Dungile zebrelor au fost inspirație pentru camuflajul vaselor de război. Designul frânt alb-negru sparge conturul corpului amețind instinctele prădătorului. El nu vede un un întreg ci petice de lumini și umbre.
Animalul dispare în geometria spartă a fâșiilor de culoare.
Mă gândesc la incapacitatea ochiului de a discerne întregul, de rătăcirea în detalii de care suferim noi, cu toții.
Nu vedem zebra partidului unic ascunsă la 2 metri de noi.
Nu sesizăm întregul ei trup, masiv, musculos. Nu vedem unitatea dintre administrațiile locale, ministere de forță, secțiile fiscale și inspecțiile judiciare, rețelele de cumetri, de nășici și mătuși, nu vedem legăturile dintre organizațiile și fundațiile care spală banii corporațiilor cu serviciile și asociațiile de foști generali și cu instituțiile de presă, dungi alb-negru toate formând o zebră mare și grasă care a păscut tot contul Libertatea și toate fondurile europene și banii de pensii private și privatizarea MEBO și conturile lui Ceaușescu și pe ale lui Postelnicescu și pe ale lui Bobu și ce-o mai fi.
Tot a ras.
Plecăm mereu după fentă. Fugim după 114 ca să vină oug Tudorel și apoi să nu ne mai uităm la fondul suveran și nici la achizițiile militare din Israel și nici …
Zebra e invizibilă.
O să mă îmbrac și eu în dungi alb-negru. Dar nu orizontale.