A făcut-o cu plan: o sticlă cu benzină în rucsac, un bilet înfipt într-un brad, într-un moment în care pe pârtie și în întreaga stațiune erau mulți turiști britanici. Strigătul lui împotriva regimului trebuia să fie răspicat și să ajungă în Vest. Și a ajuns.

Doug Wallace avea 24 de ani. Scoțian venit cu gașca la schi, în Poiană. Habar n-avea cine e omul care arde, în timp ce “vine” pe schiuri, pe Bradul. Dar și-a scos geaca și a încercat să îl stingă. A înțeles rapid că e un protest politic. “Gazdele” din Poiană i-au zis că “the guy was crazy” și i-au oferit un costum de schi, pentru geaca distrusă de foc. Au fost atât de penibile încât n-au găsit in costum nou. I-au oferit scoțianului un costum ponosit, vechi.

Decizia era oricum luată încă de pe pârtie, când Liviu Babeș încă fumega. Scoțianul știa că o să se ducă direct la presă, imediat ce ajunge înapoi acasă. S-a dus. Știrea a ajuns în Sunday Times, pe BBC și pe Europa Liberă. Vestul a aflat, cu nouă luni înainte de Revoluție, că în munții Brașovului s-a murit iar împotriva comuniștilor.

Azi, la fix 30 de ani, scoțianul s-a întors în Poiană. “Nu puteam să accept că acel om a murit în van”, a spus Doug Wallace. A venit pe banii lui, în semn de respect pentru ce s-a întâmplat. Azi, pentru slujba de pomenire din Poiană, au fost invitați trei preoți. Cu invitații lansate din timp și confirmate ferm. Nu a venit niciunul. Umilitor pentru familie și prieteni, de neînțeles pentru scoțian.”

Trei popi.
Full.
La poker asta înseamnă o mână superbă cu care te poți îmbogăți.
Politicienii știu asta și îi cumpără. Biserica e o corporație care se dă, pe bugete uriașe, cu oricine îi înfige bănuțul în decolteu.
Liviu Babeș e mort. E un nume de stradă. Numele de străzi nu dau bani popilor vii. Nici familiile celor care ajung nume de străzi nu dau bani popilor vii. Mai dă-i în pizda mă-sii pe ăștia cu rude care au ajuns nume de străzi, nu le datorez nimic, își spun popii vii și nu merg la slujbe neplătite.
În definitiv, ăla de și-a dat foc pe skiuri s-a sinucis și credința noastră ortodoxă nu ne permite să slujim la sinucigași.
Ar putea să spună vreunul din popii ăia invitați. Dar nu au făcut-o. Pur și simplu au dat țeapă, în tăcere.
Liviu Babeș nu s-a sinucis. A fost ucis de regimul comunist.
Liviu Babeș a ars și a luminat, 30 de ani mai târziu, peștera în care trăim.
La lumina morții lui Liviu Babeș am văzut că biserica ortodoxă și preoții ei sunt doar niște spălători de cadavre. Dau cu oțet hoiturile compasiunii și umanității, încearcă să acopere duhoarea de putrefacție a morții lor interioare.
Liviu Babeș a murit pe o pârtie, protestând împotriva lui Ceaușescu.
Popii s-au îmbogățit din pomenile politicienilor care politicieni s-au îmbogățit din contracte cu statul care stat a fost ridicat pe rețelele clientelare ale Securității care Securitate și-a întins mâinile și s-a încălzit la rugul care a fost trupul lui Liviu Babeș.
Tot ce îmi doresc în acest moment este să apară un politician curajos care nu numai să taie conducta de bani a statului către BOR și să impoziteze averile bisericești ci să dea drumul procurorilor să intre peste această mafie care dealuiește în frică și voturi.
Așa să ne ajute Dumnezeu.