Scoala ca un abator
D. are 12 ani și pe 14 începe școala. Are teme de făcut care se cheamă portofoliu. Ce mama dracului e un portofoliu?
Nu știu, dar are de făcut 4.
La matematică.
Se uită la ele cu gura ușor întredeschisă, cu uimirea pasagerului unei mașini care trece pe lângă Tunguska.
Ce semn e ăsta mă întreabă și mă uit la fel de uluită la exercițiile care nu-l vor ajuta să nimic, niciodată, niciunde. De ce le facem asta copiilor noștri? Noi nu aveam de ales, înțeleg. Am băgat în noi fracții, asimptote, limite.
Fără limită.
Formule insipide, mănuși pentru ciungi.
Copiii noștri se întorc la școala care, într-o lume mai bună, ar fi trebuit să facă după ăstea 6 luni curat în dulăpiorul programei. Să arunce sticluțele cu materii fetide. Să le înlocuiască grabnic cu literatură, sociologie, cultură civică, istorie, artă și muzică.
Copiii noștri sunt înghesuiți, exact ca noi, în borcane pătrate.
E vremea gogonelelor.
Nu contează că nu le mâncăm, trebuie să le punem.
Așa s-a cerut, așa se vrea, asta se cere.
Impersonala lipsă de responsabilitate. Nimeni nu pune întrebările cheie: cui servește, cui folosește? DE CEEEEE?
Copiii noștri sunt niște vite trimise la abator ca statul român să pară implicat, îngrijorat.
Singurul lucru pe care D l-a învățat de la școală este să mimeze că îi pasă. D-aia nu mergem mai departe. Pentru că suntem cu toții prinși într-un ștau imens, suflând către mașinile din față, prefăcându-ne că putem să le mișcăm.
Am scris postul de mai jos în 2014. Septembrie.
Propun acest text pentru publicarea în manualul de română, în locul textului cu lamele. Despre ce vorbesc? Despre acest superb delir tăios publicat în manualul auxiliar pentru clasa I denumit jucăuș ”Să dezlegăm tainele abecedarului”. Zice textul:
“Maria ia o lamă nouă.
-Maria, aruncă lama!
-Nu, Ileana, e lama mea!
Acum Maria are o rană mare.”
După ce vă reintroduceți cepșoarele ochilor înapoi, în găvane, vă supun atenției următorul text pe care aș dori din tot sufletul să-l publice o editură isteață în manualul auxiliar de la anul.
E un pic mai lung dar, sper eu, copiii nu se vor plictisi citindu-l.
”Victor are o minciună nouă.
A primit-o în dar de la strategul campaniei electorale. A zis ”mulțumesc” și a așezat-o alături de cele 4539 de minciuni cu care s-a jucat de când este prim ministru încoace. Victor se uită cu mândrie la colecția lui de minciuni. E cea mai mare din lume. Nimeni, nici chiar Pinocchio, nu îl poate bate la minciuni. Oricine ar spune că este un mai mare mincinos ca el, ar minți. Și el nu suportă minciuna. Hahaha! Asta-i cea mai tare minciună.
Minciuna asta, cea mai tare, o va spune azi, la lansarea candidaturii la preșidinție.
Victor va fi președintele țării și, în palatul Cotroceni, va avea patru camere mari în care își va depozita minciunile.
Între timp, România își ia o lamă nouă.
-România, aruncă lama!
-Nu Germania, e lama mea!
Acum România are o rană mare. Se cheamă Victor. Și nu trece niciodată.”
Ce ziceți? Care are pile la editura cu manualul auxiliar?
feher 
Bine că n-a fost să fie.
Sincer, sincer?
Un copil nu va ști dacă îi place matematica până nu o va înțelege. Abia apoi va hotărî dacă s-o excludă din preocupări.
Știu ce spun: fiica a urmat matematica informatica, fiul – fizica, astrofizica. Pentru că sunt științe necesare, frumoase și nu depind de politică.
Acum. Despre textul din manualul de română, cls I. Presupun că propozițiile s-au construit doar cu literele (puține,se pare) care au fost învățate până la acea lecție.
Nu înțeleg ce vi se întâmplă. Vă doresc numai bine.
Depinde la ce folosesc științele alea ”necesare, frumoase”. Dacă în final ajung pe mâna unora plătiți din bani publici, atunci depind din plin de politică. Există excepții notabile, Eric Weinstein chiar știe matematică și nu e plătit din bani publici, dar în comentariul de mai sus fiul și fiica sunt români așa că e mai mult decât probabil să ajungă plătiți din bani publici. Fie ei chiar europeni sau americani, dar tot bani publici, că asta e rețeta de succes la români.
Poate că banul public e rețeta succesului dvs. Nu e cazul. Nu generalizați, vă rog.
@vax-albina: răspunsul de tip ”ba tu ești!” a fost mai mult decât edificator 🙂
O persoană fără nicio muscă pe căciulă ar fi răspuns altfel.
Doamnă, am stat de vorbă cu o grămadă de copii care se pregătesc să meargă la școală în România. Opt copii din opt mi-au spus că nu au nicio materie favorită, că profesorii îi rup cu temele, că nu înțeleg nimic, se plictisesc și se chinuie să ia note bune doar pentru că părinții îi răsplătesc pentru rezultatele bune cu tablete și telefoane.
Important nu este să înțelegem ce este cu mine ci ce se întâmplă cu țara asta ca se duce, galopant, naibii.
Nu este singura. Și Marea Britanie pare lovită de un val de imbecilitate.
Diferența vine din faptul că sistemul lor e mult mai solid, rezistă la șocuri. Noi deja stăm într-o cocioabă care stă să cadă, ar trebui să ne fie frică să tușim înăuntru.
Ar fi multe de spus. Despre părinți, despre profesori, despre sistem. Copiii sunt victime.
Adaug. Dacă dnul Valeriu Nicolae reușește să-i învețe carte pe copiii cei mai defavorizați, înseamnă că se poate. Trageți singură concluzia, căci oricât încerc s-o formulez sună a lozincă. 😦
@vax-albina: există un parametru numit coeficient de inteligență. La un IQ sub 65, omul nu e capabil să învețe să citească. La un IQ sub 83, omul nu e capabil să urmeze instrucțiuni scrise, chiar dacă a reușit să învețe să citească. Asta e în realitate faimosul analfabetism funcțional, pentru care e blamată gratuit școala românească. IQ-ul e din naștere, depinde de părinții biologici, nu de școală. ”Copiii defavorizați” sunt din poveștile marxiste, asta e una dintre marotele dragi stângii: ”oricine poate învăța orice”.
Puncte de vedere cu care sunt in totalitate de acord.
Toata lumea la inceput de guvernare vrea sa aduca lucruri noi si folositoare in invatamant, sa refaca curicula.
Dupa , IOC !
Statul , pare a fi mereu si sub oriicine intr-o goana contracronometru pentru creerea cat mai multor cetateni imberbi
Nimic nu este facut cu cap.
Totul este intr-o inertie paguboasa, care este nociva pentru inteligenta si pregatirea neamului.
Din nefericire, a mai inceput un an, care va fi aidoma cu cel care a trecut.
Nimeni nu se intreaba nimic si nimeni nu este dispus sa raspunda nimic
Deci… Romania contemporana !