Insuportabila ușurătate a conștiinței

Am văzut la un prieten pe facebook această poveste: Piata de outdoor comercial e in jur de 50 milioane euro anual. Pe toata tara.
PMB face contract de 19 milioane euro cu firma controlata de viceprimarul PNL Popescu de la sectorul 2 in tovarasie cu penalul si fugarul Sebastian Ghita.
Adica cam cat costa sa faci 10 scoli. Sau sa dai dai o masa calda scolara in mod gratuit tuturor copiilor din sector. Pe patru ani. Sau sa amenajezi vreo patru baze sportive pentru ei de la zero.
Prima parte a contractului s-a platit deja.

Un alt cunoscut a scris asta: Medici din spital bucureştean (Elias) sunt autoizolaţi acasă şi aşteaptă rezultatul testelor după un caz in echipă – aşteaptă 4 zile! Deoarece laboratoarele sunt supra-aglomerate cu testele la cerere pentru vacanţă Grecia, inclusiv cele decontate de Gabriela Firea, pe voucherul electoral de ţaţiki. Aicea suntem, atâta putem noi coordona: o secţie din spital major şi suport Covid e scoasă din circuit deoarece medicii nu sunt o prioritate, pot să stea acasă. Concediile în Grecia, sunt.

Îmi doresc să nu ne mai prefacem că We, the People, însemnăm ceva pentru ăștia care ne conduc. Noi nu i-am ales. Noi am fost păliți newtonian nu de un măr ci de un container cu rahat desprins din copacul care în loc de fructe, coace containere cu rahat.
Ne-am scuturat, am ridicat din umeri și am continuat să mergem gândindu-ne că așa arată pesemne democrația, îți cade în cap din când în când un container cu rahat.
Noi nu avem voie să ne jucăm de-a alegerile libere.
Nu e nicio libertate în a pretinde că viitorul tău depinde de un nume sau altul. Dedesubtul fiecărei țațe blonde sau marinar machitor sunt sisteme care nu au nimic de-a face cu democrația și totul cu autocrația.

Am scris asta în decembrie.
Niciodată nu mi s-a părut Bucureștiul mai căzut.
Am intrat ieri într-o clădire pe Calea Victoriei gândindu-mă cu teamă să nu care cumva să dea Mniezău chiar atunci cu pumnu în masă, să vie cutremuru ăla pe care îl așteptăm fără să fim pregătiți să-l primim, ca Mircea Badea întâlnirea cu motociclistul.
Am ajuns la clădirea asta unde este sediul industriei de publicitate din România, jde miliarde pe an. Ei și ce, asta nu înseamnă că reabilităm clădirea.
Ducă-se.

Din Dorobanți până acolo sunt 2 kilometri. I-am făcut în 46 de minute. Am coborât pe un Magheru presărat cu oameni ai străzii dormind sub plăpumi puturoase, ca o partiturã cu fetițe cu chibrituri doborâte de frig. Niciodată nu am văzut atâția homeleși în București. Poate că înainte ningea mai mult și îi acoperea zăpada.
Am scris textul ăsta anul trecut și mă gândesc că ieri s-au făcut 3 ani de când PSD a câșltigat alegerile pentru că noi am fost lași în feluri mici cu justificări mari.
Totdeauna justificările sunt evidente.
Nu am făcut pentru că, ne gândim și la, avem responsabilități pentru.

Mi-e siluță. Și nu, nu sunt gravidă. Speranța moare ultima, ziceam eu la finalul articolului. Eeee, de data asta a crăpat. RIP, deși nu e pace și nici rest pe care să ți-l dea cineva după ce ai plătit cu viața.

Televiziunile care au fost acuzate de promovarea unui discurs al urii, propagandă și difuzarea de știri mincinoase, își continuă triumfător marșul. Campania Frontline Club Bucharest care a cerut marilor companii să renunțe la publicitatea făcută pe aceste stații a funcționat doar câteva luni. Consiliul Național al Audiovizualului a făcut pe mortul, a dat câteva amenzi, de ochii lumii, și apoi s-a culcat la loc.

Boicotul brandurilor care continuă să își facă reclamă pe televiziunile mincinoase a fost la rândul lui boicotat de cei care au considerat că nu e cazul să condiționezi publicitatea de conținutul editorial al televiziunilor și că există instituții care se vor ocupa de amendarea derapajelor media (există CNA, să își facă treaba, nu e treaba noastră să punem presiune pe advertizeri).

Reclamele curg pe posturile care continuă să calomnieze, înjure, mintă. Csf, ncsf.

După ce am văzut filmul Three Billboards Outside Ebbing, Missouri mi-am dat seama că outdoorul este mediul de comunicare de care avem nevoie. Unul, două sau trei panouri bine plasate în locuri foarte circulate, cu mesaje simple și clare care arată poporului cine sunt conducătorii lor.

Sub motto-ul: aici sunt banii dumneavoastră am avea o serie de panouri care prezintă CV-ul infracțional al personajelor care ne conduc.

Dragnea, trei dosare penale, avere acumulată de xxxxxxxxxxxx euro, constituire de grup infracțional organizat, abuz în serviciu, fraudare fonduri europene.
Sebastian Ghiță, 5 dosare penale,  avere acumulată de xxxxxxxxxxxx euro, fugit din țară în decembrie 2016.
Și tot așa cu Dan Voiculescu, Tăriceanu, Șova, baroni locali, moguli, oameni de afaceri.

Televiziunea trimite un potop de informație dirijat de moderatori către urechile audienței. La final rămâi cu concluziile trase de aceștia din urmă, iar televiziunile care s-au remarcat prin discurs mincinos au o agendă clară de spălat cadavre și spălat creiere.

Panourile nu pleacă nicăieri. Stau acolo niște săptămâni enunțând adevăruri.
Așa m-am gândit eu și am purces în a căuta să cumpăr un panou.
Nu mică mi-a fost uimirea să constat că nu am nici cea mai mică șansă să cumpăr unul.
De ce?

Agențiile de media au spus că proprietarul panoului trebuie să își manifeste acordul cu conținutul acestuia, chiar dacă acest conținut nu este injurios, calomnios, nu incită la ură sau la distrugerea statului de drept.
Și proprietarii de panouri nu vor să vândă un panou pe care să scriu ce avere are Dragnea și câte dosare penale are și că OLAF însuși zice că a făcut șmecherii cu bani europeni.

De ce nu vrea proprietarul de panou să îmi dea un panou?
Citez din mesajul trimis de unul din posesorii de panouri din București:

Dacă vrei să vedem live cum îmi dă primăria amenda aia de 40,000 ron și pe urmă îl demolează tot ei, sigur, putem face și asta:).
Da’ parcă nu m-aș băga acum, cât primăria e tot la ei.

Dar de ce ai primi amenda de 40.000 de lei?

Din cauza legii outdoorului, aia nouă, fostă a lui Udrea care voia să se asigure că nu mișcă nimeni în front, și după Udrea, trecută de PSD. Practic, cum e scrisă legea, orice faci e potențial greșit și poți fi amendat baban+demolat on-spot. Nu mai contează nici autorizații, nici nimic. Direct amendă la os și demolare.

Și ce se poate face? E adevărat că pot interveni pe conținutul panoului?

Da. Dar dar stai liniștită că nu pe conținut vin ei. Bagă comisia aia de reaprobare în față. 

Sursa mea spune că 70% din outdoor este deținut pe mână politică.
Cenzura și autocenzura și-a făcut loc aici odată cu legea 185/2013 modificată prin 157/2017.

A mișcat cineva în front când s-a întâmplat asta?
Nu.

Violul s-a produs în fața noastră și noi nu am intervenit, bucuroși că a crăpat capra nemernicilor care urâțesc orașul cu mashuri și panouri.

1 an mai târziu, suntem înapoi la căsuța zero. Și mai obosiți.
Statul paralel este slab, apatic și neputincios.
Nu putem să ne organizăm nici măcar cât să facem rost pe bani, PE BANI, un panou pe care să scriem adevărul.

Ebbing, Missouri este foarte departe, într-un univers în care un om simplu își poate totuși purta războiul cu incompetența și ticăloșia sistemului care l-a neîndreptățit.

Nu și în România.

Accesul la televiziuni nu ne este permis, accesul la outdoor nu ne este permis. Puterea a blocat orice mijloc de exprimare.
Trăim pe facebook, închiși în bulele noastre, orbi dar optimiști.
Sau?

Poate există totuși cineva care vrea și poate să se ia la trântă cu sistemul (nu că nu înțeleg rezervele celor care au credite, copii și nu vor să își asume riscuri).
P.S. Industria de publicitate își dă premii de excelență în fiecare an.
Pentru responsabilitate, curaj, blablablabla.

Oamenii cu bani, care stau pe bugete de sute de milioane de euro, își pasează statuete și țin spiciuri înălțătoare despre cât de buni sunt ei și cum s-au raliat unor cauze nobile pentru că ei înșiși sunt nobili.
Poate că acum este momentul să vedem cât adevăr și câtă ipocrizie este în discursul lor.

Există oare între voi, domnilor CEO și CFO, CD și MD, cineva care să vrea să ofere un panou, hai trei, pe care să scriem adevărul despre cine ne conduce țara?

Există între voi, oameni care vă petreceți concediile cu potentații României, unul care să riște amenda de 40.000 de lei și demolarea unui panou de către Primăria Generală pentru că ați scris pe el care sunt averile lui Dragnea, Tăriceanu sau Voiculescu și cât ar pierde ei dacă legile justiției și legile penale nu ar fi modificate?

Eu sper că da, pentru că, nu-i așa, speranța moare ultima.

2 comments
  1. Bine ar fi sa castige Firea si nu imbecilul de Plicușor!

    Plicușor Ban seamana cu asta:

    Doar ca nu e simpatic, ci un bou.

  2. Mare adevar !
    Suntem “cuprinsi” de jegul vietii si parazitati de toate jegurile pe care le-a putut da clasa politica sau colbul satului de la Ototoaia.
    Traim intr-o insalubritate sociala si nu numai, manifesta !
    In afara de pandemia sanitara, ne aflam in pandemia vrajbei, prostiei si a urii, pe un fond, de multe ori, revansard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: