Adevărul e obscen.
“Being in a minority, even in a minority of one, did not make you mad. There was truth and there was untruth, and if you clung to the truth even against the whole world, you were not mad.”
Orwell ar fi fost sufocat de mătreața majorității care ar fi scuturat capul nervoasă: cuuuum? Adevărul cere consens.
Mulți=bun.
Cacofonia majorității turtește îndoielile, tasează întrebările, nivelează controversele.
Ești cu noi sau ești împotriva noastră. Există doar doi robineți, unul cu apă caldă și unul cu apă rece. Mi-e dor de Ceaușescu și de epoca în care pe țeava de apă caldă venea tot apă rece.
Ne înjurăm, ținuți la distanță de cele câteva grade care ne despart. Unii sunt soldați, alții maiori, alții colonei. Ne urâm pe orizontal, pe vertical vine doar disprețul. Al plebei pentru curvăsăria boierilor. Al boierilor pentru neputința plebei
Ura se păstrează intactă, continuă, perpetuă.
Emeșe mi-a spus ieri că a crezut că boala asta o să ne facă să fim oameni, o să scoată doar ce e mai bun. Proprietarul apartamentului ei nu numai că nu a scăzut chiria dar i-a spus că dacă nu îi dă o sumă ridicol de mare pentru vremurile astea, o scoate în stradă.
Și ce dacă nu o să găsească pe nimeni să îi plătească banii ăia, e dreptul lui să spere.
SPERANȚĂ.
De ce au murit tinerii la Revoluție? Ca să sperăm să ne fie mai bine. Iar binele se obține doar distrugând mai puțin binele altuia.
Harșt, îți ard un ciomag pe spinare sperând să nu mă mai doară tâmpla în care am luat un ciomag de la altcineva care m-a bătut din dorința de a da răul afară.
Orașele sunt pline de urlete înghițite, ne e foame și nu primim decât bătaie.
Azi servim o mamă de bătaie. Mâine la fel.
Ca să nu ne culcăm cu burțile goale.
Poliția locală umblă în haite să dea amenzi. Nu ai mască, nu ai autorizație, nu ai bască. La primării sunt cozi la acte. Îngheți cu orele așteptând să intri, n-aveți x, aduceți y, păi pe ce lume trăiți de nu știați că vă mai trebuie z. Te-ntorci, ești preluat pe bombeu și șutat la vinclul birocrației.
Acte. Acoperă-te cu acte că altfel vin ăia sau ăilalți, statu care se asigură că regulile sunt respectate, că adevărul e numai unul.
Adevărul lui.
Politicieni și polițiști și funcționari își fac planuri de revelion. Bran, Moeciu, Valea Prahovei, se-ncing grătarele pentru sărbători. Se fac petreceri private în cârciumi cu obloanele trase, se dansează, șaptele și optăle.
Proștii intră în faliment, proștii dau oameni afară, proștii fac revelionu acasă și n-au bani de mazăre pentru salata boeuf.
Am crezut că această criză scoate ce-i mai bun din oameni.
Emeșe are un zâmbet blând. Mă gândesc cum pentru oamenii buni viața este o criză perpetuă care scoate binele din ei, cum umblă întorși pe dos, cu binele la vedere și în curând statul o să dea o lege care să-i amendeze pentru obscenitate.
Mi-a placut metafora cu robinetele (sau comparatia…) dar de ce sa nu luam in calcul modelul englezesc: daca vrei sa fie suportabil, atunci trebuie sa stai in mijloc, ca ei inca au zone diferite de temperatura…
Criza asta chiar scoate ce e mai bun din oameni, însă la un mod mai subtil: oamenii decenți au înțeles deja că statul nu le vrea în niciun caz binele, statul își vrea doar propriul bine. Așa că vor găsi metode de a nu mai lăsa statul să profite de rezultatele muncii lor, iar peste vreo 10 ani rămâne să vedem cum or să-și plătească pensii unii altora funcționarii publici de azi. La precedenta criză am văzut mai mulți polițiști români venind să se facă taximetriști în UK, deci soluții există 😛
P.S. fiindcă Securilă nu are simțul ridicolului, a ajuns acum să dea și lecții de engleză: ”good-bye-britain-but-we-stay-stick-togeder”. Titlul articolului a fost corectat și modificat între timp, dar link-ul inițial, generat automat, a rămas pentru posteritate.
englezii au robinete separate pentru apă caldă și apă rece, așa ca să nu fie unii tentați să confunde lucrurile
Doar în locuințele vechi sunt robinete separate. În locuințele mai noi, construite în ultimii 30-40 de ani, sunt de-obicei la fel ca în România.
Toate orașele englezești au cartiere întregi construite pe la 1880 – 1900, în perioada lor de glorie, pe vremea reginei Victoria. Rețelele de apă curentă au fost adăugate abia ulterior în acele locuințe, iar la început a fost doar apa rece. Robinetul de apă caldă a fost adăugat mult mai târziu. Pe vremea când încălzirea era cu șemineu, nu era și apă caldă în locuință.
Chiar și după al doilea război mondial mai erau cartiere mărginașe și unele părți din sate fără canalizare, pe unde trecea zilnic ”omul cu hârdăul”, așa își goleau locuitorii oalele de noapte.
🙂 se vroia (a fi) o metaforă la segregarea din clasele sociale…
Înseamnă că respectiva metaforă m-a depășit 🙂