Îl cheamă Dorin și e administratorul unui hotel în Javea.
Are ochi vii și zâmbește blând, orice se poate, totul se rezolvă.
Cunoaște un mecanic auto, Cristian, negru ca un duh persan, se mișcă tăcut între ferrariuri și decapotabile, rezolvă în jumătate de oră o problemă la roată care a blocat pentru 3 ore alte 3 service-uri.
Pentru Cristian, imposibilul este o coajă de roșie rămasă pe dinți. O aduni cu limba și o scuipi. Se ocupă și de faruri, se ocupă și de ITP, știe ce vrei dinainte de a știi tu.
E ca-n bancul cu Nostradamus care-și dojenește pisica: cine s-a căcat aici peste 3 ore?
Dorin e aici de 16 ani, Cristian de 20. Nu și-au luat cetățenie, nu vor să renunțe la cea română. Ai crede că sunt patrioți. Nu, e doar mai mare daraua decât ocaua.
Nici Cristian, nici Dorin nu vor să se întoarcă în țară, nu mai au la ce, nu au de ce. Copiii sunt născuți aici, fac școli aici, zăpada spaniolă a căzut grea și a ascuns grămăjoara murdară a trecutului românesc.
Ei știu cine sunt și mai știu cine au fost. Sunt sparomi, sunt altfel decât noi și altfel decât ei.
E o graniță pe care au trecut-o cândva, în somn, când au ieșit la lumină dintr-un lung coșmar și și-au promis să nu mai adoarmă niciodată.
Stau treji, sunt vigilenți, și refuză politicos să redevină români.
Politețea, realizez, este ce îi desparte pe ei de cei rămași acasă. Nu suntem neamuri, nu suntem prieteni, suntem doar niște oameni care ne-am întâmplat în aceeași teacă lingvistică și acum, după ce am fost împrăștiați prin lume, ne ajutăm dintr-o solidaritate de vocabular.
Dorin e din Buzău.
Cristian e din Alba-Iulia.
De fapt sunt dintr-un județ care există doar în viitor, unde oamenii sunt blânzi și știu ce vrei înainte să spui, normal, căci ei sunt în viitor și tu ești trecutul lor unde miroase a tocăniță și igrasie.
Acum 3 ani, eram la Ema, în Mexic, și soțul ei Vicente ne-a atras atenția asupra puținătății noastre ca nație. Privindu-i pe Cristian și Dorin, îmi dau seama că nu putem să fim mai buni, decât evadând, ca leprosul, deget cu deget, din pârnaia România.


Vicente zice așa: țara voastră e futută. Nu va fi futută cândva în viitor și voi mai aveți o șansă acum să o salvați. Este și va rămâne așa, futută, încă cel puțin 40 de ani de acum dacă nu sunteți dispuși să faceți misionarism. Să vă duceți la țară, să umblați prin sate și să educați oamenii. Nu să faceți cum a făcut Castro, să îi alfabetizați și apoi să le dați cărțile voastre, ălea care vă servesc pe voi. Să trăiți cu ei, să mâncați și să dormiți cu ei și să le deschideți mințile. Să îi învățați să citească de toate, și Capitalul, și Așa grăit-a Zarathustra, și piesele lui Ibsen, și Biblia.
Voi credeți că Uniunii Europene îi pasă de voi? O doare în cur. Vă trimite bani ca să aibă politicienii voștri de unde să fure, să nu le vină alte idei să meargă la ruși. Nu vrea Uniunea să vă fie mai bine. Cine sunteți voi? Ce ați dat voi umanității?
Vicente se oprește și ia o gură de apă.
Sunteți naivi, sunteți proști. Sunteți leneși. Trebuie educație, sunteți…
Băsescu, Ponta, Udrea, Dragnea, fețele unui zar care pică mereu șase-șase, poartă-n casă. La ei. Ăia care s-au prins cu ce trebuie să boteze țuica pe care o dau alegătorului cu o zi înainte de vot. Ăia care știu că biserica ortodoxă este cel mai bun vehicul care îți duce mesajele fix până în stația din centrul istoric al sufletului țăranului. Chiar așa, ce face biserica? E ea în piață așa cum erau preoții la Maidanul ucrainian?
Ați văzut vreu părințel cu o pancardă pe care să scrie Punctul 8 de la Sinai: să nu furi? Biserica și-a scuipat în sân, a făcut pasul în spate și așteaptă să vază dacă e cap sau pajură. Ce îi pică ei de aici, dacă e împotriva guvernului, dacă se opune hoției, ticăloșiei, domniei criminalilor? Preafericiții sunt preafericiți și când noi suntem prea-triști, mult prea-triști. Totul va fi bineeee, mâinile în aer și cântă cu mine!!!
Unde sunt preoții bunei dispoziții? Unde sunt Brenciu, Bănică, Delia și Hi-Q? Unde sunt ăștia de iau bani de la partide să cânte pe la mitinguri electorale? Unde sunt vedetele care adună zeci de mii de fani la Sala Polivalentă? Unde e Leo de la Strehaia și Guță și unde sunt Măruță, Ina, Bitman, Smiley, Despot, Paraziții, BUG Mafia, Puya, Suie Paparude, unde sunt Andra, Loredana, Andreea Bălan?
Connect-R hibernează, CRBL butează? Marcel Pavel, Monica Anghel? Unde e Florin Piersic, mai are inimioara aia roșie, de plastic, pe care a adus-o în 23 decembrie în studioul 4 al TVR să o arate telespectatorilor?
Lăcomia ne va pierde. Nu pot să îmi risc contractul cu televiziunea x dacă ies în stradă. Nu pot să ratez purcoiul de bani pe care îi fac în campania electorală. Tac mâlc. Tac și o să treacă și lumea o să uite.
România e o țară pierdută pentru că în România idealul este reprezentat de viclenia hoțească a primarului și de tupeul consilierului local, de șiretenia lui Ponta și de țățismul blond al lui Udrea.
Vicente are dreptate. Într-o țară cu 75 de ani de cleptocrație mascată în comunism și apoi capitalism, hoția e normalitate și doar biserica are forța de a schimba lucrurile. Biserica ortodoxă sau biserica lui Tudor Chirilă.
Mai degrabă cred în ultimul.