Archive

Monthly Archives: May 2019

Avem așa:
Dosarul Mineriadei a fost reîntors la Parchetul militar.
Mâine sunt 9 luni de la 10 august și justiția gravidă cu sute de plângeri împotriva jandarmeriei nu pare să nască în curând. Dacă ne uităm la dosarul Mineriadei sau la cel al Revoluției, poate în 20 de ani o să avem niște condamnări.
Acum 3 zile, Tribunalul a decis că PSD trebuie să ofere informații despre sumele cheltuite cu mitingul de anul trecut din 9 mai când a adus niște zeci de mii de oameni cu autocarele în Piața Victoriei. PSD tremură de frică. Atât de tare încât azi Dragnea o mai pune de un miting, de data asta la Iași, tot cu oameni cărați în batiste de companiile de transport ale PSD care, nu știu dacă știți, a luat numai anul trecut de la stat, adică de la mine și tine, 96,84 milioane lei adică 21,5 milioane de euro.
Da.
Și anul ăsta va primi și mai mulți bani decât anul trecut și o să fie și mai generos cu ei, că e campanie electorală.
Dar hei, cretinilor care vă bucurați că vă dă PSD ulei și mici, voi nu înțelegeți că voi ați plătit pentru ele?
Probabil că nu.
Doamna din Nucet care spune: pe mine nu mă încântă că ăștia măresc salariile și pensiile, pe mine mă încântă să fie prețurile aceleași. Motorina, benzina, toate s-au mărit și deci ce ne dau cu-o mână, ne iau cu două. Mai mult de două!, femeia asta simplă și știrbă este singurul semn că apocalipsa s-a oprit pe-o băncuță, cu-o criză de sciatică și mai avem niscaiva timp să săpăm un șanț de apărare, să otrăvim o fântână.
Femeia asta simplă este singurul semn că totuși talpa asta a țării, crăpată, murdară, muncită, a simțit că s-a înțepat în mărăcinele pesedist dar nah, nu a avut cine să i-l scoată, cu cine maică să votezi, că toți sunt oți.
Nu sunt toți oți.
Unii sunt doar proști, unii imbecili dar nu oți.
Așa că, dacă om vrea vreodată să scăpăm de oți, dacă vrem să nu crăpăm înainte să intre la pușcărie Iliescu, Roman, Voican Voiculescu și restul ticăloșilor din 89 și 90, dacă vrem să facă pușcărie șefii Jandarmeriei și madam Carmen Dan, dacă vrem să ne scuturăm de Dragnea și camarila lui ineptă, poate ar fi cazul să ne gândim la uleiul plătit din banii noștri pe care ni-l pune în traistă primarul și să-i spunem când ne cere votul exact cum i-a spus Arya Morții: not today.

feher

Parastasul e vesel. Pe masă e salată de vinete și sunt icre, în pahare face mărgeluțe pălinca. În jurul mesei sunt 4 bătrâni și 2 tineri. Doi dintre bătrâni sunt fani ai lui Tăriceanu, el are 84 de ani, ea 79. Sportivi, umblați pe afară, apreciază postura liderului ALDE. Îl cunosc din tinerețe pe Tăriceanu, umblă vorba, moaștele amintirii prieteniei cu șeful Senatului sunt purtate într-o raclă mică, bătută cu pietre prețioase.
Ceilalți doi bătrâni sunt femei, foste fane Băsescu, acum adoratoare ale lui Iohannis. Când președintele apare pe ecran, la parada de la Alba Iulia, una din ele spune: se vede că este un om de calitate. Cealaltă aprobă înghițind o măslină. Tăricenii fac o grimasă, ea zice: ete scârț.
Văduva continuă fără să o audă: Băsescu era deștept, dar e mârlan. Aia e când ești înconjurat de oameni fără căpătâi, te molipsești de la ei.
Da.
Cu asta…

View original post 571 more words

În Turcia, locul de unde ne luăm blugi, aur, prosoape pentru scaunul de TIR și inspirație pentru reforme politice, partidul lui Erdogan a contestat rezultatul alegerilor care au adus la putere Opoziția în Ankara și Instanbul.
Erdogan a strâns membrii YSK, biroul electoral cum ar veni, în pumnul lui cel mare și ce să vezi, sunt și ei mici și îi cam doare așa că au decis că alegerile trebuie refăcute pe 23 iunie.
Și poate și pe 31 iulie și poate și pe 5 septembrie, reluate de câte ori e nevoie până ce partidul AK va câștiga căci da, bine a zis cine a zis că este ilegal să câștigi în fața formațiunii lui Erdogan.
`33 all over again.
Suntem înconjurați de tirani cu dinți de lapte dar cu mușcătură otrăvită.
Putin, Orban, Erdogan, Vučić, Borisov plus păpușa-circară a lui Putin, proaspăt aleasă la Kiev.
Mustața noastră plină de firmituri pare un picolo emotiv în comparație chiar și cu fotbalistul bulgar, cel mai candid dintre toți motanii care se mișcă în jurul borcanului nostru cu ciorbiță de burtă.
Este înspăimântătoare rapiditatea cu care se împrăștie Alzheimerul european, lăsând continentul să umple desculț și în cămașă de noapte pe câmpul înghețat al uitării de sine.

feher

Nu m-aș fi gândit vreodată că o să ajung să citez site-uri de daci-mistici-druizi dar pe unul din ele am găsit oribila fotografie a colonelului Trosca, ucis și decapitat în fața Ministerului Apărării în 24 decembrie 1989. I-au pus animalele și o țigară în gură. Animalele aka revoluționarii, ăia ai lui Gelu și ai lui Petre, în plovăre turcești, transpirate.
Aidoma execuțiilor din Istanbul, Trosca a fost hăcuit de forțele revoluționare care apărau fragila democrație instaurată după căderea dictatorului. Privind spre Turcia nu ai cum să nu găsești similitudini cu decembrie 1989. Civili tăind capetele soldaților, generali cu ochii umflați pozând pe 5 rânduri în coruri ale înfrângerii în pușcării.
De ce să imaginezi un alt scenariu atunci când ăla pe care l-ai văzut în vecini merge?
Erdogan, ca și Ion Iliescu în 89, trebuie să-și legitimeze abuzul de putere prin fluturarea unui pericol colosal la adresa statului: teroriști, coup, ceceni, kurzi…

View original post 171 more words

Ce ne facem cu ăștia doamnă că fură tot, chiloții de pe noi îi fură, spune șoferul și aruncă în retrovizoare o ocheadă vicleană.
Păi mergem la vot acum, pe 26. Nu?
Nooo, eu sunt rezident în Germania doamnă, sunt șofer de TIR în Hamburg, nu îmi pasă mie de ăștia de aici.
Păi și ce căutați în București?
Mi-am rupt piciorul și am venit puțin acasă să mai fac niște bani. Dar de stat eu stau în Germania, că mi-am luat rezidența pe viață la ei în 93 când am ajuns prima oară, nici nu știau ce i-a lovit atunci. Vă spun doamnă, furam de rupeam, donperinoane și moeșandoane și alte șămpănii, intram în magazinele de turci, nu avea ei pe vremea aia camere și nici nu țiuia marfa, băgam 2 sticle în față, 3 în spate la haină. Ne puneam la vrăjeală pe mână mătănii d-ălea arăbești, ziceam Salam Alecum și praf îi făceam. Furam de plăcere, de cât de fraieri erau și vindeam șampaniile unui francez care avea un restaurant șmecher. Și apoi am plecat cu un tovarăș de-al meu în America, am plecat cu un pașaport norvegian fals, în 97. Când am ajuns m-am predat, le-am zis că sunt țigan persecutat în România și am primit greencard și cu un prieten am furat 27 de milioane de dolari și în 2004 m-au expulzat din State.
Stați puțin, păi nu ați făcut pușcărie?
Nu. Că nu au putut să demonstreze că sunt implicat, că eu eram complice, prietenul meu era înăuntru, în bancă, lui i-au făcut dosar, a venit FBI-ul, dar pe mine nu m-au putut găsi așa că m-au expulzat, că doamnă, vă spun, nu e ca la noi să te încalțe pen că ești țigan cu tot ce vor ei. Te respectă lumea în Occident. Așa că am văzut și America și m-am întors în Germania că am rezidență pe viață, v-am spus.  Iote ce gropi aveți pe strada asta, nimic nu fac nenorociții ăștia. Doar fură.
Dar dumneavoastră, care mi-ați spus că furați de plăcere, nu credeți că și ei fac la fel?
O nouă privire șugubeață în retrovizoare.
Doamnă, să vă spun ceva, noi furam în anii 90, când eram săraci. De sărăcie furam. Acuși treaba s-a schimbat, oamenii au și ei de bine de rău o casă, o mașină, un ban pus de-o parte. Și nu vor să piardă ce au. D-aia nu se bagă să facă nimic, d-aia niciunul nu riscă să se ia de gât cu statul. Nu suntem uniți.
Nu suntem uniți.
Țiganul hoț al anilor 90 nu se simte reprezentat de hoții din PSD.
Nici de hoții din PNL.
Nici de hoții lui Oprea.
În general, hoțului nu îi place să se dea pe mâna hoților.
Pentru că îl vor fura, 2 șosele în fața hainei, 3 în spatele hainei, Salam Alecum țigane, Alecum Salam patroane.
Dar țiganul hoț nu merge la vot pe 26.
Pentru el viața este în altă parte, țara asta fiind doar un spital de campanie unde ajungi când ești expulzat sau îți rupi piciorul.
Credeți că se va schimba ceva dacă votați?, mă întreabă când mă pregătesc să cobor.
Și îmi dau seama că nu mai am curaj să cred în nimic, că degeaba împing bolovanul de la peșteră și văd mormântul gol.
La cât de hoți sunt ăștia, poate că Isus nu a înviat ci doar i-au furat niște pesediști cadavrul.

 

Azi am vorbit cu prietenul meu spaniol despre Ana lui Manole.
Fiu de curvă, a zis Pablo despre Manole.
Cum e posibil ca sacrificiul să fie impus unei alte persoane?
Cum e posibil să te cațeri cu o catedrală pe moartea unui om?
Cum e posibil să fim atât de orbi și să confundăm călăul cu eroul?
Societatea noastră are o linguriță din inox cu care ne scoate ochii și ne lasă să rătăcim orbi, să ne lovim de mobilă.
Busolă morală.
Așa se cheamă.
Ea nu funcționează atunci când o bucată de fier e pusă lângă.
Și noi trăim pe un munte de fier.
Îmi e frică să mai deschid siteurile de știri, tornade și creatori de modă care acum fac haine în ceruri, alături de îngeri.
În 89 am căzut prin gaura aia din steag și, ca o telecomandă pierdută, nu ne-am mai regăsit niciodată.
Impostura, tupeul, ticăloșia, toate sunt recunoscute ca merite.
Sunt premiate.
Cei zidiți în zidurile sistemului nostru democratic sunt uitați.
Minimizați.
O nație de Ane ale lui Manole care sunt scoase din rugăciunile noastre, uitate, așa cum uiți mortarul.
Cum uiți dark matterul.
Până ne va înghiți.
Și atunci pe cine o să sacrificăm să facem lumină?

feher

Victor Ponta a zis ”Nu” decorărilor lui Patapievici și Mihăieș cu ”Steaua României”. Primul nu merită- a zis autorul lui ”Fă Doino” și tata lui Pinocchio-pentru că a fost găsit de Curtea de Conturi cu nereguli în gestiune atunci când a fost șef la ICR. Vezi bine, și-a luat toate papioanele ălea ridicole, de Mickey Mouse, din banii contribuabililor. Iar Mihăieș este ”un fascist bătrân aşa, că nu credeam că mai există neonazişti în Europa, uite, există şi în România.” Să observăm patinajul raționamentului premierului: fascist bătrân dar în același timp este un neonazi, neo, chiar și pentru cei cu doctoratele ciordite, fiind un prefix care indică noul. Apoi Viorel Victor nu credea că mai sunt în Europa exemplare d-astea dar uite că sunt în România, care se știe, e în America de Sud. Dar nu asta e esența.

Esența este că cei doi intelectuali nu pot primi ordinul pentru…

View original post 440 more words

Sunt în Lanzarote, Canare, Spania.
E zi liberă pentru proteste.
Oamenii muncii organizează azi marșuri.
În resorturi bătute de sirocco, englezi prăjiți, ghiri cum le spun spaniolii, beau de la 8 dimineața beri la 2 euro, la 12 sunt rupți. E și asta o formă de protest, aș spune că este chiar o acțiune muncitorească de sabotaj a economiei britanice prin distrugerea utilajelor de producție. Cine o să mai facă tocănițe pentruj M&S, cine o să mai tragă cabluri în Liverpool?
Invaziile barbare.
Scoși din fabricile lor și trântiți pe nisipul unei plăji africane, englezii se sinucid bahic, târând cu ei ultimele rămășițe de speranță că mâinele lor este poimâinele nostru.
Civilizația e acoperită cu nisip roșu, de Sahara. Sau roșu ca steagurile de 1 mai fluturate de socialiștii spanioli, victorioși în alegerile de duminică.

feher

Pe peretele căsuței, înrămat, este certificatul care atestă cele 5 stele primite de Delta Nature Resort. Certificatul este semnat de Elena Udrea în 2012. În una din camere, îndoit într-un vas scobit în lemn care cred că ar trebui să aibă funcția de recipient în care păstrezi lemnele de foc (există un șemineu cu botniță de metal, nu pare să fi fost folosit vreodată), în bolul de lemn deci există o carte cu poze și câteva texte în limba franceză despre frumusețile Deltei Dunării. Cartea a fost scoasă în august 2008 sub supravegherea atentă a consiliului departamental Tulcea, banii sunt PHARE, fotograful e Jurgen Sieckmeyer, textele sunt scrise de soția sa, Doris Sieckmeyer. Domnul Jurgen a mai scris cărți despre Kosovo, Bosnia și Croația, toate cu niște figuri de fete brunete zâmbindu-ți de pe copertă.
Piscina e închisă, masajul nu e deschis, kayacele pe care le poți închiria la 10…

View original post 976 more words