Femeile de serviciu de la hotel sunt românce, se strigă una pe alta pe hol, ia vezi, au plecat ăia de la 121?
Sub pielea obrajilor trăiesc armate de cârtițe care ies să respire în mușuroaie de coșuri enorme. Nu au mai mult de 17 ani, probabil că au acte false sau firma de curățenie care le-a angajat e atât de disperată după oameni încât nu-i pasă că a trimis 2 minore să dea cu aspiratorul prin camere de hotel.
Se-mbujorează și feresc privirea, sfios, când le salut, bună dimineața, fetelor. Mă gândesc că ar trebui să fie la școală, ca alte fete de vârsta lor apoi mă opresc, lovită în ceafă de revelația lui: Doooamne, când am îmbătrânit atât de tare încât să croșetez mileuri filozofice peste care doar peștele de cristal poate fi așezat, demn? Nu trebuie să fie la școală, ce să facă la școală la ele în Huși sau Alexandria? Să-nvețe despre Sturm und Drang, furtună și creație, și integrale și că Le souris e sur le table?
Fără lucrurile ăstea, viața e intraductibilă.
Am încercat să simplificăm aglomerând.
Când ai brațele pline, ești cocoșat cu informații, tinzi să urmezi ordinele, să alegi potecile deja bătute, să nu ticluiești soluții noi.
Să asculți.
Să slujești.
Să nu gândești.
Școala românească exact asta face.
Se asigură că ne facem încălzirea în curtea pușcăriei ridicată de gardieni care încearcă să pieptene universul cu cărare pe-o parte. Să șteargă praful de pe plajă. Să facă peștii să recite Luceafărul.
Capul unui adolescent care studiază în România la școala din cartier e ca o cameră de babă care strânge pungi, cutii, bibelouri, nu găsești niciodată nimic. Informația nu e structurată, ci doar acumulată.
Primim marfă dar nu punem fiecare produs pe raftul lui.
O lăsăm alandala în depozit, în grămezi scărmănate de câini scheletici, copii murdari și ciori hapsâne.

Fetele chicotesc acum la camera 124.
Școală are acum oricine, îți cumperi o diplomă, faci 4 universități în 7 luni și apoi îți dai două doctorate în bioenergie și apărare națională, costă numai 1000 de para, pe dark web, să scrie pe diploma ta că ai terminat Columbia.
Dar pentru asta trebuie să ai 1000 de dolari. Și pentru asta trebuie să cureți de păr cabina de duș a camerei 121.
Și să pierzi a 12-a și să nu dai Bacul.
Mare scofală.
Ce e aia scofală? De ce nu știu ce e scofală dar știu ce-i Sturm und Drang și formula acidului sulfuric?
 ”Scofala e un soi de budincă coaptă în spuză, făcută cu bucăți de brânză de diferite feluri de la stână, unt, ciuperci, ierburi aromate din flora spontană, plus ceapă și usturoi, care sunt în meniul de zi cu zi al ciobanilor munteni. Plus ceva fructe de sezon, la vremea lor – afine, mure, zmeură. Ba chiar și acreli ciobănești – puțin chișleag, jintiță sau lapte covăsit.” (https://sites.google.com/site/enciclopediacomuneiserbanesti/expresii-populare)
Oare fetele de la 124 știu ce e scofala?
Nu, că nu-s din localitate.
Din nicio localitate. Geografia dispare atunci când stai în camere de hotel, chiar și numai preț de 10 minute, cât strângi prosoapele umede de pe podeaua băii.