Biserica în vremea ciumei

19.58, seară de seară, troznesc petarde, bat clopote și chiuieli ridică stoluri de rândunici, ca un curent de aer fierbinte. Aplauze se strâng nor peste orășel, entuziaste Bravoooo!!! cresc ca vrejurile uriașe de pe balcoane, Spania mulțumește medicilor și asistentelor, vânzătoarelor și șoferilor, gunoierilor, mecanicilor de locomotivă și polițiștilor.
Am ajuns acum o lună aici, exact 4 săptămâni, și gândul că trebuie să mã-ntorc acasă mă-nspăimântă. Acasă unde medicul rezident este dat afară din chirie de proprietăreasa angoasatã de posibila infectare cu Covid, acasă unde asistentele sunt stuchite și clătite cu clor de vecinii îngroziți de spectrul ciumei.
Acasă unde primarul Vasluiului, încadrat de 2 jandari, toți trei cu măști chirurgicale peste gurã si nas, îngenunchează când prin fața clădirii primăriei trece bena cu ce-a mai rămas din Sfânta Parascheva.

Acasă unde, rămase fără bani de mâncare, familii întregi au ieșit în stradă să cerșească în timp ce statul dă din banii lor, ai amărâților ăștia înfometați, un buget de patru ori mai mare așezământului monahal românesc de la muntele Athos (1 milion de euro primesc, de la 250.000 cît aveau înainte).
O țară de sluțiți de avariție, pitiți după sutane, suflete mici care se roagă doar pentru sănătatea buzunarului.
Unde e biserica acum, cum ajută ea zecile de mii de români rămași fără serviciu, muritori de foame? Fac mănăstirile pachete cu mâncare, ajută bisericile credinciosul alungat în stradă de proprietar, aruncă biserica anatema pe banca ticăloasă care dă săracul afară din casă? Deschide biserica oare Catedrala pentru cei care vor rămâne pe drumuri?
Finanțează biserica achiziția de paturi pentru spitale, medicamente pentru bolnavii de cancer?
10.000 de lei a dat Patriarhul din salariul lui lunar de peste 23.000 de lei.
Bogăția nu este rea în sine, crede patriarhul contrazicându-l nu numai pe apostolul Pavel ci și mii de ani de reforme prin care a trecut creștinismul.
Scufundată în plin ev mediu, biserica noastră amorală merge mai departe fie ciumă, fie covid. Cât credinciosu are Netflix, drojdie și hârtie igienică, totul va fi bine.
Mai jos este un articol scris în ianuarie 2019 care completa un post din ianuarie 2018.
Cu cât te duci înapoi, cu atât îți piere orice speranță.
Din țara care a dat Inchiziția, vă spun că mai avem măcar 300 de ani să ajungem la învățăturile lui Spinoza. Spor la treabă.

Și a venit Boboteaza și popii au umblat ca la referendumu pentru familie după credincioși și ăștia de au deschis ușa și au lăsat popa înăuntru, au dat bani și au zis sărumâna părinte, nu cred că e unu care să nu fi dat bani, care să fi zis că nu are bani că uite cum a crescut ROBORU și prețu la carne, bomboane și vin argentinian.

Nu am bani, că mie nu îmi dă guvernu și primăria la fiecare 2 săptămâni câte 1 milion, 2 de euro. Și banul oricum e ochiul dracului, ce nevoie ai matale să-ți umpli buzunarul sutanei cu ochii satanei, să-ți zornăie diavolește când urci scările, să se chiorască prin straie la tine când dai rasol cu botezu la omu ăsta în odaie?

Dar niciunul nu i-a zis așa popii, că nu-l superi că te bleastemă.

Au scos taxa de protecție dintre prosoape și i-au plătit-o cum se cuvine popii și și-au spus ușurați că anul ăsta nu o să-i mai deranjeze și biserica a înhățat banul din care își va mai lua niscaiva mertzuri cu ABS și EPS și MUIEPSD și ce alte opțiuni or mai fi.

Și merge înainte biserica, doar că merge cu spatele înainte, privind mereu în urmă, animată de paranoia oricărui țăran ofuscat că va fi pălit peste ceafă de modernitate.

Au mai plecat niște sute de mii de români în 2018 din țară. Asta înseamnă niște sute de mii de lei mai puțin strânși de Bobotează de biserică. N-are a face, îi dă Gaby bani prea fericitului. Și îi dă Vyo bani prea fericitului. Cineva va fi acolo mereu să îi dea bani prea fericitului căci d-aia au murit tinerii ăia la revoluție. Pentru credința că un grup de cetățeni cu barbă vor avea grijă de grădina Maicii Domnului să nu fie homosexuali și avorturi în ea, nici președinți protestanți ci doar ortodocși divorțați, cu copii nevaccinați.

D-asta au murit tinerii la revoluție.

Nu BOR.

Nu d-aia au murit oamenii la revoluție.

Au murit strigând jos comunismul și jos securitatea pe care tu ai servit-o și continui să o faci.

Csf, ncsf.

Luminițe, căciuli suedeze, pancarte vesele, vuvuzele, copii în cârcă, pe de-o parte. Jandarmi călare, primărițe și ministrese platinate, mustăți trimate și buze catifelate la televiziunile mincinoase, pe de altă parte.

Suntem două grupuri de turiști vizitând în acelasi timp un monument istoric, unul de japonezi și unul de ruși, fiecare rămânând în barierele limbii lui, neafectat defel de vorbăria de lângă el care, incomprehensibilă fiind, devine un zgomot de fond ca lătratul câinilor sau huruitul bormașinilor.

Existăm în același spațiu fizic dar la etaje diferite de moralitate și niciunul dintre cei care locuiesc în podul valorilor nu vrea să plătească pentru inundația din demisolul conștiinței iar cei de jos nu vor să dea bani pentru țiglele de pe acoperișul național.

Suntem uniți de identitatea națională prin care fiecare din noi înțelege altceva.

Dar mai suntem uniți de altceva, de identitatea religioasă, ortodoxia, religia îmbrățișată de peste 90% din populația țării.

Nicio revoluție nu poate să aibă loc fără mase, biserică sau armată. În fiecare revoluție din lumea asta, reformatorii din armată sau biserică au fost cei care au asigurat victoria revoluției.

În Ucraina anului 2014, maidanul a avut parte de susținerea necondiționată a unei coaliții de biserici ucrainiene.

“They stand defiant before shield-wielding riot police, clutching gilded crosses and inspiring the freedom-seeking masses in Kiev’s Independence Square.

But the clergy of Ukraine are more than leaders of the protest that threatens to split the nation’s troubled alliance with Russia. They are a link to Ukraine’s historical independence, before the Russian Revolution led to the Soviet occupation that lasted until 1991 but still hovers above like a dark cloud. Amid the escalating violence, priests have been seen defying police, leading civilians safely past them and performing last rites on those killed in the clashes.” (http://www.foxnews.com/world/2014/02/21/ukraine-priests-provide-protest-inspiration-proud-link-to-pre-soviet-era.html)

Nu are sens să întrebăm de ce nu este biserica ortodoxă română în stradă, alături de turma de credincioși care s-a ridicat împotriva clasei politice românești care ne scoate din Europa și ne trimite din nou în poala pedofilului rusesc.

BOR-ul este o instituție la fel de coruptă ca lumea politică românească. Catedrala Mântuirii neamului va fi gata în 30 noiembrie și va costa 90 de milioane de euro, fără finisaje. Biserica scapă basma curată din orice scandal, fie cu profesorul de religie cu mâncărimea la ouă, fie cu pedofilul Pomohaci, fie cu implicarea în spălarea de bani din trafic de armament din țări africane, fie cu tăieri de păduri, fie cu construcții de mânăstiri, fără autorizație, în parcuri naționale, fie cu exorcizări criminale.

Bisericii i se iartă orice pentru că biserica este aliatul cel mai important pentru primarul hoț al pesedeului, el merge cu popa la pescuit, cu popa joacă vinerea șeptic și bea un vin de țară.

Biserica iartă corupția și bisericii i se iartă corupția. O mână spală pe alta. Iar în noiembrie 2018, 100 de ani după marea unire, catedrala va fi gata să-și mântuie ocupanții. Să ne primească pe toți, la ceas de sărbătoare, împreună.

Dar noi nu o să mai fim aici, noi ăștia din grupul de turiști japonezi. Vom fi plecat din țara să ne facem o altă țară.

Și aici intervine ipocrizia BOR-ului care nu înțelege că centenarul unirii nu poate fi sărbătorit doar cu juma de popor. Că atitudinea bisericii în fața acestui cataclismic val de emigrări trebuie să fie acea a preoților ucrainieni care au ieșit în maidan, interpunându-se între manifestanți și scutieri.

Biserica trebuie să înțeleagă că ce se întâmplă acum în țară este asemănător cu Maidanul lui 2014, mai insidios și aparent mai puțin mortal, o infecție care te ucide în câteva luni, nu în câteva ore. E malarie, nu ebola.

Biserica trebuie să înțeleagă că proiectul unității naționale nu poate să fie realizat fără o națiune. Acum sunt 3,4 milioane de români afară. După această iarnă, vom fi 5 sau poate 6. 99% dintre cei care au plecat sau vor pleca sunt tineri, forța de muncă a patriei care ar trebui să construiască următoarea sută de ani de Românie. Sunt elitele, sunt intelectualii, sunt conștiința spirituală a poporului român. Știu, cuvintele ăstea sunt tocite ca o pereche de flecuri de mersul apăsat al propagandei pe coridoarele de marmură ale Casei Poporului.

Politicienii sunt demagogi, hoți, ticăloși. Nu mă aștept de la ei să gândească mai departe de termenul de judecată în dosarul de corupție care îi privește. Dar în biserică mă aștept să fie preoți care să priceapă că poporul ăsta se risipește ca un stol de pescăruși în care intră alergând un grup de labradori.

Oare nu există în biserică preoți care să înțeleagă că cele două Românii au nevoie de un translator care să îi ajute să înțeleagă celebra scandare: ce vrem noi, e și pentru voi?

Dacă nu, vom rămâne cu luminițele, căciulile suedeze și vuvuzelele, protestând de data asta de la Londra sau Madrid sau Oslo. Iar platinatele își vor acoperi sfioase cu basma capetele când vor intra în Catedrala Mântuirii Neamului. Dar mântuit folosit cu înțelesul popular: isprăvit, terminat.

Sfârșit.

https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2014/02/20/dramatic-photos-ukraines-priests-take-an-active-role-in-protests/?utm_term=.e72e4de18c3