Singurul om onest din lume

Am văzut un video care explică foarte clar cum este afectat creierul de consumul de alcool. Pe scurt, neurotransmițătorii, aceste Scufițe Roșii care plimbă-n coșulețe informația prin creier,  sunt de două feluri: unii sunt excitatori-senzoriali și ceilalți sunt inhibitori-organizatori. Când bem, primul tip, numit glutamat, este blocat și astfel nu mai primim atât de multă informație senzorială. Simțim și percepem mai puține lucruri și ne amintim mai puțin. În schimb alcoolul face loc celorlalți neurotransmițători, gaba, care trebuie să se descurce, ca o pensionară ceapistă din Teleorman, cu pensia de 30 de lei pe lună. Adică trebuie să o scoată la capăt cu puțina informație furnizată de glutamat.

Atunci când ești beat, gândești puțin dar cu o claritate extraordinară și aceeași idee, una singură, dar precisă, fiecare por studiat, pipăit, adulmecat, continuă să se întoarcă în loop-ul din creierul tău, ca o biluță aruncată de manetele unui joc mecanic, care nu a nimerit gaura.

Gândești mai clar ca niciodată și mai concentrat ca niciodată, nefiind întrerupt de nimic altceva, pentru că citirica stă de gardă și oprește lucrurile din afară să te tulbure.

Rupți de beți la o petrecere de laborator, japonezii de la National Institute for Materials Science in Japan care se chinuiau să creeze superconductorul mileniului, au decis să înmoaie aliajul testat în vin, shochu și ce mai aveau ei pe fundul paharelor. Și ce să vezi? Au observat că șprițul crește conductivitatea materialului testat, făcându-l cu 62% mai capabil să transmită curentul decât apa în care îl înmuiaseră înainte. Iuhuuuu, trăiască beuturica și ideile puține dar clare și precise!

Idei puține.
Idee puțină.

Cum să-mi ascund impostura?
Cum să par că merit?
Cum să iau?
Cum să păstrez scaunul?
E aceeași idee și o vezi ieșind și umflându-se ca un balon de gumă Turbo din guri de politicieni, jurnaliști, analiști, experți, directori, funcționari, militari.

Toți sunt puternici, inteligenți, dedicați, profesioniști, muncitori. Și cu toate astea merge din ce în ce în ce mai rău.
În fața unei bănci portocalii, un nene cu mustață pe oală cântă la acordeon Life is Life. Are boxă legată la acordeon și muzica rătăcește între fațade de case de schimb, Laaaaif, laif is laif, tana-nanana!!!
Tana-nananaaaaa!!!, reia o fată dintr-un grup de gherți în treninguri care trec pe lângă acordeonist. Au ieșit de la iexcengi cu buzunarele umplute de suluri de sute de euro.
Planul Național de Reziliență.
A venit belșugul. De unde? De la mafia spaniolă care spală banu în oraș. Sau poate de la mafia moldovenească și aia ucrainiană care spală banii în oraș.
Un oraș cu bani curați pentru că sunt spălați.

E ora 2 și un trotilist îndoit de pumnul de alcool primit în stomac, atârnă ca o lacrimă-ntr-un colț de ochi. El e singurul care nu vrea să ascundă nimic. Este onest cu el însuși și cu universul.
La picioarele lui putrezește o pisică călcată de mașină.
Life is Life.
Și ideile-s puține.
Una dintre ele, a oamenilor și mai puțini decât ideile puține, este să pară că sunt Cassandre. Că profețesc ce va veni. O să vedeți voi că o să-l regretați pe X. O să vedeți voi că Y o să se întoarcă. O să vedeți că Z o să vă dezamăgească.
O să vedeți voi că ați crezut geaba că sunt un clovn ticălos, sunt doar ticălos, nu sunt clovn.
Anyways.
Singura salvare e alcoolul căci el, reducând informația care intră-n tine, reduce și dorința de a proiecta o imagine în exterior. Îți ia valizele cu prefăcătorie din mâini. Ești liber să te scarpini, să-ți faci cruce sau să te rogi la o zeitate hindusă, să fluieri cu două degete-n gură și, cel mai important, să apuci sticla sau paharul de băutură.