tâlhării ai mai pus la cale manglitorule?
Ghinionul nostru este că suntem atât de proști încât ne lăsăm furați de pârlaci analfabeți, al căror singur talent este să vâneze mistreți îngrășați de pădurari, captivi într-un țarc păzit de poliție în timp ce ei fac pe dama de companie a unor giambași de biznis despre care presa lor de buzunar scrie că sunt investitori strategici.
Ce diferență este între Țiriac și Vâlcov?
Al doilea crede că fileu este ăla de șalău pe care îl comandă el la Casa Doina.
Între prost și hoț, prefer să zic pas și să aștept următoarea mână.