Planeta maimâțelor

Pe malul mării este un spital ca un gând de fizician constipat.
Dreptunghiular, fără geamuri.
Pentru un popor latin, spaniolii sunt dezamăgitori în entropie.
Autostrăzi și parcări, fabrici corect desenate și parcări supraetajate.
Vino acasă, îmi spune mama. Acolo e doar moarte, uite, cresc infectările, e nenorocire.
În mine e liniște de galerie de mină prăbușită peste oameni cu lămpașe și târnăcoape.
Mi-e frică să vin în România.
Mi-e frică de oamenii ei. Răi.
Mi-e frică de instituțiile ei. Goale.
Mi-e frică de dezumanizare.
Mă simt ca un astronaut întors pe planeta maimuțelor.


Acum 2 ani taică-miu a ajuns la spital. Am scris asta atunci.

Betoniera cocoșată e hrănită de cel mai bătrân zidar din lume. E mai scund decât coada lopeții, nu trece de 1,50, are o vestuță de lână peste șale și șapcă de ilegalist comunist. Îți rupe inima când îl vezi mutând nisip în gura betonierei în loc să stea pe o băncuță la Bușteni, să respire aer de munte, la cei 109 ani pe care îi arată.
Nu mai sunt muncitori. Nu ai de unde să angajezi.
Medicul de gardă stă picior peste picior la masă cu alți 3 colegi, la Urgențe Majore. În jurul lui, pe fiecare pat, sunt corpuri cablate, legate, însăilate, împunse, peticite. La unii ochii sunt vii, la alții măruntaiele sunt vii. Din ele ies gemete cuminți, ca o eșarfă înodată scoasă de un scamator pe gură.
Doctorul este plictisit. Nu prea ar vrea să spună cât trebuie să stea taică-miu în spital. Nu îi plac pronosticurile, așa spune doctorul și apoi, cu greu, se învoiește să îmi facă o favoare: poate o să-l ținem trei, poate șapte zile, lăsați-l aici, stă sub observație.
De la 17.30 până la 12 noaptea taică-miu a fost ținut sub observație de către omul invizibil. Omul invizibil a stat pe patul gol de lângă cel ocupat de taică-miu și de acolo l-a ținut sub observație. Taică-miu nu a știut, dar de ce ar trebui să știe el ce face omul invizibil? Important este că a fost ținut sub observație. Apoi, la 12 noaptea, a venit o asistentă și i-a pus o perfuzie cu glucoză. De ce la 12 noaptea?
Pentru că este o singură asistentă medicală pe mai multe secții. Asta îmi spune un medic de la Județean care îmi sugerează să stau calmă, ăsta e sistemul.
Nu sunt oameni.
Și chiar și atunci când sunt oameni, ei nu sunt neapărat oameni. Nu știu ce sunt, dar cred că au inimă de bauxită. De la bauxita asta sunt mereu iritați.
De ce ți pe dulăpior telefonul și cana? Totul trebuie să intre în dulăpior.
De ce?
Haide, nu stau la discuții.
Așa îi spune lui taică-miu, om de 72 de ani, asistenta-șefă. Fiind șefă, nu are voie să folosească pronumele de politețe. Dacă o prinde controlul că e politicoasă, va fi zburată instant și nu poate să riște așa ceva.
Nu puteți să intrați toți trei, așteptați aici, ne spune aceeași asistentă șefă. În secție, prin geamurile ușii, vedem o foială veselă de uniforme colorate. Cine or fi cetățenii ăștia? Cu o seară înainte, când asistenta șefă era acasă și își ungea cu antigel inima de bauxită, 3 indivizi în uniforme medicale, una în roz, alta în galben și un el în verde-castan, spărgeau semințe pe un ziar într-un birouaș vis-a-vis de salonul unde a fost instalat întru supraveghere taică-miu. Ei mi-au zis să îi iau apă, șervețele umede, 2-3 scutece iar eu i-am ascultat. Dacă mă puneau să aduc un arbore cotit, 4 coceni de porumb și un borcan de năut i-aș fi ascultat. Căci nu-i așa, erau în uniforme medicale, sunt cadre medicale, ei știu ce fac, te fac bine pe tine, idiotul care s-a stricat special ca să nu-i lase pe ei să spargă semințe și să stea pe chat cu iubi.
Iritare.
Medicul Apătăchioaie e ocupat. Iese într-un târziu cu analizele lui taică-miu, trebuie să o facă și pe asta, își înfrânge sictirul. Of. Dă să ne bage în birou dar e comisia-îi șoptește asistenta șef, nu pot să intre toți trei.
De ce?, întreb senină.
Doctorul Apătăchioaie mă fulgeră cu privirea și ne întoarce din ușă, poftindu-ne, iritat, cum îi șade bine oricărui profesionist, pe hol.
Îl întreb dacă pot să îl scot pe taică-miu și să-l mut la alt spital.
I se face rău de la bauxită domnului doctor Apătăchioaie, se încordează jignit, respiră greu, nu mai este treaba lui ce fac cu taică-miu, odată ce am pus întrebarea practic am și semnat externarea, el nu mai poate să spună nici măcar dacă îi pun în pericol viața scoțându-l din spital. Corzile-i vocale sunt împietrite.
Este statuia ofensei. Fără soclu. Doar statuia.
Se refugiază, insultat, după ușa termopan și cu asta basta, primesc fișa de externare de la o infirmieră posomorâtă și pe fișă nu e niciun tratament, nimic. Trebuie reinternat, atât a scris doctorul Apătăchioaie, monosilabic. Mai bine ar fi scris: Huo! Mori! Marș!
Nu sunt oameni.
Car lucrurile lui taică-miu într-un sac de gunoi, negru, printre BMW-urile din curtea spitalului. Mașinile medicilor, pacienții nu pot parca aici.
Sunt obosiți, muncesc mult, nu sunt destui doctori, îmi explică un coleg de la o clinică privată.
O să fie și congresul acum, într-o săptămână, nu mai pot fi făcute internări pentru că toți medicii sunt la congres și nu are cine să supravegheze pacienții.
Omul invizibil ar putea, nu?
Are și el un Volvo aici în curtea spitalului. Volvo-ul e vizibil, e singurul mod în care colegii medici și colegele asistente știu că omul invizibil a venit la serviciu și ține sub observație bolnavii, așa cum îi cere fișa postului.
Nici oameni invizibili nu prea mai găsești însă să angajezi la noi.
Au plecat din țară, se câștigă mai bine în Germania.
Ăștia de au rămas s-au băgat toți la Jandarmerie. Au fost bătuți de forțele lui Soroș pe 10 august și au și băgat, 32 dintre ei, plângeri penale la Parchet.
Taximetristul îi spune lui taică-miu că ulcerul gastric trece mai bine cu o cură de-o săptămână de lapte bătut. Exclusiv. Un unchi de-al lui a băut o săptămână numai lapte bătut și ulcerul s-a vindecat miraculos.
Haide domnule, nu fiți trist, dă-i în pizda mă-sii de doctori nesătui, o să vă faceți bine!!!, râde gros și mie-mi vine inima la loc.
Mai există oameni.
Dar umblă în mașini albe colantate cu taxi și nu știi cum ai norocul să-i găsești.

7 comments
  1. Harald said:

    Pentru cine nu a înțeles încă morala basmului ”Tinerețe fără bătrânețe”: dacă ai reușit să pleci din țară, în România te întorci numai ca să mori.

  2. știi ce ingermania.ro? Acesta este un site pentru românii din Germania

  3. Imi este greu sa citesc randurile de fata pentru ca in mai multe randuri si in mai multe feluri am trait umilinta de a fi pacient, ruda de pacient sau chiar priten al pacientului.
    Am povestiri de vreo trei zile de la Fundeni, exact cat a, stat treaz la ATI si am vazut ce se intampla.
    Cadru general al momentului :
    Un schimb din sectie aflat la acea vreme in cercetare pentru sustragere de medicamente.
    Banuiesc sau nu ca nu au fost probe suficiente si au fost iertati vinovatii. Poate vreo femeie de serviciu o fi fost vinovata.
    Auzeam in timpul schimbului de noapte : ” Nu mai faceti analize pentru ca oricum valorile se schimba imediat sau
    Bagati si voi un stent sa ne mai dea producatorul ceva”
    Langa mine era un pacient arestat, legat de pat in catuse, un iranian, caruia i se facuse o operatie pe cord.
    Viata buna la spital fata de infirmeria de la penitenciar si astfel, ca sa stea mai mult internat, pacientul se automultileaza, infectandu-se cu propria saliva.
    In cursul noptii temperatura ii urca la 4i de grade
    Cu chiu cu vai este adus un medic stagiar, intrucat titularul de garda fiind era ocupat de nurii unei colege medic/
    Nu st ie ce se faca si ce tratament sa ii dea stagiara si astfel hotatarste dupa cca.o ora sa il sune pe medicul titular care reuseste sa ii dea indicatii prin telefon. Nu se deranjeaza sa vina.
    Dimineata apare proaspat si “satisfacut” si ii spune pacientului pe un ton glumet:
    “Ce faci mai, cam erai sa mori”
    Astia , batjooritorii si incompetentii in halate albe nu au murit,ei continua sa ne sfideze

  4. Tristă povestea, dar îngrozitor de tristă e ideea că nu aveți pentru cine sau ce să vă întoarceți.

  5. Roccass said:

    Mama lor de doctori criminali si incompetenti.
    Eu i-as impusca pe toti, ca sa nu ne mai amarasca viata.
    Mai bine in Marea Britanie: in sistemul de stat te programezi la un control de specialitate cu minim 4 luni inainte, iar in camera de garda la spitalele se stat e ceva normal sa astepti chiar si 10-12 ore pana iti vine randul.
    Da, da’ daca e in Occident, e altceva!
    Ma uit la seriale americane gen “ER”, “Dr House” sau “Anatomia lui Grey” si ii invidiez cat de eficienti sunt, cum comanda doctorul o duzina de analize la 5 minute de la intrarea unui pacient in salon si toate rezultatele analizelor ii vin peste 10 minute. Maximum.
    Sunt gata sa mor de invidie, dar scap in ultima clipa cand citesc ca nota de plata pentru un bonlav de Covid 19 in SUA, la unul din spitalele pe care le vad in filme, este de 1 (un) milion de dolari. Pe pacient.
    Pentru ca sunt spitale private.
    Cine are noroc sa fie acoperit de asigurarea de sanatate privata scapa, cine nu are asigurare de sanatate privata, si sunt vre-o 40 de milioane de americani in situatia asta, trebuie sa munceasca 6 luni ca sa plateasca, de exemplu, nota de plata de 20.000 de dolari pentru tratament dupa o fractura la femur.
    Daca are noroc, asigurarea lui medicala acopera o parte din costuri, asa ca trebuie sa scoata din buzunar doar 10.000 de dolari.
    Dar tot ce am spus eu sunt chestii de propaganda.
    Stim cu totii ca in Occident sunt spitale care se invart dupa soare pentru care cetateanul nu plateste nimic, sau oricum, plateste o suma ridicol de mica.

    • Harald said:

      Chiar sunt ”chestii de propagandă” și oricărui om cu o minimă stimă de sine ar trebui să-i fie rușine să scrie asemenea mizerii. Concret, care e asigurarea aia care acoperă doar 50% din presupusa factură de 20.000 de dolari pentru o fractură de femur? E pur și simplu propagandă marxistă de cea mai joasă speță, exact ca pe vremea lui Brejnev.

  6. fara importanta said:

    Articolul era despre suflete si sila, nu despre bani. Ca fara bani mori linistit in (aproape) oricare sistem de sanatate, o stim toti, nu doar cetateanul care se uita la seriale americane ca sa aiba ce critica.
    Iar in romania nu doar doctorii si-au pierdut sufletul, ci toata tara. Toate sufletele au fost deja vandute. Nu mai exista. Exista doar priviri rele, banuitoare, de hoti speriati sa nu fie furati, de frati pacaliti de frati, de parinti uitati de copii, de copii uitati de parinti, de muncitori prosti aparand patronul pe care-l urasc, de goliciune, de jeg interior si exterior, de lipsa de carti si educatie, de angajati speriati ca-si pierd postul pe care il detesta, de scursuri cu pensii speciale care-si fac vila in gardul aeroportului ca apoi sa urle ca sunt deranjati de avioane…de de de…
    Ma gandesc ca unii parinti mor tocmai pentru a-si elibera copii din aceasta constrangere neputincioasa si imputita, de a-si vinde sufletul pe salariu si sila.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: