Ai grijă ce-ți dorești

Ai mare grijă ce-ți dorești.
Când eram mică, nu-mi doream decât portocale. Sau bicicletă. Sau pantofi pe care să nu îi fi moștenit de la frate-miu.
Până nu pui o gheată în picior, nu poți să apreciezi libertatea.
Oamenii desculți sunt zidiți în nemișcare și nu văd floarea, nu simt parfumul trandafirilor primiți în dar. Se imaginează sângerând pe ghimpii de pe tulpinile lor.
Ca să faci un popor să înțeleagă o metaforă, trebuie să-l încalți.
Deși am fost conduși de un cizmar, noi tot ne târșâim picioarele reci prin glodul înghețat.
Am stat de vorbă cu o doamnă ieri, 41 de ani, 1 copil. Din Iași.
Divorțată.
Alcoolică. Funcțional-alcoolică, genul care merge la serviciu, la stat, te ceartă, îți cere dosar cu șină, ia șpagă, se-nmoaie când primește flori cât să te ardă dată viitoare că i-ai adus o cutie de bomboane, în loc de o brățară sau 4 metri pătrați de gresie.
Apoi merge acasă și rade o sticlă de vin uitându-se la telenovele turcești.
O desculță.
Ar putea să se încalțe, dar e mai important să își facă botox. În definitiv, de după geamul ghișeului, nu se vede că are călcâiele pline de pământ.
Bărbatul ei a fost un ticălos, nu a avut noroc ca Dinuleasca, nu a primit destul, ca Pițiponeasca.
Și-a dorit doar să aibă o familie, copilul ei să primească ceea ce ea nu a primit. Să nu îi lipsească nimic.
Altfel spus, să aibă totul.
Când îți dorești totul, riști să fii dezamăgit.
Doamna este dezamăgită. Și vrea răzbunare.
Ai mare grijă ce îți dorești.
Privind înapoi cu mânie, uită că soțul a angajat-o în primul loc de muncă.
Privind înapoi cu mânie, uită că soțul a tras sfori să intre în al doilea loc de muncă.
Sau poate pur și simplu, e mioapă. Nu vede la distanța celor 16 ani care au trecut de la Isaia dănțuiește, cei 15 ani de la cina aia cu nenea de la ANAF căruia i-a fost prezentată, juristă, ambițioasă,
A luat jobul, 1500 de euro pe lună plus sporuri. A rămas gravidă. Când s-a întors după 1 an jumate, a vrut postu de șefă. L-a primit, mai mulți bani, casă mai mare, petreceri mai multe, mai mult alcool.
Viața s-a scurs în zgomot de sticle rostogolite pe gresie, crize de bilă și bocete în bucătărie, copilul pitit după ușă.
Soțul a plecat cu una mai tânără. Cu una mai tânără înmulțit cu 78.
Doamna divorțată a plecat cu vinul roșu. Și cu vodca. Și cu uischiul.
Copilul s-a mutat cu taică-su.
Acum e singură. Când e trează, vrea să fie tânără.
Și să nu mai aibă picioarele reci.
Ba nu, vrea să fie copil. Să aibă tot ce are fiică-sa. Portocale, bicicletă, pantofi. Un tată.
Apoi își aduce aminte că vrea și răzbunare.
Ai grijă ce-ți dorești.
Trăim învârtindu-te în cerc până facem șanțuri, dorindu-ne, dorindu-ne, dorindu-ne, până când confundăm dorința cu acțiunea.
Ce ai vrea să-i faci soțului?
Să sufere.
Da. Dar cum?
Nu știu, să-i iau banii.
Și după ce îi iei?
Merg mai departe. Îmi trăiesc viața, îmi cumpăr un yacht.
Dar o să fii bătrână.
Dar o să fiu bogată. Și el sărac și umilit.

Mă uit la ea.
O viață petrecută cu un fierăstrău în mână cu care și-a tăiat în 7 inima.
Ai grijă ce-ți dorești.
Rămâi la portocale, pantofi și bicicletă.