Universitățile și gonoreea
În anul 1992 am intrat la Universitatea Transilvania din Brașov, facultatea de Științe Economice. În primul an de facultate, nu mai știu dacă un semestru sau două, am studiat furnalul, ce e pirita și la ce temperatură se obține fonta. Pentru că trebuia să mănânce ceva și gura profesorilor de la Poli a căror recoltă de viitori ingineri se împuținase dramatic. Am dat și examen din cuptoare, casare și zăcăminte de fier, am luat 9 și astfel am reușit să-mi păstrez bursa de merit. Profesorul era un cetățean ușor dezorientat, cu demnitatea șifonată după ce revoluția l-a scăpat pe jos cât să i se crape ecranul. Nu cred că apucase să fie uns cadru didactic universitar pe vremea lu Piticu, dar se obișnuise să primească plocoane de la studenți, să fie respectat și acum hop, ăștia cu jos comunismu îl treziseră în toiul nopții și-l scoseseră-n pijama în stradă. Singura cale spre recăpătarea demnității era să predea profesionist și să ceară entuziasm din partea studenților.
-Dar noi suntem la Științe Economice, de ce ne-ar interesa ce-i cu furnalul?
-Pentru că o să ajungeți, poate, contabili la combinat la Galați și nu o să știți cu ce se mănâncă antracitu și pirita.
Tot în anul întâi, posibil și în anul doi, ne-a predat economie domnul Moraru. Singurul lucru proaspăt la domnul Moraru era mirosul de pământ reavăn de pe sicriul din care ieșea în fiecare dimineață să vină să predea la Universitate. Domnul Moraru părea să aibă în 1992 107 ani. Înainte de revoluție fusese profesor de economie politică și atât dicția cât și vocabularul lui erau perfect cioplite dintr-un buștean mare, de plop. Avea ceva din atmosfera de Scornicești, cred că inclusiv spunea ca nea Nicu pretini.
Domnul Moraru dicta și câte 12 pagini pe ora de curs. Citea dintr-o carte definiții, concepte, enumerări și noi scriam, idiotizați și apoi la examen trebuia să reproducem, la fel de idiotizați, cele 12 pagini de concepte, definiții și enumerări.
Nici domnul Moraru nu a putut fi lăsat de universitate fără studenți. Cum nici doamna ahhhh, am uitat cum o cheamă, care ne-a predat probabilități matematice tot în anul întâi nu a putut fi lăsată să-și ia salariul împuținat de trădarea politehniștilor fugiți să facă bișniță în Turcia. Și câți profesori, lectori, asistenți de care habar nu am or mai fi fost vârâți în programă la umplutură, șpăguiți de studenți ca să treacă anul, hrăniți la petrecerile de absolvire. Din anul doi nu m-am mai dus la cursuri, doar la examene pe care le-am luat cu brio, tocind ca o vită sute de pagini de text cules de mâinile obosite ale colegilor de grupă. Totul ca să am o diplomă pe undeva într-un sertar, un capac care închide un borcan gol, educația primită în sistemul universitar românesc.
Nu cred că există vreun absolvent onest de facultate din România care să nu se recunoască în descrierea mea de mai sus. Eu am 5 ani de studii superioare-ahhh, ce minciună glazurată, ce trigon cu rahat e această formulă: studii superioare.
Ăștia mai tineri faceți sau ați făcut 3. Cred că fără să exagerez pot să spun că 75% din cursuri sunt nimic învelit în hârtie de cadouri, sunt cumetrii, sunt datorii stinse pe seama timpului nostru, al studenților, sunt șpăgi sau operațiuni de salvare a vreunui securist văduv căruia îi murise recent și peștele și vroia să socializeze ca să scape de depresie.
Scrisoarea rectorului Mircea Dumitru vorbește despre o criză politică dar ignoră totuși o boală sistemică. Peste tot, absolut peste tot în sistemul universitar, există câțiva profesori foarte buni pierduți într-un ocean de incompetență și impostură pe care nimeni nu l-a denunțat până acum. Oare nu tocmai lipsa curățeniei în cancelariile facultăților și infestarea cu profesori incapabili sunt cauzele care au condus la erupția molimei corupției care, la rândul ei, a dus la episodul de acum câteva zile la care se referă domnul rector? Poate că da, poate că nu. Un lucru este cert: când 29 de ani mergi la curve fără prezervativ, nu te plânge că te ustură când faci pipi.
feher 
Ideea promovarii “tovarasilor de nadejde cu origini sanatoase” a permis impostorilor sa ajunga la butoane. Nepotismul a accentuat impostura, impostura a creat coruptia. Dupa 90′ coruptia a marit impostura care, la rindul ei, a godzilit coruptia. Si nu numai in scoala. Astazi nu frunza Udrei sau oaia idiotilor ar trebui sa fie emblema natiunii ci Impostura (ca e generalizata si prin urmare reprezentativa).
Noi avem in noi gena asta romaneasca sado-maso, cred, altfel nu am ride de cite am indurat in studentie. Era un cintec ceva cu “atudentie, anii tai nu-i voi uita”, si avea dreptate, ca asa studentie ca pe vremea aia nu era nicaieri, cred. Eu in liceu, mate fizica, cei mai tembeli profi din oras, pardon, cei mai competenti, toti fosti inspectori, iar fac se numea Nave, unica pe tara, si iar cei mai a dracu’ profi, toti sefi de catedre. Tu ai terminat in 5 ani, eu in 6, ca era legal:))) si am profitat, am fost un frup care am repetat anul 2, asa din reactionarism la regim (asa suna bine, dar la noi era din cauza de lene). Mai, cite tone de informatii am memorat fix degeaba, doar ca asa trebuie, am invatat miliarde de instalatii si motoare de pe nave, constructie, functionare, diagrame peste diagrame, parametri, etc de ne-au iesit pe nas. Tu ai studiat furnalul?:)))) Asta e bine, ca ti-ai facut o cultura ultra-solida, si daca in metrou te intreaba cineva de furnal, ei bine, stii ce sa-i spui, vezi, ai un avantaj. Eu din anii 1-2 tin minte diagrama fier-carbon, ca ne-au timpit cu ea, si asta era asa, de relaxare, pe linga matematicile, fizicile, etc, toate superioare, ca na, pentru ingineri de viitor ca noi era musai. La fizica aveam un subiect ecuatia lui Schrodinger, aia era dementa de-a dreptul, iar la mecanica, mai nene, nu stiu cum o fiinta umana normala la cap ar fi putut invata asa ceva, ca era cu ecuatii diferentiale una mai timpita ca alta (mecanica din liceu era ca o gluma fata de asta). In fine, au trecut toate, chit ca n-am facut navalistica nici macar o secunda, pentru ca na..In Ro am lucrat un timp in administratie portuara, si aia m-a speriat tare de tot, am crezut ca aia sint dintr-o lume paralela, ca nu era posibil sa existe asa ceva (sau din statul paralel:))))
Invatamintul romanesc e o relicva post-comunista, si trebuie reformat, ca nu functioneaza; de fapt ansamblul economiei e asa, si invatamintul i-a urmat. Combinatul din Galati a fost jefuit masiv, si pe urma vindut pe 2 lei lui Mittal, care cica vrea sa-l vinda si el, ca are pierderi. Din 50000 de lucratori inainte (era un mic oras) au ramas in jur de 6000, si asta inca e bine, ca produce, ca era usor sa-l vinda la fier vechi. Santierul naval apartine lui Damen, merge inca, face nave, de fapt doar coasca, ca il utileaza la ei, in Olanda (parca), ca sa nu le fure romanii aparatura. Toti specialistii nostri buni din industrie au plecat demult, ca sa nu-si bata joc de ei sefii sau statul, si produc bunastare in alta parte.
Spuneai de invatamint, de spagi, etc. La noi la facultate profii spagari erau citiva, ii stiau toti, luau alcool si tigari, nu luau bani, aveau acasa mici depozite. Cum zici, erau citiva profi buni, iar restul era full de oportunisti de tot felul, ca au profitat dupa revolutie toti “pizdoshii” (am intilnit asta si n-am inteles ce inseamna, ceva curajos-tupeist, parca) si s-au catarat pe functii..Bai ce vremuri demente am trait, si ce vremuri traim inca..Si cica sa nu faci depresie..
Perfectă (și inevitabil vag amară) descrierea superbei studenții rrromânești. Da, e una dintre cauzele semnificative ale halului de primitivism, de orizont limitat și meschin, de incultură, grobianism, imbecilitate civică și mârlănie morală care ne definește și cu care cică – marea găselniță electorală – ar trebui să ne batem cu cărămida-n piept “mândri că suntem dobitoci”…
Reblogged this on feher and commented:
Am fost prima generație care a dat Bacul oral și scris, eu mi-am ales istorie și economie. Manualul de economie era mai subțire decât conștiința lui Carmen Dan. Cel de istorie avea coperți de carton. Conținutul era aceeași carne de mici cu bicarbonat pe care au auzit-o părinții noștri. Nu cred că există dovadă mai bună că 1989 a fost doar o rotire de cadre în cadrul PCR decât continuitatea programei școlare.
Trecutul e imprevizibil, spune proverbul rus.
La noi trecutul nu trece niciodată. Stă în ușa deschisă și fumează o țigară, ca un vecin care a venit pentru o cănuță de zahăr și uite că nu mai pleacă de 8 ore, stă aici, ai și tu treabă dar ți-e frică să-l lași singur în casă, cine știe ce îșți fură.
Trecutul e hoț.
Nouă ne-a furat 30 de ani din viață. Nouă adică NOUĂ, tuturor, VOUĂ, ăstora cu copii care au dat Bacul din aceeași programă, poate că manualul de economie o fi acum mai gros, dar la istorie ce puteau să schimbe? Pe Ștefan cel Mare tot la durut piciorul și Radu cel Frumos a fost frumos, nu poți să schimbi asta.
30 de ani în care a dispărut juma de gheață de pe planetă, au apărut tornade la Făcăeni și grindină de 1 metru jumate în Mexic, au dispărut jde mii de specii, a reapărut nazismul, Stalin a fost spălat de păcate și chinezii au social scoring și noi cu Ion, cu sânii ca niște mere ai doamnei cu care făcea dragoste, asta cred că mi-a picat mie la Bac, nu mai știu decât că sânii cucoanei erau ca niște mere și la oral am avut Mistrețul cu dinți de argint sau Sărmanul Dionis?
Nu mai țin minte, putea fi orice, trecutul e imprevizibil, v-am spus.
Imprevizibil dar sărac ca o alimentară din care poți să-ți cumperi doar creveți vietnamezi.
Cine e vinovat pentru ăștia 30 de ani pierduți?
Noi.
Și cadourile către doamna dirigintă, meditațiile, lănțicurile și excursiile și sfatul oferit copilului: tu să stai în banca ta și să nu faci pe deșteptu, ascult-o pe Doamna (vechea tovarășă, acum cu părul vopsit cu Londa, nu Cromoplatin).
Asta avem.
Conformismul nu a ucis pe nimeni.
Nici analfabetismul funcțional.
Curiozitatea însă și gura mare, da.
Student la poli, in 1994 aveam o materie indigesta numita “management”. Profesorul mai batran ca Iliescu, cu miscari in reluare, de oftam usurati la sfarsitul sedintei de curs ca n-a murit la noi in clasa. In sesiune vad ca afiseaza rezultatele la alta grupa in jumatate de ora de la terminarea examenului scris. Geniu sa fi fost batranul si tot nu putea sa citeasca toate foile in jumatate de ora. Probabil le numara. La examen am scris 6 foi: ceva economie politica din comunism si versuri din Luceafarul si Scrisorile lui Eminescu (In liceu am invatat zdravan la limba romana, mi-a facut placere ca am avut un profesor adevarat, tinea adevarate cursuri de facultate). Am luat nota 10, am pastrat bursa de merit, traiasca managementul ! Am lucrat toata viata ca inginer, insa nu in domeniul pentru care m-am pregatit.