Doctor în durere-n cot

Am citit despre cele 4 ore jumate petrecute în Spitalul Județean Brașov de un amic adus acolo de SMURD cu o entorsă severă, glezna înghițită de o umflătură imensă, piciorul gol, vânăt de frig, blugii uzi, singur, însoțitorul la ușă, medicii ignorându-l, asistentele certându-l, cartea sfinților în halate albe din aprilie anul trecut întoarsă cu capul jos în tarotul realității mizere. Dacă pile nu ai, nimic nu ești.
Și dacă ai gura mare, dacă ai tupeu să comentezi, ești calificat ca recalcitrant și degrabă amenințat că nu vei fi tratat. Spitalul își arogă dreptul de a-și alege clienții. Nu pacienți, clienți.
Mi s-a strâns pielea pe mine citind povestea celor 4 ore jumate de bătaie de joc, de “Tu ești mic și eu sunt mare”.
Și mi s-a făcut și mai frică să ajung într-un spital sau clinică de stat, chiar și pentru un panarițiu.
Incendiile, nozocomialele, sunt doar fumul înecăcios care plutește peste miezul de uraniu ucigaș al sistemului medical de stat care este DEZUMANIZAREA personalului din sănătate.
Da, o să curgă comentariile, sunt și excepții, profesioniști, blablabla.
Or fi profesioniști dar nu sunt oameni.
Altfel cum explici lapidarea de către colegi a doctoriței Roiu, cea care a povestit pentru prima oară despre nozocomiale? Cum explici lungile domnii ale managerilor de tip Secureanu, Streinu-Cercel, Oprescu, nederanjate de niciun nor?
Suntem unde suntem din cauza lașității medicilor.
Iar lașitatea medicilor vine de multe ori dintr-o combinație de aroganță (eu am făcut 6 ani facultate ca să vină unul la mine și să mă întrebe de ce stau să-mi beau cafeaua când holul geme de oameni cu mâini rupte și capete sparte?), muscă pe căciulă ( dacă mă bag, o să se afle că am fost angajat pe pile), comoditate (de ce să mă leg la cap când nu mă doare) și lipsă de educație.
Am crezut că mărirea salariilor va duce la schimbarea comportamentului de arendaș care rupe biciu pe spinarea pălmașului.
Dar nu. Anul trecut pe vremea asta, o femeie a murit într-un spital din Constanța după ce a așteptat 16 ore la Urgențe.
A fost palpată de o asistentă și lăsată să moară în spital.
Personalul medical era ocupat să facă șpăgi.
Nu știi ce să mai spui.
Sutane negre și halate albe, popi și doctori, nu știi cine-i mai al dracului dar sper ca iadul să aibă o secție de urgențe unde să îi fiarbă eterne 16 ore pe toți.
Am scris asta acum 2 ani când am fost cu taică-miu la spitalul municipal din Brașov.

Betoniera cocoșată e hrănită de cel mai bătrân zidar din lume. E mai scund decât coada lopeții, nu trece de 1,50, are o vestuță de lână peste șale și șapcă de ilegalist comunist. Îți rupe inima când îl vezi mutând nisip în gura betonierei în loc să stea pe o băncuță la Bușteni, să respire aer de munte, la cei 109 ani pe care îi arată.
Nu mai sunt muncitori. Nu ai de unde să angajezi.
Medicul de gardă stă picior peste picior la masă cu alți 3 colegi, la Urgențe Majore. În jurul lui, pe fiecare pat, sunt corpuri cablate, legate, însăilate, împunse, peticite. La unii ochii sunt vii, la alții măruntaiele sunt vii. Din ele ies gemete cuminți, ca o eșarfă înodată scoasă de un scamator pe gură.
Doctorul este plictisit. Nu prea ar vrea să spună cât trebuie să stea taică-miu în spital. Nu îi plac pronosticurile, așa spune doctorul și apoi, cu greu, se învoiește să îmi facă o favoare: poate o să-l ținem trei, poate șapte zile, lăsați-l aici, stă sub observație.
De la 17.30 până la 12 noaptea taică-miu a fost ținut sub observație de către omul invizibil. Omul invizibil a stat pe patul gol de lângă cel ocupat de taică-miu și de acolo l-a ținut sub observație. Taică-miu nu a știut, dar de ce ar trebui să știe el ce face omul invizibil? Important este că a fost ținut sub observație. Apoi, la 12 noaptea, a venit o asistentă și i-a pus o perfuzie cu glucoză. De ce la 12 noaptea?
Pentru că este o singură asistentă medicală pe mai multe secții. Asta îmi spune un medic de la Județean care îmi sugerează să stau calmă, ăsta e sistemul.
Nu sunt oameni.
Și chiar și atunci când sunt oameni, ei nu sunt neapărat oameni. Nu știu ce sunt, dar cred că au inimă de bauxită. De la bauxita asta sunt mereu iritați.
De ce ți pe dulăpior telefonul și cana? Totul trebuie să intre în dulăpior.
De ce?
Haide, nu stau la discuții.
Așa îi spune lui taică-miu, om de 72 de ani, asistenta-șefă. Fiind șefă, nu are voie să folosească pronumele de politețe. Dacă o prinde controlul că e politicoasă, va fi zburată instant și nu poate să riște așa ceva.
Nu puteți să intrați toți trei, așteptați aici, ne spune aceeași asistentă șefă. În secție, prin geamurile ușii, vedem o foială veselă de uniforme colorate. Cine or fi cetățenii ăștia? Cu o seară înainte, când asistenta șefă era acasă și își ungea cu antigel inima de bauxită, 3 indivizi în uniforme medicale, una în roz, alta în galben și un el în verde-castan, spărgeau semințe pe un ziar într-un birouaș vis-a-vis de salonul unde a fost instalat întru supraveghere taică-miu. Ei mi-au zis să îi iau apă, șervețele umede, 2-3 scutece iar eu i-am ascultat. Dacă mă puneau să aduc un arbore cotit, 4 coceni de porumb și un borcan de năut i-aș fi ascultat. Căci nu-i așa, erau în uniforme medicale, sunt cadre medicale, ei știu ce fac, te fac bine pe tine, idiotul care s-a stricat special ca să nu-i lase pe ei să spargă semințe și să stea pe chat cu iubi.
Iritare.
Medicul Apătăchioaie e ocupat. Iese într-un târziu cu analizele lui taică-miu, trebuie să o facă și pe asta, își înfrânge sictirul. Of. Dă să ne bage în birou dar e comisia-îi șoptește asistenta șef, nu pot să intre toți trei.
De ce?, întreb senină.
Doctorul Apătăchioaie mă fulgeră cu privirea și ne întoarce din ușă, poftindu-ne, iritat, cum îi șade bine oricărui profesionist, pe hol.
Îl întreb dacă pot să îl scot pe taică-miu și să-l mut la alt spital.
I se face rău de la bauxită domnului doctor Apătăchioaie, se încordează jignit, respiră greu, nu mai este treaba lui ce fac cu taică-miu, odată ce am pus întrebarea practic am și semnat externarea, el nu mai poate să spună nici măcar dacă îi pun în pericol viața scoțându-l din spital. Corzile-i vocale sunt împietrite.
Este statuia ofensei. Fără soclu. Doar statuia.
Se refugiază, insultat, după ușa termopan și cu asta basta, primesc fișa de externare de la o infirmieră posomorâtă și pe fișă nu e niciun tratament, nimic. Trebuie reinternat, atât a scris doctorul Apătăchioaie, monosilabic. Mai bine ar fi scris: Huo! Mori! Marș!
Nu sunt oameni.
Car lucrurile lui taică-miu într-un sac de gunoi, negru, printre BMW-urile din curtea spitalului. Mașinile medicilor, pacienții nu pot parca aici.
Sunt obosiți, muncesc mult, nu sunt destui doctori, îmi explică un coleg de la o clinică privată.
O să fie și congresul acum, într-o săptămână, nu mai pot fi făcute internări pentru că toți medicii sunt la congres și nu are cine să supravegheze pacienții.
Omul invizibil ar putea, nu?
Are și el un Volvo aici în curtea spitalului. Volvo-ul e vizibil, e singurul mod în care colegii medici și colegele asistente știu că omul invizibil a venit la serviciu și ține sub observație bolnavii, așa cum îi cere fișa postului.
Nici oameni invizibili nu prea mai găsești însă să angajezi la noi.
Au plecat din țară, se câștigă mai bine în Germania.
Ăștia de au rămas s-au băgat toți la Jandarmerie. Au fost bătuți de forțele lui Soroș pe 10 august și au și băgat, 32 dintre ei, plângeri penale la Parchet.
Taximetristul îi spune lui taică-miu că ulcerul gastric trece mai bine cu o cură de-o săptămână de lapte bătut. Exclusiv. Un unchi de-al lui a băut o săptămână numai lapte bătut și ulcerul s-a vindecat miraculos.
Haide domnule, nu fiți trist, dă-i în pizda mă-sii de doctori nesătui, o să vă faceți bine!!!, râde gros și mie-mi vine inima la loc.
Mai există oameni.
Dar umblă în mașini albe colantate cu taxi și nu știi cum ai norocul să-i găsești.

4 comments
  1. Harald said:

    Sistemul medical românesc e cea mai autentică expresie a feudalismului târziu: funcționează pe bani publici și nu are nicio responsabilitate pentru nimic. Tocmai e o discuție despre declarațiile de avere ale lui Rafila și Streinu-Cercel, fiecare dintre ei a obținut într-un singur an sume de ordinul a 200.000 de euro, sume la care un medic german nici nu visează. Asemenea sume numai la stat se pot obține.

    Partea care merge bine e tocmai cea bazată pe șpagă: dacă ai nevoie de o operație programabilă (deci nu o urgență) și n-ai bani s-o faci la München sau la Viena, o poți face în România: dai câteva mii de euro șpagă și ești tratat împărătește.

    • Amaranthine Sophia said:

      Trebuie puși lunar bani deoparte și când e bai pleci in altă țară la privat.

      • Harald said:

        Nu e mai sigur să stai în altă țară de la bun început? 😛

        Tot sistemul românesc, nu doar cel medical, e organizat în favoarea demnitarilor, magistraților, funcționarilor și bugetarilor, în general. E o formă tipică de feudalism, am scris deja asta. Partea pe care nu vor s-o înțeleagă ei e alta: de fapt, circulă prin aceleași gropi și le mor rudele în aceleași accidente pe șosele și în aceleași spitale dotate cu nosocomiale.

        Câte unul mai răsărit dintre bugetarii ăștia își face o casă cât o școală, dar canalizarea e tot cu fosă și apa curentă tot cu hidrofor. Iar cei mai puțini răsăriți stau pur și simplu în cuștile de iepuri numite blocuri, construite fie pe vremea lui Ceaușescu, fie de dezvoltatori actuali, dar tot cu mentalitatea bugetarilor. După 1980, până și Ceaușescu renunțase să mai construiască apartamente de bloc cu camere foarte mici, cum erau cele din 1970-1972. Dezvoltatorii de azi s-au întors la camere mici, că piața românească suportă orice în materie de locuințe.

        În esență, sunt oameni crescuți în sărăcie și umilință și se comportă ca atare, degeaba ajung în funcții de conducere. În problema recentă cu cetățenii români împiedicați să intre în Mexic s-a văzut cel mai bine atitudinea asta: chiar și ministrul de Externe vorbește cu căciulă în mână, că el altfel nu știe.

  2. Harald said:

    În UK s-au cam lămurit lucrurile cu vaccinarea, secretarul de stat care se ocupă cu asta a dat-o pe bune: o să fie nevoie de vaccinare în fiecare an și cu cât vaccinăm mai abitir, cu-atât mutațiile dezvoltate de virus vor fi mai numeroase și mai agresive (exact ca în cazul infecțiilor nosocomiale, extrem de agresive tocmai ca urmare a selecției severe datorată sterilizărilor din spitale).

    Omul e o figură destul de pitorească, e născut în Irak și se comportă exact cum ar fi de așteptat să se comporte cineva născut în Irak: ca parlamentar, a cerut să i se deconteze de la buget aproape 6,000 de lire cheltuielile cu energia electrică de la școala lui de echitație și se pare că e cel mai bogat dintre parlamentarii britanici (luând în calcul doar Camera Comunelor, pentru că în Camera Lorzilor e cu totul altă ligă).

    Oricum, spre deosebire de palestinianul care se ocupă de pandemie la București, irakianul care se ocupă de vaccinare la Londra e ales nominal ca deputat în Parlament de către cetățenii din circumscripția lui, iar asta de vreo 10 ani încoace, deci în mod repetat. Circumscripția respectivă (Stratford-on-Avon) e celebră pentru ”marele Will” (Shakespeare) precum și pentru faptul că are șomajul și ajutoarele sociale mult sub media națională. Așa și ajunge circumscripția respectivă să voteze cu conservatorii și să trimită în parlament un irakian care are școală de echitație în comitat 😛

Leave a Reply to Harald Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: