Fă-te frate cu dracul dacă nu ești deja
Doamnă, pe mine nu mă încălzește că l-au băgat pe Dragnea la pușcărie. Frate-miu a făcut 3 ani și 8 luni de închisoare pentru că l-a înșelat la cântar pe un cetățean, i-a vândut cireșe mai puține, nici măcar asta doamnă, că omu a plecat cu punga de cireșe și a mâncat din ele și apoi a venit înapoi și a zis că nu sunt dulci și că vrea banii dar frate-miu i-a spus că nu poate să îi dea banii că a mâncat din cireșe și omu a chemat poliția și i-a făcut plângere și apoi mama s-a dus și a vorbit cu el și l-a convins să renunțe la acuzații și tipul a zis bine, că știa că a mințit și a văzut că se îngroașă gluma dar dosarul plecase la procuratură și au zis că geaba s-a retras plângerea, l-au condamnat pentru înșelăciune la 3 ani și 8 luni doamnă. Și i-a făcut pe toți, nu a primit amnistie.
Cum să mă bucur eu că Dragnea care a furat milioane ajunge la pușcărie când nimeni nu îi ia banii? Sunt toți mână-n mână și noi ne bucurăm ca proștii, o să iasă în câteva luni Dragnea și o să rămână cu milioanele cum au rămas toți, Năstase și Voiculescu și cine a mai fost doamnă la închisoare că nu au fost mulți, Udrea și Mazăre și Ghiță ăsta al lui Ponta vedeți că nu e dar fratele meu pentru o mână de cireșe…
Jean Valjean.
Criminalul care a ucis un polițist a fost găsit spânzurat în celulă. Se sesizează procuratura? Nu e primul ucigaș de polițiști care a fost găsit mort în celulă, a mai fost unul în 2017. S-a sesizat procuratura?
Ce se întâmplă cu Darius Vâlcov, ce se mai aude cu jandarmerița Ștefania? Ministrul Carmen Dan prin ce miracol al levitației își păstrează poziția? Ce se întâmplă cu dosarele 10 august, Mineriade, Revoluție? Ce s-a întâmplat la Valea Uzului?
Mașina din spate claxonează isteric. Nu am plecat la timp, am pierdut 0,56 secunde la semafor. Oamenii nu mai au răbdare. Am așteptat 30 de ani să ajungem undeva și suntem tot cu curu pe bordură, într-o benzinărie pe a cărei ușă este lipită o bucată de hârtie pe care scrie: lipsesc 20 de minute.
Oamenii așteaptă să intre Iliescu la pușcărie. Și Ponta. Băsescu și Tăriceanu și cine o mai fi de mers la pușcărie, să meargă domle. Așteaptă ani și ani și ani și răbdarea lor e toată pusă acolo și nimeni nu mai are niciun pic de răbdare pentru nimic altceva. Claxon și urlete, scandal la restaurant, ce-o face domle cu vinul ăla, îl stoarce acum, mișcă-te-n pizda mă-tii mai repede.
Civilizația rurală, a tutunului care arde greu, al fumului de bălegar lăsat peste curți, al tăcerilor înțelepte, al molcomului muget a fost spulberată de modernitatea trasă ca o pereche de pantaloni cu 3 numere mai mici din care fundul, burta și șoldurile se revarsă dizgrațios afară.
Mai jos un fragmentuț din Să nu râzi :((, cartea pe care o lansăm joi, 13 iunie, la Seneca Anticafe. De la ora 19.
Vorbele se rostogolesc lipsite de consecinţe peste noi. Nu schimbă nimic, nu construiesc nimic. Sunt ca nişte autostrăzi greceşti care leagă nimic de nimic, făcute doar ca să fure nişte bani europeni. Există, deşi nu interesează pe nimeni, doar antreprenorul care a băgat milioanele alea în buzunar.
Maică‐mea s‐a închis iar în fortăreaţa asta de vorbe pe care nu mă mai obosesc să i‐o demontez, căci asta ar însemna să existe pentru mine.
Şi nu există.
Uneori intuiesc că, sub faţa acestui cineva pe care îl numesc Mamă, trăieşte, ca într‐o matrioşcă, o altă persoană captivă şi sedată. Uneori, la vederea unor plopi, se trezeşte şi strigă ajutor şi mie îmi dau lacrimile când mă gândesc de câţi ani e prizonieră fetiţa sau poate tânăra fată, cum şi‐a irosit viaţa în celula în care a fost băgată de ambiţioasa ei soră mai mare, personalitatea agresivă în dorinţa ei de a deveni CINEVA.
Pe marginea drumului plin de gropi sunt stâlpi de telegraf pe care berzele şi‐au construit astă‐vară cuiburi din nuiele şi pungi, plastice care flutură printre beţe şi paie. Arată ca o tabără de refugiaţi trasă în ţeapă de un vodă însetat de sânge. E foarte urât aici, mai ales acum, când nimic nu mai este verde. Natura e desfigurată de gunoi, PET‐uri, hârtii, mormane de materiale de construcţii strânse la marginea şoselei.
Ţăranul nu‐şi asumă satul, lunca, păşunea, câmpul, dealul pe care are vie sau pepeni. Tot ce nu este strâns între gardurile gospodăriei lui nu este treaba lui, ci a altcuiva.
Ţăranii de aici sunt nişte copii care nu au crescut niciodată atât de mari încât să înţeleagă cuvântul gospodar. C.A.P.‐ul a trecut ca un tăvălug peste părinţii lor, a nivelat orice urmă de relief a satului, a şters orice relaţie dintre cauză şi efect, de fapt, nu, le‐a inversat. Harnicul — muncitorul, gospodarul — a fost prăduit de partid, lăsat fără pământuri, oi, vite, cai. Unii au ajuns în puşcărie, alţii au fost bătuţi atât de crunt, încât s‐au damblagit.
Cu o singură mişcare de antebraţ, comuniştii au dat jos medaliile şi trofeele de pe etajeră şi în locul lor au instalat impostura.
Plevuşca a ajuns să conducă satul din câmpie. Dispreţuiţi de bătrâni, ticăloşii de rit nou şi‐au creat o curte de adoratori cioplită după chipul şi asemănarea lor. Analfabeţii, descurcăreţii.
Neamurile ăstora au umplut instituţiile comunei. La primărie, la C.A.P., la magazinul sătesc. Fă‐te frate cu dracu’ până treci puntea este mottoul civilizaţiei rurale.
Sau, dacă nu vrei să treci doar puntea, ci vrei să ridici tu podul tău şi să iei taxă pe el, pleacă la oraş, fă‐ţi o carieră şi, când o fi să fie, te întorci şi cumperi satul cu tot cu gârlă, capre şi morţii din cimitir.
La ţară au rămas doar cei incapabili să viseze grandios.
feher 
EXCEPTIONAL!
Nu ma refer doar la postarea curenta ci la blog in general .
Keep up the great work !