Nepăsarea e câștigătoare

Bucureștiul e la fel de impenetrabil ca în 2008, înainte să auzim de Golden Sachs și Lehman Brothers. În așteptarea cutremurului, toată lumea a coborât în mașini și stă-n stradă. În stradă e mai sigur. Ești deja jos, dacă stai tras mai spre panseluțe, nu are cum să cadă blocul pe tine. Vocile radioului mestecă ciunga vorbelor inconsistente: ministrul a făcut, președintele a tăcut, vaccin, românii nu au încredere în vaccin, românii nu au încredere în nimic, românii nu au. Popoviciu a scăpat. Nu va fi extrădat, Biden fie lăudat.
Să mi se spună azi, acum, în secunda asta: bre, ăștia vor să dea Ordonanța 13 exact în forma aia din ianuarie 2017, o să scape x, y nu o să facă pârnaie, z o să scoată iar capul și eu aș zice: așteaptă-mă să-mi iau o șaormă de la Genin, să beau niște colă și să iau un colebil și apoi întreabă-mă dacă-mi pasă.
Popoviciu a scăpat, mie îmi place KFC-ul, Popoviciu a adus KFC în România, trăiască Popoviciu la el acolo, în Londra, unde e scump și nu găsești instalatori cu lunile dacă ți se strică dușul de trebuie să faci duș la gym. Nu-l invidiez.
Trăiască Ghiță și mafia sârbă, Voiculescu și mafia rusă, Bică și Dragomir și mafia italiană.
Dacă mafiile ăstea s-ar gândi câți bani s-ar face nu din imobiliare ci din parteneriate cu statu, să rezolve problema infrastructurii rutiere și feroviare, Drulă ar fi președinte, așa cum se visează.

Nu poți să intri în București. Nu poți să ieși din București. Nu poți să parchezi în București. Motoarele torc, oamenii picotesc. Din când în când, o rupere de nori spală praful și scapă o cisternă de parfum de tei peste coloana de mașini. E atât de verde orașul și nimic nu se mișcă decât de jos în sus, iarba crescând văzând cu ochii cât aștepți tu la stop.
Șantierele s-au oprit. Materialele de construcții nu mai vin din China. Dacă închizi radioul și motorul-oricum nu o să pleci în următoarele 36 de minute nicăieri, de ce să arzi aiurea benzina?-poți să simți cum se cutremură pământul, zdruuuuuung, zdruuuuung, zbaaaangggg, mai se prăbușește cu zgomot câte un ghiveci de la etaj, v-am spus că d-aia toată lumea e în mașini, știe ea lumea ce știe. Este criza care se apropie.

Dar nu vorbim despre asta. Dacă ținem ochii bine închiși, criza nu există. Ne-a zis primul ministru, gata, suntem pe creștere. Viorica e strateg la BNR. Suntem într-o carte a fraților Strugațki?

Găsesc o poveste din 2019, de când covidu nu exista în sărci pe gugăl.
O mică poveste despre Cuc, ministrul de atunci al transporturilor. Coleg cu doamna strateg.
Oare ce mai face fostul ministru al transporturilor, Cuc?
El în nisipul cărei mafii face casteluțe?

Povestea de atunci era cu happy end. Zicea așa:
Cuc dă ordin la TAROM să țină avioanele la sol ca să nu ajungă parlamentarii să dea jos guvernul din care face parte. Șefa TAROM are fratele și soțul angajați la TAROM. Compania e doar o mare familie.
TVR e plină de rubedenii care se trag unul pe altul pe un post cald, luminist, mașinist, plimbătorist de hârtii, secretare, manipulatoare, ministerele sunt moșii controlate de unchi, nași, verișori și nepoate, tot ce înseamnă primării, prefecturi, asociații, uniuni, organizații de stat sunt doar încuscriri de neamuri mufate din tată-n fiu la buget.
Al cui ești ghea?
Al lu Mitralieră care e neam cu Jumară care e cumnat cu alde Rusu.
Cazanciuc cu Ponta cu Udrea, Băsescu, Ghiară și Gigi sunt uniți prin sânge cu Dragnea, Ilie Sârbu, Mazăre și Popoviciu, care e cu Biden și cu oligarhii ucrainieni și cu toții sunt cu Putin care e cu Trump.
Și Trump poate să dea ordin ca frunzele să nu mai cadă din copaci, toamna să nu mai vină niciodată și Putin poate să dea ordin ca ghețarii să nu se mai topească și uraniul să nu mai fie radioactiv.
Doar ministrul Cuc gândește pe mic.
El vrea doar să țină la sol avioanele, nu mult, puțin, cât să nu treacă moțiunea. Și nici asta nu a reușit. De ce? Pentru că neamurile din TAROM au bătut ierarhia.
Sunt optimistă.
Putin și Trump și toți dictatorii sunt singuri în vârful ascuțit al muntelui puterii. Nu au o familie să îi susțină.
Deci kurzii au o șansă.
Yemeniții au o șansă.
Oltenii au o șansă.
Și toate neamurile mici dar bine legate.
Amin.

Să fim deci optimiști. NImic nu va fi mai rău decât o să fie, indiferent dacă ne împotrivim sau dacă ne așezăm în mașini, cu sos de șaorma în barbă, așteptând să mergem undeva doar ca să avem de unde să ne întoarcem.