Lecțiile Venezuelei pentru venezuelenii din România

Petru Popescu a scris după multe cărți minunate o carte minunat de urâtă despre dragostea neîmpărtășită a Zoiei Ceaușescu pentru el și cum amorul acesta a însemnat altoirea lui pe o listă de demnitari care ar fi trebuit să viziteze Chileul lui Allende dar haț, Pinochet nu și-a aranjat lovitura de stat în funcție de vizita lui Ceaușescu și astfel traiectoria lui nea Caisă a fost schimbată și delegația trimisă în Venezuela despre care Petru Popescu ne spune că era minunată în 1974 și o perfectă poartă către America unde a și fugit și a devenit un american adevărat așa cum o să devină și Pacepa după el.
Dar cine nu era minunat în 1974, o să întrebați, până și la noi se găseau conserve chinezești de carne, măsline grecești și coniac albanez.
Între anii `​60 și până al criza petrolului din `80, Venezuela a crescut ca tupeul lui Iordache, oceanul de petrol de sub țară și bumul economic făcând ca muncitorii venezueleni să fie plătiți cel mai bine din toată America Latina (uneori asta înseamnă și sudul SUA :)) și să ne gândim ce praf era în perioada respectivă Italia, Grecia, Portugalia și Spania lui Franco).
Cu banii din petrol, Caracasul a finanțat nu numai construcția de spitale, școli, drumuri, ci și programe de dezvoltare a agriculturii, programe sociale, pensii, alfabetizarea națiunii.
Putem spune că Venezuela era Norvegia Americii Latine. Condusă de un guvern democratic, drăguța Statelor Unite de pe un continent rupt între junte și carteluri de traficanți, nimeni nu a văzut venind inflația de 84% din 1989 și nici Caracazo.
Hei, dar hai să ne oprim puțin.
Pun pariu că nu ați auzit de Caracazo, aveam altă treabă în februarie 1989, eu, de pildă, stăteam la coadă la parizer. Deci, în 1988, Venezuela își schimbă președintele și alegerea lui Carlos Perez vine cu El Gran Viraje, adică Marea Curbă.
Perez, în ciuda promisiunilor electorale cunoscute: nu creștem taxe, introducem politici sociale, luptăm cu sărăcia, creștem pensiile, blabla, implementează exact politicile neoliberale dictate de FMI, cam cum o să facă și papa Teodorovici acuși, că am ajuns la fundul sacului și trebuie să dăm banii înapoi.
De remarcat că înainte de a fi ales, Perez spunea despre FMI că este: a neutron bomb that killed people, but left buildings standing (ceea ce Teodorovici nu o să poată să spună pentru că pentru el bombele sunt blonde și nu cunoaște nuanța neutron)

La numai câteva zile de la inaugurare, Perez a ordonat o căruță de reforme fiscale dar, cel mai grozav, vezi Vestele Galbene din Franța, a cerut eliminarea subvențiilor la benzină și astfel, peste noapte, prețul combustibilului s-a dublat și costul transportului în comun a crescut cu o treime. Pe 27 februarie, primele răscoale au început lângă Caracas și s-au întins urgent în toată țara. Pe 28 februarie, președintele a impus legea marțială și starea de urgență, suspendînd dreptul la proteste pașnice, inviolabilitatea domiciliului, dreptul individului la libertate și securitate și libertatea de expresie.
Haosul a durat o lună, sute de morți, împușcați în confruntările dintre protestatari și armată. Amnesty spune că statul a răpit demonstranți și a folosit tortura și executarea fără judecată. Aparent, viitorul președinte de stânga, Hugo Chavez, membru al trupelor guvernamentale, a participat la reprimarea lui Caracazo (el a spus că avea atunci pojar, acest ghips al săracului )
Guvernul a spus că au murit 276 de oameni, estimatele organizațiilor neguvernamentale umflă cifrele la 2000. Pagubele au fost estimate la 120 de milioane de dolari și cum țara era deja în rahat până la subțiori, președintele Perez s-a gândit că nu există o cale mai călduță decât să o îngroape de tot și a cerut SUA, președintelui Bush personal, ajutor.
Astfel, în buzunarele nu știm cui dar putem bănui, au ajuns 450 de milioane de dolari, împrumut de urgență și toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți care adânci bătrâneți au venit în numai 5 ani odată cu uriașa prăbușire a pieței bancare care a presupus bailoutul întregii industrii financiare a Venezuelei.
Adică statul a naționalizat băncile, cam cum au făcut americanii în 2008 cu Goldman Sachs și restul lupilor în costumașe de pe Wall-Street.
Astfel, deși în urmă cu, să spunem, 20 de ani era Elveția și Norvegia la un loc, Venezuela a ajuns o combinație de Românie comunistă și Irak post-ocupație, țara cu cea mai rapidă prăbușire economică și socială care nu a fost victima unui război, în 2013 plasîndu-se pe locul 1 în topul global al mizeriei  (da, așa se cheamă).
Petru Popescu, cu tot talentul dumisale de a vedea umbrele lucrurilor chiar și cu soarele în ochi, nu a văzut incompetența, ticăloșia și, de ce nu, jocul geopoliticii a cărui victimă este bietul popor venezuelean.
Când însă ai ocazia să te urci pe delușorul istoriei, să privești înapoi cu relaxarea ăluia care se crede departe de incendiul din zare, nu ai cum să nu constați că toate semnele prăbușirii erau acolo așa cum toate semnele prăbușirii sunt și la noi.
Iar ce-i mai grav nu este că nu recunoaștem că suntem complici la plantarea acestor lăstari ai distrugerii, că ne-am jucat cu chibriturile pe lângă butelie, ci că, atunci când trecem pe lângă hăul care a înghițit și continuă să înghită ceea ce a fost o casă, un câmp, o rafinărie, un lac, o țară, închidem ochii și ne facem că hăul nu există.
Deja mergem desculți pe fundul lui.

6 comments
  1. amicu said:

    “Statele nu dau faliment” a zis Olguta intre doua “mars du tramvai”. Prin urmare ceea ce dovleacul nu pricepe nu exista, pina ce nu-ti pica tavanul pe capatina. Si atunci e surprindere mare, “probabil ca zeii sint suparati”.

  2. miop007 said:

    In caz ca cineva se intreaba de ce e Venezuela varza, Feher vine cu raspunsul: pentru ca in 1989 Presedintele de atunci Carlos Perez a marit taxa la benzina. Cica ala a fost lastarul distrugerii. In felul ei Feher e modesta – s-ar fi putut duce usor pina la conchistadori, care au plantat o droaie de lastari d-astia rai. Important e sa uitam de Chavez si Maduro, cei doi baieti buni care n-au facut nimic rau, nu-i asa ?!

    • feher said:

      Simplificatile excesive duc la raspunsuri false. Am spus ca s-au implementat politici neoliberale, ca a fost coruptie masiva, jocuri geopolitice si obviosul Chavez care a venit ca Orban si dreapta italiana pe fondul prabusirii economice. Dar Chavez e un efect, nu o cauza.

      • amicu said:

        De fapt e si efect, e si cauza. Hitler a fost doar un efect (putem spune, dar ar suna ciudat, nu)?

  3. Florin said:

    Dictatori se gasesc oricind, nu de cretini sau criminali duce omenirea lipsa, totul e ca societatea sa fie imuna la asa ceva, dar na, se mai intimpla sa fie pacalita de iuteala de sctiue, si nebagarea de seama, ca la noi. Dar si poporul e las si lacom, si vrea distractie, se pare, uneori mai mult decit piine.

  4. Gina Cocean said:

    Fehler, entschuldigung.

    Cititi corespondenta lui Calinescu interbelica, se stia deja in 1918 ca ideile socialiste sunt falimentare economic, fiindca ignora legi elementare economice echivalent cu a ignora legea gravitatiei: daca o iei in considerare si vrei sa zbori poate creezi un avion, daca o ignori si vrei sa zbori o sa-ti imprastii creierii pe asfalt.

    Banuielile lui G.Calinescu ca e o mare ipocrizie care ascunde creerea unui nou imperiu ascuns, sau a unui nou tip de sclavagism cu aparenta de cel mai inalt umanism, era confirmata de un mare comunist din Serbia in anii 50 cand cuprins de remuscari, a dezvaluit-o ca fiind cea mai mare escrocherie umana posibila, dusa la scara planetara, istorica.

    Se stie ca meritocratia e cazul ideal, fiecaruia dupa merit, iar daca sunt cazuri speciale, dupa nevoi, nu primordial “fiecaruia dupa nevoi”. Pana la eliminarea acordului individual la sfarsitul anilor 70 am avut cea mai mare crestere economica, apoi cu acordul global, a mai crescut dar mai lent cativa ani din inertie, fiindca oamenii inca sperau in dreptate si merit. Apoi cand s-au prins ca nu e cazul, pe la mijlocul anilor 80 s-au pus toti pe tanjeala si a inceput declinul, si din inertie am cazut lin pana la sfarsitul anilor 90.
    Totul se face cu oameni, si cresterea si declinul, si de ei depinde totul, insa rolul celor care-i conduc e sa gaseasca ce anume ii pune in miscare si sa stimuleze acel lucru.

    Lucrati intr-un Kibutz si intr-un Moshavim si faceti diferenta, sau lucrati la un S.A. in Anglia pe salariu fix si la privat cu procent: veti castiga de 10 ori mai mult la privat si veti fi si mai odihnit si vesel, lucrand fara sef, din proprie initiativa, pe cand la S.A. veti fi mai obosit fiindca seful urla la dvs. si veti avea salariu pe masura rezultatelor, de 10 ori mai mici.
    Si asta in Anglia unde laburistii sunt la ani lumina la dreapta fata de liberalii autentici din Romania sau estul Europei.

    Sa mai traiti, cititi si meditati.

    Salutare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: