Media de vârstă la masa asta este de 78 de ani. Pe tăblia umedă sunt 4 pahare de aperol, 2 de vin alb și 4 cafele. Se fumează. La masa astălaltă sunt 5 moși care beau bere și joacă toci. Ei sunt pe la 82 de ani. E 23.56 și nimeni nu dă semne că se duce acasă unde, desigur, conform înțelepciunii populare, moartea moțăie în fotoliul preferat al bătrâneilor, plictisită de așteptare și de programele grotești de la televizor.
Odată trecut de 60 de ani, te gândești aici la yacht, la casa din sudul Italiei, la următoarea vacanță la Copenhaga, la viitorul Rolex.
Bătrânii merg la operă, la restaurant, la dans, la masaj, la sport, la biserică să se însoare cu una mai tânără. Și asta fără să fie politicieni îmbuibați și ciorditori care au furat de la gura copiilor orfani.
Cerșetorii aici sunt tineri, tatuați, puțind a iarbă și a transpirație, cu un câine cu ochi umezi care arată mereu ca și cum l-a tras curentul în trroleibuz.
Cerșetorii la noi sunt bătrâni apretați care vând cărți sau flori și încearcă demn să-și ascundă mânecile roase ale cămășilor.
Bătrânii din România aveau 40 de ani la Revoluție. Au muncit, au votat, au aplaudat, copiilor lor au plecat și cei mai mulți s-au trezit cu o pensie de căcat din care nu pot să-și facă nici mormânt.
La ce le-o trebui, oricum nimeni nu-și amintește de ei și n-o să vină să așeze o floare.
Putrezesc în case întunecoase, cu ochii-n televizor, așteptând pensia și să-l închidă pe Băsescu, omu care a distrus țărișoara.
Beau cocârț și se plimbă cu tramvaiul jde kilometri pe lună, sperând să economisească bani dacă o să cumpere de la piața F și nu de la piața M. În tramvai miroase acru a bătrânețe și plutește o halenă de sărăcie.
Pensionar de România vs Pensionar de Vestul Europei.
Asta ar trebui să fie campania USR-ului de atragere a electoratului. Nu să meargă la latrine ca să fie cunoscuți la frizerii, nu. Ci plimbând un grup de pensionari vestici cu un van pe la casa de pensii, la cluburile de șah, prin piețe și pe la Călimănești. Să-i pună să-și povestească hobbiurile, cum merg la ski, dau de mâncare la căprioare și dansează vals în fiecare joi.
Dacă este ceva ce mă sperie îngrozitor este bătrânețea în România. Bătrânețea oamenilor simpli nu a lui Iliescu sau Năstase, Roman sau Voiculescu. Mă sperie și aia pentru că nu se mai termină, pare că ăștia în loc de un punct au primit 3 și trag de ele într-o acțiune care ne suspendă pe noi restul în acest purgatoriu fără sfârșit.
Privind bătrânii de aici, îmi dau seama cât de departe suntem de ceea ce speram să fim acum 30 de ani.
Și în timp ce lumea se grăbește, din ce în ce mai tânără, pe lângă noi, realizez că e prea târziu să mai ajungem acolo unde am vrut odată.