Universitățile și gonoreea
Am fost prima generație care a dat Bacul oral și scris din 5 materii, eu mi-am ales istorie și economie. Manualul de economie era mai subțire decât conștiința lui Carmen Dan. Cel de istorie avea coperți de carton. Conținutul era aceeași carne de mici cu bicarbonat care a umplut urechile părinților noștri. Nu cred că există dovadă mai bună că 1989 a fost doar o rotire de cadre în cadrul PCR decât continuitatea programei școlare.
Trecutul e imprevizibil, spune proverbul rus.
La noi trecutul nu trece niciodată. Stă în ușa deschisă și fumează o țigară, ca un vecin care a venit pentru o cănuță de zahăr și uite că nu mai pleacă, de 8 ore stă aici, ai și tu treabă dar ți-e frică să-l lași singur în casă, cine știe ce îți fură.
Trecutul e hoț.
Nouă ne-a furat 30 de ani din viață. Nouă adică NOUĂ, tuturor, VOUĂ, ăstora cu copii care au dat Bacul din aceeași programă, poate că manualul de economie o fi acum mai gros, dar la istorie ce puteau să schimbe? Pe Ștefan cel Mare tot l-a durut piciorul și Radu cel Frumos a fost frumos, nu poți să schimbi asta.
30 de ani în care a dispărut juma de gheață de pe planetă, au apărut tornade la Făcăeni și grindină de 1 metru jumate în Mexic, au dispărut jde mii de specii, a reapărut nazismul, Stalin a fost spălat de păcate și chinezii au social scoring și noi cu Ion, cu sânii ca niște mere ai doamnei cu care făcea dragoste, asta cred că mi-a picat mie la Bac, nu mai știu decât că sânii cucoanei erau ca niște mere și la oral am avut Mistrețul cu dinți de argint sau Sărmanul Dionis?
Nu mai țin minte, putea fi orice, trecutul e imprevizibil, v-am spus.
Imprevizibil dar sărac ca o alimentară din care poți să-ți cumperi doar creveți vietnamezi.
Cine e vinovat pentru ăștia 30 de ani pierduți?
Noi.
Și cadourile către doamna dirigintă, meditațiile, lănțicurile și excursiile și sfatul oferit copilului: tu să stai în banca ta și să nu faci pe deșteptu, ascult-o pe Doamna (vechea tovarășă, acum cu părul vopsit cu Londa, nu Cromoplatin).
Asta avem.
Conformismul nu a ucis pe nimeni.
Nici analfabetismul funcțional.
Curiozitatea însă și gura mare, da.
În anul 1992 am intrat la Universitatea Transilvania din Brașov, facultatea de Științe Economice. În primul an de facultate, nu mai știu dacă un semestru sau două, am studiat furnalul, ce e pirita și la ce temperatură se obține fonta. Pentru că trebuia să mănânce ceva și gura profesorilor de la Poli a căror recoltă de viitori ingineri se împuținase dramatic. Am dat și examen din cuptoare, casare și zăcăminte de fier, am luat 9 și astfel am reușit să-mi păstrez bursa de merit. Profesorul era un cetățean ușor dezorientat, cu demnitatea șifonată după ce revoluția l-a scăpat pe jos cât să i se crape ecranul. Nu cred că apucase să fie uns cadru didactic universitar pe vremea lu Piticu, dar se obișnuise să primească plocoane de la studenți, să fie respectat și acum hop, ăștia cu jos comunismu îl treziseră în toiul nopții și-l scoseseră-n pijama în stradă. Singura…
View original post 530 more words