Crucea Roșie și Crucea Mă-tii

Din peste 350 de răspunsuri la întrebarea mea: știți pe cineva bolnav de gripa lui Covid, în România?, undeva pe la o cincime zic că nu. Nu știu, nu au auzit, au întrebat prieteni și nimeni nu știe, o asistentă mi-a zis că nu a văzut picior de covidean la ea în spital și un domn antreprenor a spus că are o fabrică unde muncesc 1000 de oameni, toți sănătoși tun.
Ceilalți 80% au câte-o mamă sau bunic mort, soți, verișori sau prietene intubați, au vecini sau prieteni care s-au întors de la ski din Austria cu pachețelul cu Covid sau au fost infectați de milițianul mincinos, plecat cu amanta în Israel, cel căruia e neconstituțional să i se taie pensia specială.
Am întrebat despre România și mi s-a spus despre bolnavi în Italia, Germania, Elveția, Spania, UK, SUA, Suedia și chiar Indonezia.
Am insistat pe România căci m-am gândit că multă lume nu spune că-i bolnavă, de groază că-și pierde serviciul sau e dată afară din bloc, vezi povestea medicului rezident gonit, de teama virusului, de proprietara apartamentului în care stătea cu chirie.
Statul Național Unitar Român este un goblen făcut din 19 milioane de state naționale unitare și indivizibile, unde sub drapelul propriei frici, stăm cu tigaia pitiți după ușă, gata să-i ardem una-n frunte oricui îndrăznește să ne treacă pragul.
Marea Maioneză din 1918 s-a tăiat atât de adânc încât 300 de ani de frecat cu lămâie și apă caldă nu are cum să o repare.
Îngrămădiți în Projects, în buzunarele anarhiei pe coasta de Est a Americii, locatarii nu aruncă unul pe altul cu clor, celule sociale neatacând absurd pe unul de-al lor doar pentru că pare un transplant, parte dintr-un sistem oprimant, ci înțelegând că trebuie să atace sistemul.
În România, avem noile hibakusha, supraviețuitori Covid care sunt discriminați de angajatori, domle, eu nu vreau să mă-mbolnăvească, că am citit eu că te poți îmbolnăvi de nenumărate ori într-o lună, ca fotbalistul ăla italian care a fost de 4 ori găsit pozitiv. Și nici testele nu sunt sigure, dacă iau virusu și crăp, că uite, eu am certificat de handicap care arată că aveam astm când eram mic, e drept că l-am folosit ca să primesc loc de parcare pentru sandilăi, să intru moca la film și să merg gratis cu trenul. Dar să nu vă prind eu cu infectați la mine.
Ori poate ești gravidă și te pune dracu să tușești, fug doctorii de tine ca de seara de poezie patriotică, n-au echipamente, du-te domle să naști pe câmp dar mare grijă la iepurași, că iau și ei Covidul și-l pot da mai departe lu Alba ca Zăpada și piticilor și prințului frumos. O să cadă secerată de molime lumea basmelor.
Mai bine mergi pe burtă, mă rog, complicat când ești gravidă, nu zici nimănui nimic și spui că ai luat buba din maternitate. Dacă e să te testeze. Dar probabil nu o vor face, că testele trebuie ținute pentru popi, secretari de partid și consilieri județeni.
Și cum nimeni în jurul nostru nu spune că este bolnav, credem că suntem sănătoși.

Uite-l pe vicepreședintele Crucii Roșii România, Viorel Cataramă, tâlharul SAFI, implicat într-un catralion de ticăloșii financiare, aruncându-se demonstrativ să salveze economia în mijlocul unui grup de cetățeni dintr-un sat-focar de infecție.
Vrea să se îmbolnăvească, a spus el, ca să demonstreze poporului că e prostit pe față, că  oamenii trebuie să se întoarcă la muncă, la fel ca înainte. Cine crapă, crapă, așa a vrut Ăl de Sus să crape, ar fi crăpat oricum, de accident de mașină de spălat sau striviți de un meteorit, dar economia trebuie să meargă mai departe și Viorel trebuie să facă bani, nu să piardă, așa cum o face acum.
Așa că, știind că exact ca lu moș Pimen, băieții îi țin pungile cu plasmă d-oparte și elicopterele și ventilatoarele suflate cu aur, Cataramă și-a suflecat axiomatic mânecile ca să ne arate evidența: virusul nu există.
Normal. Zeii nu fac pneumonie.

E doar o conspirație de pe urma căreia Streinu și Arafat au făcut bani, companiile farma au făcut bani, aud că ăștia cu hotelurile, cele ale prietenilor sistemului, trecute ca centre de carantină și plătite cu dublul prețului taxat în mod normal pe zi, au făcut bani.
Și Cataramă nu a apucat să facă bani. Sau nu atât de mulți.
Așa că ne va arăta că virusul nu există.
Vrea modelul Bolsonaro.
România, Brazilia Europei.
Cataramă e vicepreședintele Crucii Roșii, am scris mai sus. Oare cum a ajuns Cataramă să aibă funcția asta?
Alături de el, vicepreședinte mai este Dorin Ionescu. Despre el citim:
Ancheta epidemiologică declanșată la Spitalul Universitar de Urgență București (SUUB) arată cum s-a răspândit ca fulgerul virusul Covid-19 de la o secție la alta, din cauza neglijenței crase a echipei manageriale Adriana Nica – Dorin Ionescu

Tot vicepreședinte la Crucea Roșie este și Axinte Aurel Dănuț.
Cv-ul domniei sale este voluptos legat de unități militare, șefii la inspectoratul de urgență din Iași, legături cu prăvăliile lui Seby Ghiță și, mai nou, contracte extrem de bănoase cu statul https://bunadimineataiasi.ro/o-firma-de-confectii-primeste-cateva-milioane-de-euro-ca-sa-traga-cu-tunul-antigrindina/

și

O firmă de confecții primește câteva milioane de euro ca să tragă cu tunul antigrindină

Tot vicepreședinți sunt Gheorghe Ștef, de la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Mureș, Mitru Crișan, un baron local de Ialomița, fost consilier județean din partea PDSR, fost director al combinatului de porci Combil Slobozia pe vremea lu Piticu, fermier de succes prin programe SAPARD (se știe cât de aprig e să ți se aprobe finanțarea fără susținere politică) șiiiii…cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Raed Arafat cel care vrea amnistiere pe giumbușlucăriile cu echipamente, măști, ventilatoare făcute în luna martie.

Metastază.
Peste care dăm cu șpray de casă regală, miroase a Margareta.
Atât de infantili suntem, de la vlădică, la opincă, încât nu e nevoie de conspirații elaborate ca să ne convingi.
Totul e pe față.

Virusul nu există.
Crucea Roșie e condusă de îngeri respectabili.
Cataramă nu a furat de la copii.

Am găsit textul ăsta într-un post de anul trecut. Simt că se pupă aici.
Azi am vorbit cu prietenul meu spaniol despre Ana lui Manole.
Fiu de curvă, a zis Pablo despre Manole.
Cum e posibil ca sacrificiul să fie impus unei alte persoane?
Cum e posibil să te cațeri cu o catedrală pe moartea unui om?
Cum e posibil să fim atât de orbi și să confundăm călăul cu eroul?
Societatea noastră are o linguriță din inox cu care ne scoate ochii și ne lasă să rătăcim orbi, să ne lovim de mobilă.
Busolă morală.
Așa se cheamă.
Ea nu funcționează atunci când o bucată de fier e pusă lângă.
Și noi trăim pe un munte de fier.
Îmi e frică să mai deschid siteurile de știri.
În 89 am căzut prin gaura aia din steag și, ca o telecomandă pierdută, nu ne-am mai regăsit niciodată.
Impostura, tupeul, ticăloșia, toate sunt recunoscute ca merite.
Sunt premiate.
Cei zidiți în zidurile sistemului nostru democratic sunt uitați.
Minimizați.
O nație de Ane ale lui Manole care sunt scoase din rugăciunile noastre, uitate, așa cum uiți mortarul.
Cum uiți dark matterul.
Până ne va înghiți.
Și atunci pe cine o să sacrificăm să facem lumină?

Cum a evoluat mortalitatea în luna aprilie: cifrele care demontează teoria „ar fi murit oricum”