Treziți-vă români, aveți din nou stăpâni

Și au trecut 30 de ani de la Piața Universității.
Popa Pimen e dus cu elicopteru la Balș. Parlamentarii sunt testați înaintea medicilor. Arafat cere imunitate pentru achizițiile dubioase. Milițienii împușcă mortal un nene înarmat cu-o foarfecă. Penețeu nu mai există. Peneleu se uită în oglindă ca agent Cooper în Twin Peaks și din oglindă se uită la el Feseneu. Pe punctul 8 de la Timișoara a crescut un munte de rahat de la o fermă de porci. Iliescu se simte bine. Și Petre Roman are părul negru. Miron Cozma trimite felicitări și candidează la președinție.
În rond nu mai sunt panseluțe.
Și nici la kioșc nu s-a mai băgat speranță.
Neputința noastră nu se tratează cu paracetamol.

Totul a pornit de la o demonstrație, cum erau zeci prin București în acele zile. Atunci grupul meu a mers la TVR solicitând sa fim primiți deoarece aveam ceva important de zis(asa credeam noi). Doream sa arătăm poporului prin intermediul postului TVR cât de greșită este intenția FSN-ului de a se transforma în partid. Nu au dorit să ne primească, T. Marieș a hotărât să aștepte, eu împreună cu restul grupului am luat decizia sa facem un eveniment încât Tvr sa vina la noi, dacă accesul nostru nu era permis la sediul lor. Așa mi-a venit ideea sa blochez rondul de la Universitate. Am fost în jur de 17-20 de oameni care am plecat din fata de la TVR și am ajuns sa blocam rondul. Spre seară au venit în dreptul la Dunărea doua autobuze cu scutieri. Speriat de ce se putea întâmpla eu cu încă un coleg am intrat în Universitate la etajul 1 de unde emitea un post de radio( parca Fan Radio se numea sau Uni Fan) cu intenția de a ruga Dj-ul sa anunțe populația că au apărut din nou scutierii la Universitate(prima data după Revoluție). A spus că nu poate așa ceva deoarece cu puțin timp înainte a venit o persoană cu un pistol în mână, l-a anunțat ca o sa venim iar dacă ne permite să spunem ceva pe post o sa fie împuscat. Am făcut de urgență doua echipe de câte 5 oameni(noi doar doua autoturisme aveam)să plecam în centrele studențești să aducem studenți deoarece întrezăream o reeditare a zilei de 21 Dec. Prima mașină a plecat în Regie iar a doua a plecat în Tei, la Construcții. Ne-am întors asa cum am plecat. Nimeni nu a vrut sa vina la Universitate. Spre norocul nostru cele doua autobuze cu scutieri s-au retras fără incidente. De aici a pornit ceea ce s-a numit Prima Zona Libera de Neocomunism. ( Romulus Cristea – Piața Universității 1990)
Duminica, 22 aprilie 1990, are loc mitingul electoral al PNTCD, unde se scandeaza cateva din lozincile care vor face cariera in Piata Universitatii: “Iliescu nu dezbina tara”, “Proclamatia de la Timisoara, lege pentru toata tara”, “Apel din Timisoara, trezeste, Doamne, tara”, “16-22, cine-a tras in noi”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Treziti-va romani, aveti din nou stapani”, “Iliescu pentru noi este Ceausescu II”, “Ceausescu nu fi trist, Iliescu-i comunist”, “Iliescu nu uita, te votam la Moscova”, “Adevarata emanatie a Revolutiei – Proclamatia de la Timisoara”, “Nu va fie frica, comunismul pica” etc.

Lasand la o parte patetismul, dar si umorul catorva din aceste slogane, ele, in majoritatea lor, depun marturie despre cateva obsesii ale celor care se considerau urmasi ai revolutiei din decembrie 1989: incapacitatea sau lipsa de vointa a Puterii de a clarifica cine a actionat violent impotriva demonstrantilor din decembrie 1989, lipsa de apetenta etica a presedintelui interimar Ion Iliescu, ca fost aparatcik comunist, somnolenta si pasivitatea romanilor de a opta pentru o comoda solutie de compromis in alegeri, care ar fi invalidat tocmai revolutia din decembrie 1989.

Dupa epuizarea mitingului electoral, o parte dintre participanti, dar si curiosi (la fel ca dupa mitingul din 21 decembrie 1989) se grupeaza in Piata Universitatii pe care o ocupa, blocand circulatia. Inca din primele zile are loc structurarea fenomenului Piata Universitatii din punct de vedere moral; pe pancartele protestatarilor scrie: “Ieri huligani, azi golani”, “Somnul ratiunii naste monstri”, “Astazi capitala, maine toata tara”, “Libertate te iubim, ori invingem, ori murim”, “Nu plecam acasa, mortii nu ne lasa”, “Vom muri si vom fi liberi”.

(https://revista22.ro/dosar/fenomenul-piata-universitatii-1990)

Citiți și vă neliniștiți.
Sper să ne vedem pe 13 iunie să punem panseluțe pe mormântul libertății noastre.